Cactusul Espostoa

clip_image002Desi plantele columnare nu sunt printre cele mai populare si mai potrivite pentru cultivarea in conditii de sera sau, mai rau, pe balcoane sau la fereastra, aproape toate colectiile au cel putin un reprezentant al minunatului gen Espostoa. Cele mai multe specii ale acestui gen sunt usor de cultivat iar trunchiurile acoperite cu "lana" alba fac din ele niste exponate atractive. Cresc mai greu decat alti "cerei", un factor ce le face tocmai bune pentru prezentari in concursuri, multe castigand frecvent la clasa "Cereus". Aceste specii cu trunchiul acoperit de par alb captiveaza privirile juriului, iar parul ascunde eventualele defectiuni ale corpului, care, in alte conditii, ar fi adus depunctari.

In ultimii ani, genul Espostoa include si speciile din alte trei genuri definite de Backeberg: Pseudoespostoa, Thrixanthocereus si Vatricania. Exemplarele florifere sunt rar vazute in colectiile din nordul Europei. Florile apar intr-un cefalium lateral, sau din areole modificate, in partea superioara a plantei. Cefaliumul creste in timp, o data cu planta, putand aparea chiar doua zone, pe parti opuse trunchiului. Zona de distributie naturala se intinde din centrul Peru-ului pana in sudul Ecuadorului. Plantele sunt spectaculoase, acoperind cateodata un intreg versant sau formand adevarate paduri, impreuna cu alte specii. Cele acoperite de par alb si lung sunt cu adevarat spectaculoase.

Membrii genului Espostoa sunt singurii cereoizi cu cefalium din Peru care se gasesc in vaile de pe coasta Pacificului si in vaile mai calde din interior, in estul Anzilor Cordilieri. Genul Espostoa a fost definit de Britton si Rose in 1920 si denumit astfel in cinstea lui Nicolas E. Esposto, un botanist al Scolii Nationale de Agricultura din Lima, Peru. In decursul timpului a primit si alte denumiri. Speciile de Espostoa din partile estice sunt in general mai sensibile la frig. In vaile joase, acolo unde raurile intra in zona padurilor, se poate intalni remarcabila si putin cunoscuta Espostoa calva (Ritter). Este o specie fara par, greu de recunoscut ca membra a acestui gen inainte de a-i creste cefaliumul.

Florile sunt nocturne, de obicei albe. Fructele raman ingropate in lana cefaliumului, eventual se sparg si ne dezvaluie niste seminte mici, negre, stralucitoare. Fructele au pulpa alba, dulce-acrisoare, comestibile, numite soroco sau piscol colorado. In conditiile noastre, genul Espostoa cere locatii insorite, un vas generos si o udare bogata in timpul verii. In timpul iernii este bine sa nu riscam o temperatura mai mica de 10°C. E bine sa le ferim de ploaie si praf pentru ca le strica aspectul spumos. La nevoie putem folosi un aspirator, cu grija, pentru a mai curata din praful depus in timp.
Espostoa lanata este prima planta descoperita (si clasificata ca facand parte din acest gen), de catre Humboldt (in 1823) pe valea raului Aranza din Ecuador.  Primul nume a fost Cactus lanatus. Este una dintre cele mai inalte specii ale genului, cu dimensiuni de pana la 7 m. Are cateva ramuri principale de pana la 10cm diametru, cu numeroase ramuri secundare aparute de obicei la partea superioara a trunchiului, aproape orizontale sau curbate in sus, devenind verticale la varfuri.

Are numeroase coaste (20-25, joase, de 5-8 mm), spini radiali, aciculari (4-7mm lungime, maronii), intrepatrunsi cu fire albe lungi de par si un singur spin central (galben sau maroniu pana la negru), de 2-5 cm. In apropiere de Bagria exista o padure de cactusi neobisnuit de deasa, continand in principal Browningia altissima, Armatocereus rauhii si Espostoa lanata. In colectii, este una dintre cele mai frecvent cultivate specii. In conditiile in care are destul spatiu pentru radacini, poate creste chiar 10 cm pe an. De obicei trebuie sa aiba cel putin 2 m pentru a dezvolta cefalium. Semintele sunt des intalnite in comertul de specialitate si este usor de obtinut plante prin insamantare.

Espostoa lanianuligera este o alta specie despre care Ritter zicea ca este inrudita cu E. lanata. Probabil este o varietate a acesteia. Este o planta spectaculoasa, crescand pana la 5 m inaltime, cu multe ramuri. Are spini proeminenti, de culoarea fildesului, care ies prin lana formata in jurul corpului. Localitatea de origine este Puente Crisnejas. Se poate intalni si mai la nord, in zona Balsas. Localnicii au obiceiul sa taie plantele mari pentru a aduna lana formata in cefalium, astfel ca putine plante ajung la inaltimea maxima. Espostoa melanostele creste pana la 2 m inaltime, lastarind puternic de la baza. Se gaseste pe vaile raurilor care se varsa in Pacific, intre 800-2000 m altitudine, pe o zona destul de intinsa. Este o specie foarte populara in colectii, tinerele plante fiind foarte atractive in vesmantul de par alb, lung. Chiar daca nu infloreste in conditiile noastre, si-au castigat pe deplin un loc in colectii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *