Tag Archives: flori de apartament

Dipladenia

Numele acestei plante foarte otravitoare, originara din zonele tropicale sud-americane, inseamna “glanda dubla” – asase numea inainte; toate partile plantei sunt otravitoare. Arbust agatator, delicat, are ramuri subtiri, frunze verzi, stralucitoare si flori captivante in forma de trompeta albe, roz sau purpurii; sunt foarte frumoase pe un suport pe care se poate catara.

Dipladenia are nevoie de un loc luminos, neinsorit, cu umiditate crescuta a aerului, la temperatura camerei sau mai cald, iarna la 18 garde Celsius. Din aprilie pana in august se uda regulat cu apa calda, moale si se fertilizeaza o data la 1-2 saptamani. Dupa perioada de inflorire se uda mi putin; perioada de reapus vegetal iarna; se transplanteaza primavara devreme.

Inmultirea prin butasi-segment in rasadnite.

Specii

Dipladenia sanderi “Rosea”: flori mari, roz si galben inauntru; “Rubiniana”: rosu trandafiriu puternic. D. Splendens: flori de pana la 10 cm, albe in afara, rosu-rozaliu inauntru. D. boliviensis: flori albe si galben-portocaliu inauntru.

Sugestie

Ca planta tropicala care prefera umiditatea crescuta a aerului dipladenia isi aduna frunzele daca aerul e prea uscat. Este periculos pentru sanatatea lor daca este invadata de paduchi lanosi si testosi,

precum si de afide.

Mammillaria

Una dintre cele mai indragite cactacee este Mammillaria raspandita din Mexic pana in Columbia. Se recunoaste prin coastele sale care setermina papile rotunde obisnuite sau cu muschii si a caror aranjare este foarte variabila. Si tepii sunt foarte diferiti in forme si culori. Sub varf se formeaza o cununa bogata de flori mici, albe, galbene, roz sau rosii. Mammillaria formeaza multi muguri si dau pernite, care tind sa creasca in forma de pieptene; in jurul bazei plantei se formeaza adesea pante tinere.

Mammillaria se simt cel mai bine in sere reci, vara au nevoie de aer, luminozitate, caldura si soare, cele cu tepi mai desi de mai mult soare decat cele verzi sau fara tepi. Iarna se tin intr-o incapere racoroasa, luminoasa, aerisita si uscata.

Vara se uda de jos cu apa moale, calda, iarna se tin uscate; daca e necesar, dupa inflorire se transplanteaza in pamant de cactacee.

Inmultire prin lastari sau seminte.

Specii si soiuri

Mammillaria zeilmanniana: ce mai frumoasa specie, tepi desi si albi, peri fini, flori roz inchis, infloreste vara. M. bocasana (cactus de pajiste): tepii sunt indoiti in forma de carlig. M. plumosa (cactus pufos): tepi fini, infloreste iarna, de aceea are nevoie de mai multa caldura la iernat. M. vaupelii “Cristata” are aspect de pieptene, fiind format din numeroase bucle tepoase. M. wildii, mammillaria lui Wild: tepi foarte frumosi. M. prolifera: indestructibil.

Tradescantia

Tradescantia, din familia commelinaceelor, este denumita duparitmul ei de crestere. Poate sa infloreasca si pe neobservate. Planta decorativa americana foarte indragita, avand numeroase soiuri, este cunoscuta pentru frunzele sale frumos colorate si desenate, este usor de intretinut si nu este pretentioasa. Cu lastarii sai taratori sau atarnatori, tradescantia este o ideala planta suspendata sau potrivita pentru acoperirea solului.

Plantele cu frunze verzi trebuie sa stea intr-un loc luminos, cele cu frunze colorate intr-unul foarte luminos, dar neinsorit, la temperatura camerei; iarna, intr-unul ceva mai racoros. Se uda moreat, dar regulat, cu apa calda, iarna planta tinandu-se mai uscata. Vara se fertilizeaza saptamanal.

In locul transplantarii se reinnoieste prin butasi, care fac fara probleme radacini. Daca sta in curent, este posibil sa se umple de paduchi de plante.

Specii si soiuri:

Tradescantia albiflora: are frunze cu triatii longitudinale si flori albe, dungat cu argintiu (Rocheford’s silver, Albovitata), frunze tricolore (Tricolor) frunze galbui (Aureovittata).

Tradescantia blossefeldiana: sunt acoperite de peri, partea inferioara a frunzelor fiind rosie: Variegata (verde-alb-crem-roz).

Tradescantia fluminensis: Quicksilver si Variegata – sunt dungate in alb si verde.

Tradescantia pallida: Purple heart – au lastari de un violet inchis.

Sugestie: Tradescantia infloreste din aprilie pana in septembrie, este usor de intretinut si se inmulteste usor.

Peperomia

Padurile tropicale si subtropicale ale Americii sunt patria acestor plante; de obicei sunt epifite, adica cresc pe tulpinile altor plante. Sunt potrivite in mare parte ca plante decorative, deoarece frunzele lor sunt de obicei colorate, desenate interesant, cu forma si structura deosebita. Cultivate, doar cateva dezvolta inflorescentele sale caracteristice in forma de vierme. In frunzele si ramurile groase pot stoca apa. Plantele simpatice sunt foarte potrivite pentru tulpinile epifite sau vitrine pentru flori.

Speciile verzi prefera un loc luminos pana la semi-umbrit, cele colorate, unul foarte luminos, dar nu insorit; plantele cu frunzele carnoase suporta bine aerul uscat de camera,cele cu frunze moi au nevoie de mai multa umiditate; toate isi doresc tot timpul anului suficienta caldura. Vara se uda putin cu apa calduta, moale, iarna se tine mai uscata,in timpul perioadei de crestere se fertilizeaza saptamanal. Pe tulpini epifite se prind cu putin sfagnum (muschi de turba) sau se planteaza primavara in vase late, intinse.

Inmultirea se face primavara prin butasi.

Specii si soiuri

Peperomia caperata: frunze foarte striate, spice de flori albe erecte; P. otusifolia: frunzele sunt tari, lucioase, marmorate in alb sau galben; “Greengold” cu desene evidente pe frunze; “Minima”, un soi pitic; P. griseoargentea: frunze gri-verzi, foarte bombate intre nervuri; P. serpens (scandens): ramurile se tarasc la inceput, pe urma cresc in sus; “Variegata” este o forma cu frunze colorate; P. fraseri farmeca cu mirosul sau placut.

Vriesea Spendens

Aceastra bromelie impozanta provine din Brazilia, unde traieste epifit. Rozetele mari, in forma de palnie sunt compuse din frunze lungi de o jumatate de metru cu striuri rosii-maronii, care atrag atentia. Exista si soiuri cu frunze verzi.

In mijlocul rozetei, a asa-numitei vaze, se aduna apa. Fiecare rozeta infloreste din pacate doar odata. Vriesea si rudele sale arata frumos pe trunchiuri epifite.

Aceasta bromelie are nevoie de un loc la umbra rara, precum si zilnic de ceva soare, umiditate ridicata a aerului si caldura tot timpul anului. Se uda mereu usor cu apa moale, de temperatura camerei. Se uda palnia si radacinile.

Inmultirea se face prin ramuri laterale, rozetele tinere ar trebui sa ramana cam 6 luni langa planta mama.

Major – Vriesea psittacina prezinta inflorescenta ovala, lata, multicolora, rozeta de frunze de un verde delicat.

Jacobinia sau Iacobinia, liliac de camera

Iacobinia, o acanta sempervirescenta din Brazilia, a produs doua plante de apartament cu aspect total diferit.

Jacobinia carnea este specia mai cunoscuta, numele ii provine de la florile de culoarea carnii pana la roz-rosii, formeaza inflorescente sub forma de manunchiuri. Infloreste din iunie pana in august; frunzele sunt pufoase.

Jacobinia pauciflora este mai ramificata, are frunze pieloase si face din decembrie pana in februarie multe flori tubulare mici, mobile de culoare rosu-galbui.

J. carnea are nevoie de un loc luminis pana la semi-umbrit, care vara trebuie sa fie calduros, iarna mai racoros. Este potrivita in special pentru sera si pentru vitrine inchise pentru flori, deoarece are nevoie de aer cu umiditate foarte ridicata.

J. pauciflora, o planta pentru sere reci, prefera un loc luminos pana la insorit cu o umiditate medie a aerului. Vara si-o petrece in aer liber, iarna intr-o incapere mai racoroasa. Se uda moderat, in functie de crestere si de vreme, in perioada de crestere se fertilizeaza saptamanal. Primavar se taie si se transplanteaza daca e necesar.

La J. carnea inmultirea se face prin butasi, la J. pauciflora in perioada de inflorire prin butasi de varf lipsiti de flori.

Pamantul potrivit pentru plantele de apartament

Constitutia solului este de exemplu de o mare importanta pentru dezvoltarea plantelor de apartament. Fiecare substrat trebuie sa prezinte anumite calitati, fara de care radacinile plantelor nu isi pot indeplini decat partial functia de absorbtie a apei si a substantelor nutritive. Continue reading Pamantul potrivit pentru plantele de apartament

Cactusul Echinopsis

clip_image001Genul Echinopsis a fost infiintat in 1837. El s-a raspandit natural in Argentina, Bolivia, Brazilia, Paraguay si Uruguay. Este inrudit cu genurile Lobivia, Pseudolobivia, Helianthocereus si Soehrensia, cu care hibridizeaza usor. In general sunt plante verzi, globulare, cu 8 pana la 30 coaste continue. Spinii sunt in mare parte uniformi, fara mari diferente intre cei centrali si cei radiali. Plantele mai batrane au tendinta de a se elonga.
In general, aceste plante nu sunt spectaculoase dar florile fac deliciul oricarui privitor, prin marimea si culoarea lor. Florile apar lateral sub forma de trompeta si uneori sunt foarte abundente. Ele pot fi diurne sau nocturne. Cele care infloresc ziua au culori de la galben la rosu, iar cele care infloresc noaptea au culori intre alb si roz, cu un miros foarte placut. Au forme identice ramanand deschise o zi (cel mai obisnuit) sau trei, in functie de specie. Se pare ca speciile care infloresc ziua sunt raspandite in regiuni mai inalte (1700 la 3500 m).

clip_image001[4]
Trebuie sa le oferim un sol bine drenant, bogat in humus. Iarna trebuie sa le asiguram o temperatura de 10 grade C si sa nu permitem uscarea completa a solului. Daca sunt expusi la uscaciune sau frig accentuat in timpul iernii, primavara ies greu din perioada de odihna. In timpul vegetatiei, (de primavara pana toamna devreme) trebuie udati frecvent. Trebuie pastrati in locatii foarte luminoase, dar trebuie sa fim atenti la soarele arzator al verii, in timpul pranzului, care ne poate arde planta daca nu o protejam.
Plantele acestui gen se pot obtine foarte usor din seminte si vor incepe sa infloreasca dupa varsta de patru ani. Lastarii care au tendinta sa creasca in numar mare si carora le cresc radacinile chiar in timp ce sunt inca atasati de planta mama sunt folositi pentru inmultire. Personal prefer sa curat acesti lastari pe masura ce se formeaza, dar este numai parerea mea.
Cateva specii mai cunoscute sunt:
E. ancistrophora este originara din Argentina si are inaltime relativ mica (5 pana la 8 cm). Ea infloreste ziua si are flori albe de 12-16 cm. E. arachnacantha creste in Bolivia. Este un cactus foarte mic, pana la 4 cm, cu flori diurne, aurii pana la portocalii. E. arachnacanta v. torrecillasensis este o varietate a celui anterior si are flori rosu-carmin. E. aurea este din Argentina. Ea poate ajunge la 7 cm diametru si are flori galbene, diurne. E. calochlora este originara din Brazilia. Are diametru de 6-9 cm si ne incanta cu flori albe, nocturne. E. calorubra (Bolivia) este o specie de talie relativ mare, (pana la 14 cm in diametru). Florile ajung pana 15 cm in lungime si au culori rosii-portocali cu roz-albastriu la baza.
E. cardenasiana este tot din Bolivia si poate atinge 10 cm in diametru. Are flori albastrui – rosiatice cu margini alb-verzui, diurne. E. eyriesii este o specie cu raspandire intinsa, din sudul Braziliei pana in Argentina si Uruguay. Atinge 15 cm in diametru iar florile albe se deschid dupa – amiaza si dureaza pana dimineata urmatoare. E. oxygona este originara din sudul Braziliei si Uruguay. Este probabil specia care atinge cea mai mare dimensiune: 25 cm in diametru. Florile sunt de un rosu pal, diurne si pot atinge 25 cm.
In concluzie, Echinopsisii sunt plante excelente pentru conditile din tara noastra, rezista cu putine ingrijiri si ne rasplatesc cu o multime de flori mari si colorate.