1336473_japanese_apricot.jpg

Portaltoii caisului

Gama relativ mare a portaltoilor a permis ca zona de cultură a caisului să se extindă chiar în condiţiile edafice mai puţin potrivite pentru specia „ Prunus armeniaca ”.

Zarzărul. – ( Armeniaca vulgaris Lam. ). A fost probabil prima specie ce s-a folosit ca portaltoi pentru cais. Are afinitate bună pentru toate soiurile zonate de cais, recomandat pe solurile nisipoase, calcaroase şi în regiunile secetoase. Rădăcinile sunt reuistente la nematozii, Phytophatora şi Armillaria mellea şi deosebit de sensibile la verticillium alboatrum. Grăbeşte pornirea în vegetaţie a soiului altoit şi prin aceasta expune pomii la degerarea mugurilor floriferi. Nu suportă solurile argiloase şi cu exces temporar de umiditate. Numărul de sâmburi la kg este de 1800 – 2000, perioada de post maturare 130 – 160 de zile; procentul de răsărire 60 – 70%.

Caisul franc – tinde să ia locul zarzărului. Din grupa „ franc ” fac parte următoarele selecţii : Manicat G.F. 1236 selecţionat în Franţa. Dă puieţi viguroşi, destul de omogeni, puţin ramificaţi. Pot fi altoiţi din primul an. Manicotul este foarte sensibil la asfixiere, sensibil la verticilioză, la putrezirea rădăcinilor şi la cancerul de eutypa. Are afinitate cu toate soiurile de cais şi grăbeşte uşor intrarea pe rod, asigurând o producţie mare, uneori foarte mare, în detrimentul calităţii fructelor.

Se pretează la solurile bine drenate, sănătoase dar şi cu bună adaptare pe solurile pietroase.

Portaltoiul Haggith ( Canada ) este rezistent la ger, productiv, autofertil şi tolerant la viroze ( plum – pox ). Puieţii de Haggith sunt destul de uniformi în pepinieră şi mai viguroşi decât cei de Manicot. Are afinitate bună cu toate soiurile, dar unele simptome de incompatibilitate se pot datora infecţiei cu virusul CLSV.

Corcoduşul ( Mirobolanul ) – are afinitate cu majoritatea soiurilor dar conferă neuniformitate în creştere şi rodire deoarece este reprezentat prin numeroase biotipuri. Suportă un grad mai mare de argilă şi un oarecare exces de umiditate în sol, dar pomii sunt mai avizaţi la pieirea prematură şi la viroze.

Piersicul franc – este utilizat puţin în România dar mult în Africa de Sud (90%), în California. Numeroase tipuri au fost selecţionate în Franţa ( G.F. 305, Mont Clair, Rubina), în S.U.A. ( Nemared, Citetion ). Piersicul conferă o oarecare rezistenţă la cancerul bacterian, la verticilioză, fiind recomandat pe soluri uşoare, fertile în condiţii de irigare. Imprimă precocitate, o maturare mai timpurie a fructelor, dar are afinitate slabă, iar longevitatea pomilor scade de 8 – 12 ani.

Migdalul – are afinitate mai slabă cu caisul, dar îi conferă rezistenţă sporită la secetă, reuşeşte bine pe soluri uşoare, uscate, bogate în calcar, pietroase.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *