666692_plum.jpg

Prunul – consideratii generale

Prunul, pentru romani reprezinta specia pomicola cu rezonante stravechi, fiind caracterizat ca pomul vietii sau al sperantei, raspandit de la campie pana in zona dealurilor subcarpatice si uneori pana la poalele muntilor.
De-a lungul anilor, prunul si produsele sale au constituit mijloace de existenta ale taranilor, contribuind totodata la faima tarii.
Adaptabilitatea mare la diferite conditii de clima si sol, a facut ca prunul sa creasca si sa produca spontan, s-au cultivat, aria de raspandire si varietatea soiurilor fiind practic fara limite. In acest context, Romania a devenit tara cu cea mai mare productie de fructe din Balcani si Europa, fiind si un mare exportator de fructe proaspete sau deshidratate.
Numarul mare de soiuri de prun, care la inceputul acestui secol depasea cifra de 2000, este rezultatul unei culturi stravechi, ale carui inceputuri se pierd in antichitate.
Faptul ca in peninsula Balcanica corcodusul creste in stare salbatica, iar in tara noastra creste salbatic porumbarul si semicultivat goldanul si corcodusul, sunt dovezi, ca aceste culturi dateaza si la noi inca din vechi timpuri.
De la Plinius (sec. 1 i.e.n.) a ramas cunoscuta expresia – ingeus turba prunorum – care dovedeste ca sortimentul de prun era deja foarte bogat pe vremea romanilor. Se presupune, ca acest prun a fost adus in sudul si vestul Europei din Caucaz, unde ar fi avut loc formarea lui, prin incrucisarea naturala a porumbarului si corcodusului.
In prima jumatate a secolului I, romanii au extins arealul de cultura al soiurilor de pomi in Galia, Belgia, Anglia, si in Germania pana in valea Rinului. In timpul imparatilor romani Probus (Roma, 276-282) si Diocletian (Bizant, 274-305) s-au facut intinse plantatii de prun pe malurile raurilor Drava si Sava din Bosnia, care de atunci a ramas centrul cel mai insemnat de cultura a prunului comun.
Intensificarea culturii prunului in Europa a avut loc abia in secolul al XVII-lea incat este de presupus, ca in aceleasi conditii ea s-a dezvoltat mai mult in tarile romanesti.
Se stie, ca prunele se consuma in stare proaspata dar si deshidratata (prune uscate), sunt utilizate la fabricarea gemurilor, marmeladei, dulcetei, compoturilor, jeleurilor, lichiorurilor si nu in ultimul rand vestita tuica de prune romaneasca.
Florile prunului constituie o sursa melifera importanta si dau un decor inegalabil de frumusete pentru regiuni intregi.
Prunele reprezinta fructele cu valoarea nutritiva cea mai ridicata, in comparatie cu celelalte fructe. Continutul fructelor in zaharuri este cuprins intre 16-20% (acidul malic si in cantitati mici acizii citric si benzoic) prunele avand proprietati diuretice, laxative, depurative, stimulent nervos si descongestionant hepatic.
Prunele proaspete contin toate microelementele necesare omului pentru desfasurarea vietii normale si anume: potasiu 170 mg%, Ca 12 mg%, Mg 10 mg%, P 18 mg%, Na 1mg%, Fe 0,5 mg%, Cl 1,5 mg% etc.
Dintre vitaminele cele mai reprezentative sunt: vitamina C sub 4,0mg%, caroten 0,9 mg%, B 10,83 mg%, B1 0,03 mg%, PP 1,0 mg% si altele.
Din lemnul de prun se construiesc in Romania cele mai valoroase fluiere si cavale din lume.
Rezulta deci ca prunele ca produse naturale sunt alimente echilibrate din punt de vedere al vitaminelor, al elementelor minerale, glucidelor, si a altor substante nutritive sau reglatoare ale metabolismului uman.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *