Tag Archives: legume romanesti

Zonarea culturilor de legume in Romania

ZONA a I-a – caracterizata prin temperaturi medii de 10-11°C, precipitatii intre 400-500 mm anual si umiditatea relativa a aerului de 30-60%.

Tipuri de sol: brun de stepa, cernoziom castaniu si ciocolatiu. Astfel de soluri se intalnesc in sudul tarii si in Campia de vest.Pentru cultura legumelor sunt neceare irigatiile.
ZONA a II-a – se caracterizeaza prin temperaturi medii anuale de 5-11°C, precipitatii intre 550-650 mm, umiditatea relativa a aerului de 65-70%. Tipurile de sol: cernoziom ciocolatiu si degradat, brun de padure, lacoviste, soluri de lunca, nisipuri solificate. Aceste tipuri de soluri sunt caracteristice dealurilor subcarpatice, din zona Moldovei, nordul tarii in regiunea Satu-Mare.
ZONA a III-a – se caracterizeaza prin temperaturi medii anuale de 6-8°C, precipitatii de 600-650 mm, umiditatea relativa a aerului 65-70%. Tipurile de sol variaza de la cernoziom la solurile brune de padure, slab sau mediu podzolite si soluri aluvionare. Acestea se intalnesc in podisul Transilvaniei.
La stabilirea raportului dintre speciile din fiecare zona s-a dat prioritate speciilor care asigura cel mai bine valorificarea conditiilor de mediu in conditii de eficienta economica.
Repartizarea teritoriala a principalelor culturi legumicole s-a facut tinandu-se seama de principiile generale si particulare ale fiecarei zone.
Cultura tomatelor timpurii, semitimpurii si tarzii, care reprezinta aproximativ 25% din suprafata cultivata cu legume, este amplasata in zona a I-a si a II-a. Aici se gasesc bazine consacrate orientate in directia specializarii pe diferite tipuri de culturi. Se evidentiaza bazinele: Arad, Sanicolaul Mare, Bailesti, Alexandria, Zimnicea, Vidra.
Cultura cepei este zonata in sudul tarii, o parte in Campia de Vest, dar si pe suprafete insemnate in judetul Iasi.
Cultura ardeiului se regaseste pregnant in zona a I-a si a II-a, avand aceleasi cerinte ca si tomatele.
Varza gaseste conditii favorabile de cultura in toate zonele tarii, caracterizandu-se printr-o plasticitate deosebita.Totusi cultura timpurie de varza se practica in special in sudul si in vestul tarii.
Mazarea de gradina a fost amplasata cu precadere in imprejurimil e fabricilor de con serve, dar conditii foarte bune gaseste in zona a II-a.
Fasolea de gradina este o planta mai pretentioasa din punct de vedere al conditiilor de mediu, dar se cultiva totusi in toate zonele si asigura si productii mai timpurii, dar se poate cultiva si in cultura a doua in special in sudul tarii ( realizand doua recolta pe an).
Castravetii desi sunt plante pretentioase la caldura, se cultiva in sudul tarii, dar si in podisul Transilvaniei si nordul Moldovei, datorita unei vechi traditii si a conditiilor microzonale favorabile.
Legumele radacinoase intalnesc conditii favorabile in toate zonele tarii, dar cele mai bune rezultate se obtin in Campia de vest si in centrul Transilvaniei. Datorita cerintelor de asfel de legume, cultura s-a extins si in jurul oraselor mari din sudul tarii cu rezultate economice bune.
Odata cu perfectionarea tehnologiilor de cultura a legumelor, apar noi orientari in conceptia generala privind zonarea legumiculturii.
Pe masura cresterii productiei la unitatea de suprafata si ca urmare a progresului tehnologic si stiintific, in cadrul actiunii de concentrare- profilare-specializare, se va ajunge la restrangerea ariei de cultura a legumelor. Aceasta demonstreaza ca procesul de intensivizare a legumiculturii se gaseste in stransa interdependenta cu principiile zonarii .
Este totusi imperios necesar sa se aprofundeze studierea principiilor care stau la baza zonarii, pana la nivelul fiecarei unitati de productie (asociatie, ferma privata, etc.), trecandu-se la o etapa superioara, care este microzonarea productiei.
Intr-un context general microzonarea este de fapt un subsistem al zonarii, care se usa si poata deveni un sistem in cadrul caruia se poate contura arealul unor culturi de legume, sau chiar soiuri /hibrizi pana la nivel de ferma specializata in anumite culturi.
Concentrarea productiei in cadrul zonarii creaza o serie de avantaje:
– amplasarea diferitelor culuri in zonele cele mai favorabile;
– asigura conditii pentru amenajari economice de irigat si protectia mediului, inclusiv a solului;
– mecanizarea lucrarilor;
– ferme de productie specializate pe anumite culturi, care dau cele mai bune rezultate in zona sau microzona respectiva;
– dezvoltarea de unitati specializate cum sunt cooperativele pentru valorificarea organizata si eficienta a productiei in conditii de calitate;

Ingrasaminte

Cultura plantelor legumicole din camp sau spatii protejate asigura o folosire deosebit de intensiva a terenului.
Obtinerea unor productii mari si de calitate este posibila numai la o aprovizionare corespunzatoare a plantelor cu elemente minerale si asigurarea unor relatii optime intre toti factorii de mediu. Valorificarea la un nivel corespunzator a potentialului genetic presupune cunoasterea particularitatilor nutritiei minerale ce se aplica speciilor legumicole si a rolului fiziologic pe care-l joaca fiecare macro si microelememt in parte.
Efectul macro si microelementelor asupra plantelor legumicole este foarte complex si dependent de cantitatea absorbita si raportul dintre acestea.
In primele faze de dezvoltare speciile legumicole au cerinte mai ridicate fata de elementele minerale. Acesta presupune o forte buna aprovizionare a solului, fara a pierde din vedere ca plantulele sunt sensibile la concentratia solutiei solului. De aceea trebuie sa se faca o fertilizare faziala a ingrasemintelor si ami ales a celor cu grad ridicat de solubilizare, cum sunr ingrasemintele cu azot. Produsele cu solubilizare lenta cum sunt ingrasemintele cu fosfor, pot fi administrate odata cu pregatirea de baza a solului.