stockphoto9036157pruning.jpg

Fiziologia innobilarilor

Functiile celor doi parteneri uniti prin procesul de altoire sunt, la inceput, destul de diferite. In timp ce portaltoiul preia, pe langa functia de ancorare in pamant, pe care o are deja, si functia de asimilare a apei si substantelor nutritive, dar si pe cea de sinteza a acizilor aminici si a auxinelor, altoiul prins asigura necesarul de energie prin fotosinteza si sintetizeaza, in plus albumine si hormoni. Aceasta repartizare a sarcinilor intre altoi si portaltoi este identica cu cea existenta in cazul unui pom nealtoit privitor la functia tulpinii si coroanei acestuia, dar in primul caz este vorba de doi parteneri diferiti din punct de vedere genetic, cu schimburi specifice de substante si cu reactii reciproce dintre cele mai variate. Aceste relatii dintre altoi si portaltoi atrag dupa sine aparitia unei multimi de probleme ce pot avea o importanta deosebita pentru pomicultor.

Altoirea prin oculatie aplicata imediat deasupra soiului are si o alta varianta si anume oculatia aplicata la inaltime. In acest caz s-a observat ca mai ales la portaltoii cu cresteri slabe au loc inhibitii ale cresterii altoilor fata de cresterea lor normala in cadrul soiului din care provin.

Aceasta inhibitie a cresterii este cu atat mai accentuata cu cat inaltimea la care se face altoirea este mai mare (Liebster 1968). Puterea de crestere a ansamblului altoi-portaltoi rezulta din raportul intre potentialul de crestere al portaltoiului si al soiului din care s-a prelevat altoiul. Aici trebuie totusi mentionat faptul ca portaltoiul este eel care isi impune mai pregnant propriile-i caracteristici de crestere asupra dezvoltarii generale a ansamblului. Acest lucru a fost demonstrat prin asa-zisele altoiri de schimb. adica altoiri la care s-au alternat rolurile de altoi-portaltoi. Influenta portaltoiului este cu atat mai mare cu cat segmentul pastrat (tulpina) este mai lung. Considerentele expuse mai sus sunt utile pomicultorului nu numai la alegerea soiurilor de altoi. dar si la distantele de plantare definitiva a portaltoilor. De asemenea inaltimile de altoire ajuta substantial realizarea scopului propus sau adaptarea la conditii deja existente.

La mar, influenta portaltoilor a fost demonstrate chiar in ceea ce priveste intrarea pe rod. Faptul ca un portaltoi M9 altoit intra pe rod mai devreme decat toate celelalte combinatii utilizate pana acum face parte din experienta oricarui pomicultor.

Pe langa influenta inceputului, volumului si constantei rodului. portaltoiul influenteaza si perioada de coacere, calitatea fructelor si durata de pastrare a acestora. Englert (1967), Matzner (1976) si Schmid (1982 si 1983) fac comunicari despre influentele portaltoilor asupra substantelor continute in visine (in special la soiul Schattenmorelle).

Gorini (1970) observa ca perele din soiul Passe-Crassane care provin de la peri altoiti pe gutui au adesea o coloratie maronie a pulpei in contrast cu cele obtinute din peri altoiti pe portaltoi par. Practicienii au constatat influente ale portaltoilor si in ceea ce priveste timpurietatea inmuguririi, infloririi si cresterii lastarilor (Streitberg 1967), precum si perioada in care are loc desfrunzirea. Monin (1961) demonstreaza ca exista legaturi clare intre gradul de „ruginire” a fructelor unui soi nobil si natura portaltoiului folosit.

Si’strunk si Campbell (1968), Awad si Kenworth (1963) si Kloke si Schonhard (1968) au putut dovedi influeta portaltoilor in continutul de substante specifice din frunze cu efect direct asupra rezistentei acestora impotriva bolilor si daunatorilor. Existenta sau neexistenta virusilor poate juca, de asemenea, un rol important. Astfel, Boumann si Louis (1980) au constatat ca selectiile de cloni M9 lipsiti de virusi erau capabile sa asimileze semnificativ mai mult calciu comparativ cu portaltoii care au fost doar testati de virusi.

Nu este lipsit de importanta faptul ca portaltoiul poate transmite catre altoi propriile-i boli. virusi, etc. Actiunile inverse adica altoi-portaltoi, sunt mai dificil de evidentiat in urma cercetarilor deoarece sunt necesare masuratori pe partile subterane ale pomului.

Cu toate aceste dificultati. cercetari minutioase an fost totusi intreprinse. Concluzia desprinsa este ca si altoiul poate influenta cresterea portaltoiului si, in mod special, a dezvoltarii radacinii acestuia. Astfel, aceasta isi poate modifica unghiul de penetrare in sol, adancimea de penetrare, dar si numarul de ramificatii pe care le poate dezvolta (WeHer, 1965). Toate aceste modificari pot influenta stabilitatea plantei.

Hilkenbcimer (1979) a putut demonstra in cadrul unui experiment cu noi portaltoi ca de exemplu soiul Golden Delicios este stabil pe M25 in timp ce 25% din altoirile cu Cox Orange sau James Grieve rosu nu sunt stabile.

Atunci cand din motive de compatibilitate sau din alte motive se fac altoiri intermediare (intervine un al treilea partener) este sigur ca influentele reciproce il aplica si pe acest partener. Sensul acestor influente nu poate fi insa previzibil intotdeauna. Ele pot influenta atat pozitiv cat si negativ marimea recoltei, dimensiunea fructelor si culoarea acestora. In consecinta nu se pot astepta influente pozitive ale altoirii intermediare. Sigur este insa ca altoirea intermediara are o influenta mai mica decat cea exercitata de portaltoi si este direct proportionala cu marimea segmentului de altoi intermediar utilizat.

Multe experimente au urmarit influenta altoilor intermediari asupra sporirii rezistentei la inghe| a soiului nobil in speranta ca aceasta influenta ar putea fi pozitiva. Utilizand raciri artificiale, Kornatz (1958) si Czinczik (1969) dau un raspuns clar in aceasta privinta: capacitatea absoluta. Fixate genetic, a unui soi nobil, de a rezista inghetului nu poate fi marita prin folosirea unui altoi intermediar rezistent la inghet.

Chiar daca in anumite situatii s-a remarcat o oarecare rezistenta sporita la ger nu poate fi sigur ca aceasta nu se datoreaza unei „coaceri” mai bune a lemnului decat altoirii intermediare.

Mai mult ca pe o curiozitate notam faptul ca practicienii au observat ca folosirea de portaltoi cu scoarta de diferite nuante de rosu are influenta in intensitatea culorii fructelor. Nu s-a putut dovedi insa ca ar fi vorba de un transfer de pigmenti sau ceva semanator de la portaltoi catre coroana ci ca este mai degraba vorba de ceva intamplator, greu de fundamental. Din punct de vedere al influentei altoiului nobil asupra pomului in ansamblu este dovedit faptul ca acesta devine copartas la cresterea tulpinii in grosime. Lista observatiilor asupra influentelor reciproce ale partenerilor la altoire este lunga si cuprinde chiar rezultate contradictorii. De Haas (1967) ajunge la concluzia formulata astfel: „!n ciuda tuturor afirmatiilor, bine argumentate, despre convietuirea partenerilor de altoire suntem nevoiti sa recunoastem ca acele cunostinte referitoare la reactiile reciproce dintre parteneri sunt inca foarte insuficiente tocmai in ceea ce priveste schimbul de substante. Cele mai putin cunoscute sunt legaturile cauzale.””

Lipsa virusilor la partenerii de innobilare este foarte importanta in urmarirea relatiilor altoi-portaltoi. Altfel, influentele virusurilor pot fi puse pe seama reactiilor reciproce dintre parteneri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *