1387165_chicks_in_the_farmyard_2

Exploatare pe asternut peramnent a gainilor

Exploatare pe asternut peramnent este o metoda mai putin costisitoare in ceea ce priveste amenajarile interioare ale halelor; in acelasi timp, constitutie un examen riguros pentru un bun crescator, deoarece realizarea tuturor factorilor de microclimat, operatie destul de pretentioasa, influenteaza intr-o masura neinsemnata desfasurarea procesului de crestere.

Asternutul este elementul de baza, calitatea lui conditionand calitatea atmosferei interioare.Acesta trebuie pregatit cu cateva zile mai inainte, uscat, sa nu produca praf, sa nu aiba mirosuri anormale.Formarea asternutului permanent presupune urmatoarele operatii:

-direct pe pardoseala se asterne un strat de praf de var cu grosimea de 2-3 mm;

-se aseaza materialul ales pentru asternut in strat de 5-8 cm se lasa in repaus timp de 5-7 zile;

-de la 7-10 zile se afaneaza zilnic, pana la fund si se adauga un strat nou de 2-3 cm; se lasa nemiscat timp de 3-5 zile (daca exista tendinta formarii unei cruste, se intervine mai repede);

-se continua afanarea stratului superficial, restul lasandu-se sa fermenteze si sa degaje caldura;

-se adauga asternut proaspat in strat de 2-5 cm la anumite intervale, in functie de starea timpului si de situatia din hala.

In principiu, asternutul din hala trebuie pastrat in permanenta uscat, fara degajari de amoniac sau praf.

Amoniacul, chiar in limitele admise, cand este usor suportat de om, este daunator puilor, provocand leziuni oculare si afectiuni respiratorii.De aceea, cele mai mici urme de amoniac trebuie indepartate.Degajarile de amoniac se evita prin indepartarea portiunulir umede din asternut si din jurul adapatorilor si prin mentinerea unei densitati optime pe m² de suprafata.

Materialul pentru asternut trebuie deci sa aiba o higraoscopicitate ridicata, o capacitate mare de absorbtie, sa ife uscat, sa fie ieftin si usor de procurat.Deoarece asternutul permanent are miraculoasa calitate de a se autointretine, se va insista putin asupra acestui aspect care poate deveni periculos.Sunt doua conditii ale pastrarii asternutului permanent:un strat suficient de gros (25-35 cm) si o umiditate corespunzatoare (20-30%).Daca stratul de asternut este prea subtire el se deterioreaza prin faramitare, iar dejectiile produse de pasari devin treptat predominante in asternut.in timpul verii, in conditii de uscaciune a atmosferei si de ventilatie puternica, umiditatea din asternut scade la 18% si chiar pana la 12%, asternutul devenind prafos.Prful din asternut reprezinta de fapt dejectii uscate, care se ridica in atmosfera, fiind inspirate de pasari; ca urmare, ele se lipesc de caile respiratorii, pe mucoasele nazale si oculare si pe piele, fiind infectate si iritante.Daca este iarna efecutl este si mai dezastruos.Cand umiditatea creste intre 30-40%, procesele fementative se accentueaza, degajarea de amoniac devenind foarte puternica.Fiind un gaz mai usor decat aerul, amoniacul are tendinta de a urca, de a nu ramane in zona inferioara unde se gasesc pasarile.Daca insa umiditatea relativa a aerlui din hala creste (si este normal sa creasca concomitent cu umiditatea din asternut), atunci amoniacul nu se mai ridica, ci ramane in zona inferioara, unde se gasesc pasarile, expunandu-le la actiunea lui nociva.

In acest stadiu, crescatorul insa poate interveni pentru corectarea asternutului, prin:

-rascolirea puternica a asternutului, pentru distrugerea crustei, care incepe sa se formeze si pentru aerisirea lui;

-indepartarea din adapost a portiunilor de asternut foarte umed, din jurul adapatorilr sau de pe langa pereti;

-incorporarea de praf de var si superfosfat in asternut, in cantitati de 150-200g/ m²;

-completarea strtului de asternut cu noi cantitati de asternut uscat si ametecarea acestuia cu asternutul existent, pentru a scadea umiditatea la valori normale(25%).

Daca in stadiul in care asternutul da semne de deteriorare nu se iau masurile de mai sus, umiditatea poate ajunge la 40% si chiar mai mult; in aceste conditii, fementarea inceteaza, crusta rece si umeda se ingorasa si microclimatul din adapost este total compromis.Dar, chiar si un asternut gros se poate deteriora, in special in timpul iernii, daca pierderile de apa din adaposturi sunt mari, incarcatura de pasari pe m² este prea ridicata, iar ventilatia este insuficienta.Pentru ca asternutul sa nu se deterioreze, este necesar ca, saptamanal, acesta sa fie intors.Daca din diferite motive, nu putem efectua aceasta operatiune, o putem incredinta gainilor:obisnuim gainile ca, in fiecare dupa amiaza, dupa ce au terminat ouatul, sa le imprastiem in asternut o cantitate mica de graunte (cca 5g ovaz, orz, grau pe gaina), pe care le scadem din ratia zilnica.Gainile asteapta cu mare placere ora de administrare a grauntelor si apoi le cauta cu multa atentie si ravna in asternut, rascolindu-l puternic cu ghearele.

Calea principala de eliminare a excedentului de umiditate din asternut ramane insa ventilatia.daca in timpul iernii suntem nevoiti a reduce rata ventilatiei la 1 m m³ pe kilocorp, este greu sa evacuam din adapost toata apa acumulata in asternut, ca urmare, ca o scadere excesiva a ratei ventilatiei, asternutul se umezeste excesiv si deterioreaza conditiile de microclimat din adapost.Asadar, trebuie retinuta insa o lege a aviculturii: umiditatea, insotita de frig, este cel mai mare dusman al pasarilor.

Daca ar trebui sa alegem intre frig uscat si un frig umed in orice caz vom evita frigul umed, care surmineaza nu numai productia ci si sanatatea pasarilor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *