424101_ostrich_face_1.jpg

Viata sociala a strutului

De-a lungul evolutiei sale, strutul a adoptat un mod de viata gregar. Grupul indeplineste un rol protector pentru fiecare membru al sau. Relatiile dintre indivizi sunt supuse unei ierarhii stricte. Organizarea sociala se face pe baza unei comunicari prin gesturi si auditiva.

Structura unei populatii de struti variaza in functie de conditiile alimentare locale. Familia tipica de struti are la baza un mascul teritorial, o femela dominanta si mai multe alte femele. Se mai intampla ca unele familii de struti sa „adopte” pui de struti proveniti din alte familii. Uneori, masculii conduc grupuri „educative” de pui de struti mergand cu ei pe mai multe zile in calatorii educative.

Comunicarea strutilor. Chiar si inainte de a iesi din gaoace, puii de strut stabilesc cu parintii lor contacte sonore. Mai tarziu, acestia isi vor exprima prin diferite sunete starea lor de spirit.

Strutul se foloseste in comunicarea sa sociala de o intreaga gama de sunete: fluieraturi, grohaieli, mormaieli, clantanituri din cioc, chioraieli de stomac.

Acest limbaj vine in completarea posturii si a paradei. In general, posturile agresive constau in afisarea aroganta a penelor, dar si din batai de aripi.

In perioada reproducerii masculul emite un tipat caracteristic care rezoneaza si pe care il repeta in timp ce gatul sau se umfla si se coloreaza.

Atitudinea cea mai remarcabila o reprezinta postura diversiunii. Atunci cand ouale clocite sunt in pericol de a fi atacate, strutul se preface ca este ranit. Cu aripa intr-o parte, acesta o ia la fuga in zigzag. Pradatorul intrigat, il urmeaza. De indata ce strutul se afla la o distanta mare de oua strutul se redreseaza si incepe sa fuga.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *