624785_bees_1.jpg

Refacerea bazei melifere

Apicultura romaneasca, sector al zootehniei in relan-sare in ultimii ani, si-a propus, intr-o strategie pe termen apropiat, unele obiective prioritare:

• cresterea numarului familiilor de albine;

• cresterea productiei de miere si produse apicole, intr-o gama cat mai diversificata, realizandu-se si disponibilitati pentru export;

• ameliorarea valorii genetice a familiilor de albine si conservarea fondului genetic national.

In anul 2007, fata de anul 2004, numarul familiilor de albine a crescut cu 5%, iar productia de miere cu 10%.

Pentru crearea conditiilor optime de aplicare a unor tehnologii modernizate, in cresterea si intretinerea albi-nelor sunt prevazute prin reglementari:

• subventionarea materialului de reproduce (familii de albine);

• sustinerea fondului genetic apicol (familii de albine de elita);

• asigurarea si valorificarea eficienta a tuturor resur-selor melifere din tara noastra, de pe cele peste 3 milioane de hectare care ofera cules de intretinere si de productie, pentru cca. 900.000 de familii de albine existente in prezent. Din aceasta suprafata, cea mai mare parte (circa 70%) este acoperita de specii forestiere, restul de 30% fiind cu plante agricole cultivate si specii spontane.

Structura bazei melifere variaza in functie de mai multi factori, fiind caracteristica zonelor geografice (campie, deal, munte, luncile raurilor, Delta etc.). Performantele productive, masurabile prin cantitati de miere si de alte produse ale stupului sunt influentate in primul rand de abundenta bazei melifere. Motivatia imbunatatirii si extinderii resuraelor melifere, in afara de conotatia ecologies, are si interferente in strategia de dezvoltare a sectorului apicol national.

Un alt aspect este cel legat de asa-numitele goluri de culea. Este cunoscut ca nu exista Jocatii” (citefte: vetre de stupina) care sa ofere cules continuu pe toata durata sezonului apicol. Culesurile principale (salcam, tei, floarea soarelui), pot fi urmate de perioade, de cateva saptamani chiar, in care a lbinele sunt lipsite de cules natural. Rezulta necesitatea completarii cu noi specii melifere in zonele si pentru perioadele deficitare.

Apicultorii care practica preponderent stuparitul pastoral cauta, pe cat posibii, sa asigure surse de cules pentru familiile de albine pe toata durata sezonului activ.

Din multitudinea de metode de imbunatatire a bazei melifere trebuie alese cele mai judicioase, adecvate scopului sau interesului major al apicultorului (productii specializate, polenizare dirijata a culturilor a.a.).

In stransa dependentt cu aceasta problematica este refacerea potenpalului nectaro-polenifer al tarii, afectat grav datorita unor disfunctionalitati manifestate dupa 1990, mai ales prin defrisari necontrolate si necorelari in actiunile de reimpadurire. Speciile silvice cu potential ridicat nectaro-polenifer (salcam, tei si altele) trebuie sa fie, intr-o mai mare masura, in atentia sectoarelor abilitate, care pot determina trecerea la fapte, in senaul maririi suprafetelor replantate cu arbori si arbusti meliferi sau a suprafetelor cu flora spontana. Unele studii ar putea fi intreprinse in ideea sporirii suraelor de producere a rasinilor naturale ca sursa de propolis a speciilor silvice. Infiintarea unor amplasamente pentru plantatii experimentale cu loturi de specii atipice: Sophora japo-nica, Evodia hupehensis, Gleditschia triacanthos, Paulownia tomentosa si altele, ar putea oferi date specifice unor zone noi de interes pentru apicultura (perioada de inflorire, durata acesteia, determinarea potentialului nectaro-polenifer etc.).

Sporirea potentialului melifer al padurilor, valorificarea eficienta a capacitatii melifere a acestora sunt obiective urmarite de silvicultori, dar mai ales de detinatorii de stupi, rezultanta sigura fiind sporirea cantitatii de pro-duse si derivate apicole.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *