1278054_piggy_upclose.jpg

Comportamentul porcinelor

Cresterea porcinelor in conditii de tip intensiv industrial, in colectivitati mari a impus reducerea spatiului de crestere afectat porcinelor si un mod de viata artificializat.
Drept consecinta au aparut unele fenomene de comportament diferite fata de cele observate la porcinele crescute in libertate.
Rezultatele cercetarii stiintifice si observatiile din unitatile de productie conduc la concluzia ca efectele comportamentului au o importanta deosebita, putand produce unele perturbari in procesul de productie cu repercusiuni economice, mai ales in conditiile deficitare de crestere.
Specialistul in cresterea porcinelor trebuie sa cunoasca foarte bine comportamentul acestora din urmatoarele motive:
•    sa modeleze tehnologia de crestere, tinand cont de comportamentul natural al porcinelor
•    sa poata adapta, pe cat posibil comportamentele porcinelor la conditiile de crestere, comportamentele nu sunt fixe ele se pot modifica ontogenetic prin procesul de ameliorare.
Comportamentul reprezinta o manifestare a animalului efectuata ca raspuns la un anumit eveniment (stimul) care are loc in imediata sa vecinatate, in corp sau in „mintea sa”.
Comportamentul reflecta unul din mecanismele de baza ale adaptarii organismului la factorii climaterici, de nutritie, interni si de grup. Diferite aspecte ale comportamentului sunt, de regula, studiate dupa finalitatea lor, distingandu-se astfel mai multe tipuri de comportamente.
1.    comportamentul de investigatie;
2.    comportamentul alimentar;
3.    comportamentul de eliminare;
4.    comportamentul de cautare a locului cel mai propice;
5.    comportamentul de solicitare a ingrijirii;
6.    comportamentul sexual;
7.    comportamentul conflictual;
8.    comportamentul de grup.
1. Comportamentul de investigatie la porcine se bazeaza pe miros si gust. Orice obiect nou cu care un porc vine in contact este in prima faza mirosit, dupa care acesta este introdus in gura pentru a vedea daca acesta este si comestibil. Porcinele sesizeaza cele patru tipuri de gust (dulce, sarat, acru si amar) preferand gustul dulce.
Datorita simtului olfactiv deosebit de dezvoltat porcinele se pot utiliza in vederea depistarii in solul padurilor a trufelor sau la depistarea drogurilor. Pe baza mirosului porcii care coabiteaza in acelasi spatiu se pot recunoaste.
2. Comportamentul alimentar este precedat intotdeauna de cel de investigatie. Porcul este un animal omnivor, consumand o mare varietate de furaje. Prezenta in ratie a unor furaje cu continut ridicat in celuloza, sau gust acru sau amar reduc, consumul acestora. Furajele cu gust dulce precum si cele cu arome de lapte, carne, cacao sau vanilie stimuleaza consumul. Consumul de furaje este stimulat de zgomote datorate manipularii furajului, de aprinderea luminii sau alte evenimente care coincid cu ora de furajare.
Porcinele se ingramadesc la jgheabul de furajare, chiar daca frontul de furajare este suficient. Pentru reducerea competitiei in timpul hranirii, jgheaburile pot fi divizate prin despartitori transversale.
in cazul hranirii la discretie, consumul de furaje alterneaza consumul de apa. Daca hranirea se face in tainuri sau restrictiv, porcii consuma furajul si apoi beau apa.
3. Comportamentul de eliminare. Porcul este unul din cele mai curate si mai ordonate mamifere, cand conditiile ii permit sa-si manifeste comportamentul sau normal de eliminare. El pastreaza curata si uscata suprafata de odihna si se deplaseaza intr-o parte a boxei, sau in afara adapostului pentru a defeca si urina. Pentru urinare si defecare prefera locurile mai retrase, mai intunecoase si umede. Datorita acestui fapt, porcii pot fi obisnuiti ca sa defece si sa urineze intr-o anumita parte a boxei, prin amplasarea adaposturilor in zona respectiva. Comportamentul de eliminare este afectat in momentul constituirii grupelor, cand boxele sunt suprapopulate sau cand conditiile de microclimat sunt necorespunzatoare.
4. Comportamentul de cautare a locului cel mai propice. in cazul temperaturilor scazute, porcii cauta pentru odihna locurile curate, uscate si ferite de curenti de aer. in acest caz prefera pardoseli cu conductibilitate termica redusa.
in cazul in care temperatura este ridicata peste limita de confort termic, porcii cauta zonele umede, pentru a se racori deoarece nu dispun de glande sudoripare.
5. Comportamentul de solicitare a ingrijirii. Acest tip de comportament se intalneste la purceii sugari inaintea alaptarii, cand acestia printr-un guitat specific solicita scroafa sa se culce in decubit lateral pentru a-i alapta. Se intalneste de asemenea la toate categoriile de porcine, la apropierea orei obisnuite pentru administrarea hranei, cand animalele sunt agitate se emit semnale sonore specifice. Avand in vedere acest comportament, se recomanda respectarea cu strictete a orelor de furajare.
6. Comportamentul de acordare a ingrijirii purceilor. in general, scroafele dupa fatare isi primesc purceii pentru supt si sunt atente pentru a nu-i strivi. Majoritatea purceilor de la o scroafa incep sa suga si se stabilesc definitiv, dupa 2-3 zile de la nastere la sfarcuri, fiind preferate sfarcurile din regiunea pectorala, deoarece produc de regula mai mult lapte. Frecventa supturilor este in medie de 24 in 24 de ore, scazand de la 28 in prima saptamana la circa 15 supturi in saptamana a 5-a. Durata unui supt scade de asemenea odata cu inaintarea in varsta de la 40-45 secunde la circa 30-35 secunde.
7. Comportamentul sexual. La porcine, comportamentul sexual prezinta 4 etape:
– cautarea reciproca a partenerilor sexuali;
– primele contacte intre parteneri;
– secventa precuplarii, care conduce la reactia de mobilitate la scroafa;
– saltul si monta.
Caldurile la scroafa se succed la intervale de 21 ± 3 zile si dureaza in medie 2-3 zile, ovulatia producandu-se in partea a doua a caldurilor. in perioada de calduri scroafele sunt agitate, consuma porcimonios hrana, creste consumul de apa, vulva se tumefiaza, sar si se lasa sarite de alte scroafe, emit semnale sonore specifice.
Vierii detecteaza scroafele in calduri prin semnale sonore si olfactive si reactioneaza prin semnale sonore de frecventa joasa (cantec al vierilor), produc spuma la comisura gurii si scrasnesc din dinti.
Contactul intre mascul si femela incepe in general prin contactul nazo-nazal urmat de contactul nazo-vulvar. Cand vierul se apropie, scroafa poate sa fuga de el, dar acesta urmareste in mod persistent lovind cu ratul scroafa in regiunea flancului, incearca sa efectueze saltul.
Manifestarea caracteristica a femelei care accepta monta este reactia de imobilitate, arcuieste spinarea si ciuleste urechile. Cand apare aceasta reactie, masculul efectueaza saltul si imediat are loc copulatia. Durata medie a montei este cuprinsa intre 5-7 minute, iar volumul mediu al ejaculatului este cuprins intre 250-300 ml.
8. Comportamentul conflictual. in mod obisnuit, porcinele din acelasi grup se cunosc intre ei si se bat foarte rar. Aparitia comportamentului conflictual este conditionata de prezenta obiectului conflictual, care poate fi reprezentata de insuficienta hranei, apei, frontului de furajare, spatiului de odihna, aparitia unor indivizi straini de grup.
Conflictele sunt de regula individuale, atacurile colective asupra unui individ fiind foarte rare. Gradul de agresivitate in cadrul diferitelor grupe de porcine este variabil, fiind de caracter individual, de rasa sau linie. El este mai puternic la vier si scroafe in perioada de alaptare, la rasele mai primitive si la porcinele crescute in libertate.
9. Comportamentul de grup. De la nastere si pana la abatorizare, porcinele traiesc, de regula, in grup. Studiile efectuate asupra organizarii in grupe a porcinelor au aratat existenta unei (ierarhii), in cadrul acesteia dominatia liniara este probabil caracteristica cea mai importanta de organizare. in cazul acestei ierarhii de grup se disting animale dominante si animale dominate. Aceasta ierarhie este cel mai frecvent observata in timpul furajarii restrictive. Animalele dominante ocupa cele mai favorabile locuri de hrana si odihna, realizand si cele mai bune performante de crestere.
Stabilirea si pastrarea ordinii intr-o grupa de porci se bazeaza pe recunoasterea olfactiva si vizuala dintre acestia. intr-un grup de porcine de aceeasi varsta si structura genetica, animalele cele mai grele vor tinde sa ocupe locurile din varful ierarhiei, iar cele cu greutate mai mica locurile din partea inferioara.
Formarea unor grupe prin amestecarea unor indivizi din rase diferite duce la realizarea de indivizi dominati din rasa mai agresiva. Exista informatii de exemplu ca porcii din rasa Hampshire sunt mai agresivi decat porcii din rasa Landrace.
La formarea unui lot de porci este important sa asiguram o uniformitate a acestuia din punct de vedere al: rasei, varstei, apetitului sexual. Odata ce ierarhia este stabilita, ea ramane ca atare, fiind vorba de un lot integrat.
Schimbari profunde a mediului fizic din boxa, sau afectarea starii de sanatate a animalelor ar putea produce schimbari in ordinea ierarhica a indivizilor din grup, cu efecte negative asupra performantelor de productie. Mutarea porcului conducator dintr-un grup stabil, nu schimba ordinea prioritatii animalelor ramase. Marirea timpului in care un porc poate fi tinut izolat de grupul sau si apoi usor acceptat in grup, depinde de pozitia ierarhica ocupata de acesta. Un lider este recunoscut de grup dupa o perioada de pana la 25 zile de izolare, iar un porc codas va fi atacat sever de ceilalti membrii din grup la cel putin trei zile de izolare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *