1068826_a_red_apple_against_the_blue_sky.jpg

Cerinţele marului faţă de căldură

Mărul are pretenţii moderate, faţă de temperatură, dând rezultate bune în zone în care temperatura medie anuală este cuprinsă între 8 şi 9,5oC, dar poate creşte şi fructifica satisfăcător şi în regiuni cu temperaturi medii de 7,5-7,9oC.

Cerinţele faţă de temperatură diferă de la soi la soi. Soiurile din grupa Starking delicious au exigenţe mai mari faţă de căldură, în timp ce soiurile Frumos de Boskoop, Kaltherer Bohmer, James Grieve, Pătul, Creţesc, Mc Intash etc. sunt mai puţin pretenţioase.

Pragul biologic al mărului este de 8oC, iar cel pentru deschiderea în masă al florilor este de 11oC.

Temperatura optimă de germinare a polenului este de 21-27oC iar cea minimă de 10oC. Soiurile mai pretenţioase la temperatură au nevoie pentru înflorire de 15-17oC temperatură medie zilnică fapt cu o importanţă deosebită asupra zonării acestor soiuri. În zonele în care aceste temperaturi nu se realizează, producţiile sunt mai mici atât calitativ cât mai ales cantitativ.

Media temperaturilor din timpul perioadei de vegetaţie a mărului terbuie să fie cuprinsă între 12 şi 19oC. Soiurile de vară au nevoie de o temperatură medie de cca. 12oC iar cele de toamnă şi iarnă de peste 15oC. Unele soiuri (ex. Granny Smith, Rădăşeni) au nevoie de o sumă a temperaturilor mai mare pentru a-şi matura fructele.

Mărul este o specie foarte rezistentă la ger, partea epigee suportând în perioada de repaus –33oC … -35oC iar cea hipogee –7oC … -12oC.

Rezistenţa la îngheţurile târzii de primăvară depinde de stadiul fenologic: la dezmugurire –5oC până la –6oC; la buton floral –3,9oC; la apariţia petalelor

–3,3oC; în plină floare –2,2oC şi imediat după legarea fructelor –1,7oC.

Necesarul de frig al mărului (temperaturi pozitive joase 1÷7oC) se situează între 400 ore (Winter Bonana, Anna, Primicia) şi 1500 ore (Northern Spy, Frumuseţea Romei). Majoritatea soiurilor se încadrează în necesarul de 800-1000 ore.

Acest necesar de frig are importanţă în a activa unii biostimulatori care au rolul de a scoate mugurii din stadiul de repaus.

În situaţia că nu se realizează necesarul de frig se decalează pornirea în vegetaţie a pomilor, înflorirea este eşalonată şi anormală, florile prezintă malformaţii, legarea este slabă etc.

Necesarul de frig constituie un factor restrictiv în cultura mărului mai ales pentru zonele calde ale globului. Dacă ne referim la România precizăm că soiurile cu o nevoie mare de frig nu sunt recomandate pentru cultura în Bărăgan sau Dobrogea.

La nivel mondial au fost create soiuri cu pretenţii mici faţă de necesarul de frig (Primicia, Galicia, Centenaria, Adina, Marquesa etc.) făcând, astfel, posibilă cultivarea mărului în zone mai calde (Africa de sud, Australia, Brazilia, Chile etc.).

O importanţă deosebită pentru colorarea fructelor o are diferenţa de temperatură de la zi la noapte din timpul maturării fructelor. Optim ar fi ca acest contrast să fie de 8-12oC mai ales pentru soiurile care se colorează mai greu (Generos, Jonagold, Rădăşeni etc.).

Temperaturile mai ridicate din timpul maturării fructelor ce urmează după perioade mai reci şi umede conduc la apariţi unor deranjamente fiziologice cum ar fi: sticlozotatea, brunificarea internă, arsuri etc.).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *