Tag Archives: pomi altoiti

Formarea si dezvoltarea ulterioara a unei altoiri

Pentru a intelege cresterea unitara a doi parteneri cu caracteristici initial diferite, trebuie pornit de la dezvoltarea tesuturilor. Pentru aceasta ne vom opri putin asupra tesuturilor divizibile (meristeme), care au mare importanta in intelegerea explicatiilor care vor urma.

La fel ca toate organismele vii, cresterea pomilor fructiferi are loc datorita diviziunii celulare. Pomul creste o data cu inaintarea in varsta, atat in lungime cat si in grosime. La extremitatile radacinilor si ale pomilor exista asazisele puncte de vegetatie cu tesuturi capabile de diviziune (meristeme primare) care asigura cresterea in lungime. Acest lucru este usor de imaginat, chiar si pentru un nespecialist.

Cresterea in grosime este ceva mai greu de imaginat, insa. Desigur, in zona meristemului primar celulele se divid si asigura prin aceasta atat o crestere in lungime, cat si una in grosime a sectorului respectiv. In anul urmator, zona aceasta devine deja lemn de doi ani. iar tesuturile divizibile au trecut in zona de crestere anuala aflata la extremitate.

Cu toate acestea, trunchiul se ingroasa in continuare, iar ramurile, in ansamblu. la fel. Meristemul primar nu mai poate fi si aici principalul factor de expansiune a dimensiunilor pomului. In situatia aceasta, un alt strat de celule divizibile (meristem secundar) este raspunzator de crestere. Acesta este cambiul.

El se situeaza intre partea lemnoasa si zona vaselor liberiene si se dezvolta atat inspre interior, cat si inspre exterior prin formarea de vase liberiene. Acest strat de tesut nu este activ in tot timpul unui an, iar activitatea lui scade o data cu inaintarea in varsta. In primavara, cambiul formeaza celule mari. cu pereti subtiri, ale caror dimensiuni scad pana toamna, devenind insa din ce in ce mai dure. In perioada de la inceputul lui mai si pana la inceputul lunii iunie, adica in perioada in care cambiul are celule mari cu pereti subtiri, posibilitatea dezlipirii scoartei de lemn este mult mai mare decat in perioada imediat urmatoare, dar reapare dupa mijlocul lui iulie si pana la mijlocul lui august. Toamna si in lunile de iarna. Dezlipirea scoartei de pe lemn este dificila.

Aceste realitati ale naturii sunt cunoscute din vechime de catre tinerii de la tara, care, in perioadele optime, prin ciocanirea scoartei unui segment de ramura reusesc sa scoata scoarta de lemn in vederea confectionarii de fluiere. Pomicultorul acorda si el o mare importanta acestor perioade, dar din cu totul alte motive: numai stratul de cambiu face posibila finalizarea cu succes a altoirilor.

Incompatibilitatea altoirii

Reusita unei serii intregi de combinatii este perceputa astazi ca un lucru de la sine inteles. Daca sunt indeplinite anumite conditii, si anume o compatibilitate suficienta si putina dexteritate in timpul altoirii, atunci procentul de succes trebuie sa fie foarte mare.

Numai actiunile neprevazute ale unor factori externi sau actiunea unor virusi pot schimba rezultatul acesta favorabil.

Oricum, simbioza aceasta perfecta intre doua organisme diferite poate fi considerata o minune. Nu se poate afirma insa ca gradul de cunoastere in Iegatura cu compatibilitatea diferitelor combinatii a ajuns la limita superioara peste care nu se mai poate trece. Cercetari se fac inca in toata lumea si rezultatele acestora sunt insemnate. Destule intrebari nu au insa raspuns. Astfel, sunt frecvente cazurile de incompatibilitate in cazul samburoaselor. In plus, s-au constatat cateva cazuri cand doua soiuri, fiecare compatibil cu un anumit portaltoi. atunci cand sunt altoite simultan pe acest portaltoi se dovedesc incompatibile. Des intalnita de pomicultori este si incompatibilitatea intre anumite soiuri de par si portaltoiul gutui care, pana acum, facea necesara o altoire intermediara. Cercetarile au demonstrat ca. in acest caz. utilizarea de mladite de par lipsite de virusi preintampina incompatibilitatea.

Necesitatea altoirilor duble s-a ivit si in cazul samburoaselor, dar succesul inregistrat a fost minim {Jordan 1967). Oricum, diferentele notabile intre caracteristicile de baza ale altoilor si portaltoilor fac obiectul de baza al nereusitelor in altoire.

Intre incompatibilitatea totala si incompatibilitatea absolute exista practic toata gama de situatii: de la usoare dereglari pana la unele mai grele. inca din pepiniera apar situatii in care portaltoiul nu accepta deloc sau accepta cu mare dificultate un anumit altoi. O atare situatie poate fi generata si de alte cauze. dar ivirea incompatibilitatii nu poate fi exclusa.

Manifestarile incompatibilitatii sunt destul de evidente. Astfel. daca sudura din punctul de altoire se rupe sub actiunea unor factori mecanici (vant) si daca la examinare se constata ca tesuturile nu s-au intrepatruna corespunzStor. este vorba de incompatibilitate (Masa e 1962). Buchloh descoperea in 1958. in urma unor combinatii intre pSr si gutui, ca numai lemnificarea in totalitate a celulelor ambilor parteneri la punctul de altoire poate conduce la o impreunare solida si de durata. Nu intotdeauna altoirile nereusite se manifesta prin ruperi in punctele de sudurs. Mult mai des pomii se usuca si mor treptat. fara sa se rupa in punctele de altoire. La altoirea visinului pe primus mahaleb trebuie sa se tina seama de rezultatele experientei. care arata ca incompatibilitatea devine mai amenintatoare pe masura ce varsta subiectilor creste. Sunt cunoscute combinatii la care incompatibilitatea nu a aparut inainte de al 10-lea an de viata (la nuc exista un caz cu 40 de ani). Pe de alta parte, s-au constatat si incompatibilitati trecatoare manifestate prin inhibitii ale cresterii imediate dupa altoire si care s-au echilibrat in perioade relativ scurte de timp.

Cercetarile asupra cauzelor incompatibilitatii au aratat ca, in cazul marului. atunci cand s-a facut o combinatie incompatibila. deasupra locului de altoire se acumuleaza amidon ce nu poate trece de zona de altoire (incompatibilitate transmisa – Masa e 1962). Alte cercetari arata ca. chiar daca substantele produse in altoi pot fi transportate. dar intr-o forma simpla, in cazul combinatiilor incompatible lipseste enzima necesara pentru a coordona reacda reciproca.

Celulele ranite ale tesutului taiat (zona ranita) se coloreaza maro sub influenta oxigenului din aer. In timpul sudarii. calusul crescut din portaltoi preseaza zona de contact altoi-portaltoi inspre altoi. Astfel. se formeaza o zona de separare in sectorul in care s-a aplicat altoirea. Cresterea ulterioara a tesuturilor poate determina descompunerea acestei zone de separare. Acest lucru trebuie sa se intample dupa 3 pana la 6 luni, daca nu a intervenit ceva nedorit. Daca stratul maro de separatie continua sa se mentina in intregime sau chiar numai partial, este un semn clar ca nu se va putea realiza o legatura rezistenta. de durata.

In cazul perilor altoiti pe gutui, al piersicilor, prunilor sau ciresilor care s-au frant, se poate observa la zona de frangere existenta stratului de tesut de culoare maro. Speciile enumerate mai sus sunt eel mai usor afectate de acest neajuns.

Cercetarile efectuate demonstreaza ca, in regiuni propice si cu ingrijire adecvata. asemenea imperecheri pot forma un sistem de vase viabil, astfel incat un caz de incompatibilitate sa poata fi ..ascuns” ani de zile printr-o dezvoltare aparent sanatoasa. Stratul izolator singur nu poate fi cauza incompatibilitatii, deoarece, in mod normal, el va fi strapuns sau ocolit de catre substantele circulante. De aceea. se presupune ca reactiile celulelor vecine ale altoiului si portaltoiului sunt diferite doar in cazul partenerilor compatibili. S-a constatat ca nu toate dereglarile cauzate de incompatibilitate due neaparat la moartea ansamblului altoi-portaltoi (cu sau fara rupere). Mult mai des se poate constata o putere vegetativa diminuata, o rodire insuficienta sau o dezvoltare nesatisfacatoare a fructelor. Dar aceste manifestari pot fi cauzate si de alti factori, cum ar fi, de exemplu, virozele (Baumann si Lemming, 1965). In aceasta situatie, practicianul care observa neajunsurile citate mai sus poate fi tentat sa dea mai degraba vina pe boli, decat pe incompatibilitate si deci, se poate insela usor. In cazul ciresilor si visinilor altoiti, un semn important de incompatibilitate la altoire este aparitia pe scoarta a cleiului.