stockphoto526557pruninganappletree2.jpg

Formarea si dezvoltarea ulterioara a unei altoiri

Pentru a intelege cresterea unitara a doi parteneri cu caracteristici initial diferite, trebuie pornit de la dezvoltarea tesuturilor. Pentru aceasta ne vom opri putin asupra tesuturilor divizibile (meristeme), care au mare importanta in intelegerea explicatiilor care vor urma.

La fel ca toate organismele vii, cresterea pomilor fructiferi are loc datorita diviziunii celulare. Pomul creste o data cu inaintarea in varsta, atat in lungime cat si in grosime. La extremitatile radacinilor si ale pomilor exista asazisele puncte de vegetatie cu tesuturi capabile de diviziune (meristeme primare) care asigura cresterea in lungime. Acest lucru este usor de imaginat, chiar si pentru un nespecialist.

Cresterea in grosime este ceva mai greu de imaginat, insa. Desigur, in zona meristemului primar celulele se divid si asigura prin aceasta atat o crestere in lungime, cat si una in grosime a sectorului respectiv. In anul urmator, zona aceasta devine deja lemn de doi ani. iar tesuturile divizibile au trecut in zona de crestere anuala aflata la extremitate.

Cu toate acestea, trunchiul se ingroasa in continuare, iar ramurile, in ansamblu. la fel. Meristemul primar nu mai poate fi si aici principalul factor de expansiune a dimensiunilor pomului. In situatia aceasta, un alt strat de celule divizibile (meristem secundar) este raspunzator de crestere. Acesta este cambiul.

El se situeaza intre partea lemnoasa si zona vaselor liberiene si se dezvolta atat inspre interior, cat si inspre exterior prin formarea de vase liberiene. Acest strat de tesut nu este activ in tot timpul unui an, iar activitatea lui scade o data cu inaintarea in varsta. In primavara, cambiul formeaza celule mari. cu pereti subtiri, ale caror dimensiuni scad pana toamna, devenind insa din ce in ce mai dure. In perioada de la inceputul lui mai si pana la inceputul lunii iunie, adica in perioada in care cambiul are celule mari cu pereti subtiri, posibilitatea dezlipirii scoartei de lemn este mult mai mare decat in perioada imediat urmatoare, dar reapare dupa mijlocul lui iulie si pana la mijlocul lui august. Toamna si in lunile de iarna. Dezlipirea scoartei de pe lemn este dificila.

Aceste realitati ale naturii sunt cunoscute din vechime de catre tinerii de la tara, care, in perioadele optime, prin ciocanirea scoartei unui segment de ramura reusesc sa scoata scoarta de lemn in vederea confectionarii de fluiere. Pomicultorul acorda si el o mare importanta acestor perioade, dar din cu totul alte motive: numai stratul de cambiu face posibila finalizarea cu succes a altoirilor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *