1336469_japanese_apricot.jpg

Particularitati tehnologice in cultura caisului

La cais se impune mai mult ca şi la celelalte specii folosirea materialului săditor de un an cu coroană formată sau vergi. Plantarea se recomandă să se facă toamna imediat după căderea frunzelor la distanţe de 4 – 4,5 m între rânduri şi 3,5 – 4,0 m între pomi pe rând. Până la intrarea pe rod se va urmări temperarea creşterilor vegetative şi favorizarea coacerii lemnului în cea de a doua jumătate a perioadei de vegetaţie.

Pomii se conduc sub formă de vas clasic şi ameliorat sau piramidă etajată, iar în sistem intensiv se utlizează palmeta cu braţe oblice sau forma epsilon. În primii ani scurtatrea ramurilor de prelungire se face la 60 – 80 cm, iar a celor de garnisire la 20 – 30 cm. Rărirea se face mai ales la soiurile de tip standard.

Tăierile de întreţinere urmăresc luminarea interiorului coroanelor dese sau completarea semischeletului la coroanele rare.

Principalele operaţiuni de întreţinere sunt : reducţia semischeletului alungit; suprimarea scheletului epuizat; suprimarea concurentelor şi a ramurilor lacome; scurtarea ramurilor anuale lungi şi a lacomilor reţinuţi pentru completarea golurilor în coroană.

Tăierile de rodire la soiurile de tip spur se fac prin suprimarea a 1/5 din ramurile de semischelet cu vârsta de peste 5 – 6 ani. Se răresc buchetele la 10 – 12 cm, suprimându-se cele bătrâne în curs de epuizare. Se reţin ramurile mijlocii de 30 – 40 cm, rărindu-de la 15 – 20 cm una de alta.

Solurile cu rodire dominantă pe ramuri mijlocii şi lungi ( standard ) comportă : scurtarea în lemn de 2 – 3 ani a 1/3 din ramurile de semischelet mai în vârstă de 4 – 5 ani. Suprimarea a 1/3 din ramurile de semischelet mai vechi de 4 – 5 ani. Se răresc ramurile lungi la 15 – 20 cm şi se scurtează cu 1/4 – 1/3 din lungime dacă depăşesc 70 cm.

Tăierile de regenerare dau rezultate mulţumitoare dacă diametrul rănilor nu depăşeşte 5 – 6 cm, vârsta lemnului 4 – 5 ani. Rănile se dezinfectează cu soluţie de CuSO4 3% şi se tratează cu mastic.

Întreţinerea solului se face sub formă de ogor lucrat; înţelenire provizorie şi lucrarea solului pe rând; plante pentru îngrăşământ verde sau culturi intercalate, erbicidarea pe rând şi mai rar erbicidarea totală. Toamna se face o arătură de toamnă la 15 – 18 cm, primăvara afânarea la 8 – 12 cm, iar vara 6 – 8 discuiri. Caisul suportă bine şi erbicidele : Caragard, Gramoxone, Devrinol, Starone, Kerb, Dual, Lasso, Mecloran.

Fertilizarea. Caisul este pretenţios la elementele minerale. Consumul la hectarul de livadă pe rod este apreciat la : 47 – 147 kg N; 12 – 31 kg P2O5; 72 – 121 kg K2O.

În funcţie de gradul de aprovizionare a solului, vârsta pomilor, irigare sau neirigare, în primii doi ani se aplică : 60 kg N; 30 kg P2O5; 46 kg K2 O. După 5 ani la o producţie de peste 10 t/ha se aplică : 88 kg N; 30 kg P2O5; 120 kg K2O cu raportul de 3 : 1 : 4. gunoiul se aplică o dată la 3 – 4 ani în doze de 25 – 30 t/ha.

Irigarea. Deşi este o specie rezistentă la secetă, consumul de apă este mare. Lipsa apei acumulată în timp, predispune pomii la pieire, la ger, fructele sunt mici, slab suculente. La Staţiunea Constanţa irigarea pe fond fertilizat a mărit producţia cu aproape 70%. Se recomandă 4 – 6 udări cu norma de 400 – 600 m³/ha care să umecteze solul pe 50 – 60 cm şi menţinerea umidităţii solului la nivelul de 70% din capacitatea de câmp.

Momentele cheie de udare sunt :

– primăvara înainte de dezmugurire dacă este cazul;

– la 10 – 15 zile după înflorire;

– cu 2 – 3 săptămâni înainte de recoltare.

Se mai fac una, două udări după recoltare ( iulie – august ) şi toamna târziu ( de aprovizionare ) în caz de secetă.

În anii cu legare abundentă este necesară o normare a încărcăturii cu Ethrel la 6 – 7 zile după scuturarea petalelor şi o rărire manuală, eventual scurtarea ramurilor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *