Category Archives: Pomicultura

Altoirea-Chip

De la inceputul anilor saptezeci se vorbea, mai ales irt Anglia si SUA, de o metoda de altoire plina de succes, care permite reusita altoirii, chiar cand nu sunt indeplinite conditiile de dezlipire a scoartei. Din experimented mai recente intreprinse la East Mailing si Long Ashton a rezultat ca acest tip de altoire poate fi aplicat cu succes nu numai in perioada de repaua vegetativ ci si in vegetatie. Se pare ca metoda Chip este folosita pentru altoirea marului in toate pepinierele din Anglia. Comparand rezultatele obtinute prin oculatie in T si T invera se pare ca metoda Chip este superioara.

Folosindu-se lastari in varsta de un an au fost obtinute rezultate bune in cam toate combinatiile la mar. Altoirea Chip se poate aplica atat iarna cat si primavara sau vara.

Inaintea altoirii, in apropierea solului, trunchiul se va curata de lastari si se va sterge cu o carpa moale. Altoiul se va amplasa la o inaltime de 10 cm (sau mai mult) deasupra solului. Dupa ce locul a fost ales, se practica o taietura oblica la 20° fata de orizontala si indreptata in jos. Taietura va avea o adancime de cel putin 3 mm. De la o inaltime de aproximativ 3 cm deasupra primeia se incepe a doua taietura.

Aceasta va fi condusa intr-un unghi ales astfel ca sfarsitul celei de-a doua taieri sa coincida ca adancime cu sfarsitul primeia. S-a obtinut astfel un lacas in lemnul portaltoiului. Tot cu doua taieri practicate pe lastarul altoi se obtine o bucata compusa din mugure. scoarta, tesut cambial si ceva lemn. care trebuie sa se aseze perfect in lacasul practicat in portaltoi. Urmeaza legarea. care pentru altoirile de primavara se face cu o banda de polietilena, lata de 1,5 cm si o lungime de 40 cm. La altoirile de vara legarea se va face cu banda elastica. La altoirile de primavara este recomandata si chituirea. Dupa aproximativ 5 saptamani bandajele trebuie desfacute.

Oculatia cu doua placi („nicolare")

Pe langa incompatibilitatea altoi-portaltoi sunt si situatii cand un portaltoi tolereaza altoii unui anumit soi dintr-o specie si nu tolereaza altoii altui soi ai aceleiasi specii. Astfel ar fi si cazul soiului de par Conference altoit pe portaltoi gutui. De multa vreme in aceste situatii sunt folosite altoirile intermediare, dar acestea presupun timp si munca mai multa.

Nicolin (1953) propune o metoda cu adevarat ingenioasa pentru astfel de situatii. El a utilizat doua placute-altoi in loc de una. Prima este o placuta-altoi obisnuita, asa cum a fost descrisa la metoda de altoire prin oculatie, iar cea de-a doua este foarte subtire si nu confine mugur. Placuta a doua se obtine dintr-un lastar al soiului intermediar, iar prima dintr-un lastar al soiului nobil pe care vrem sa-1 obtinem.

Modul de lucru este urmatorul:

Din lastarul soiului nobil intermediar se taie o placuta cu ochi de dimensiunile descrise anterior. Aceasta nu se va folosi deci se poate arunca. Sub taietura eliptica rezultata pe

lastar se mai executa inca una in asa fel incat sa rezulte o placa groasa de 1-2 mm.

Din lastarul soiului nobil pe care il dorim se taie apoi o placuta-altoi obisnuita. Cand ambele placute sunt deja pregatite se executa taietura in T pe portaltoi, se dezlipeste scoarta, se introduce pe jumatate placa intermediara si peste ea, tot pe jumatate, placa altoi.

In continuare, ambele placute vor fi impinse simultan pana in pozitia finala. In tot acest timp se va avea mare grija ca sectorul de scoarta al placii intermediare sa nu se desprinda. Dupa ce aceste operatii sunt incheiate se va lega locul de altoire.

Oculatia inelara si cu placa

Pepinierele care se aplica in mod profesionist cu obtinerea puietilor de nuc, executa altoirile in sere pentru a nu mai fi conditional de starea vremii.

Daca totusi conditiile atmosferice sunt favorabile (14 zile cu temperaturi de la 25°C la 30°C) atunci altoirea poate fi aplicata si in camp.

La nuc, altoirea prin introducerea unei placute-altoi in despicatura in forma de T, asa cum s-a descris anterior nu prezinta destula siguranta pentru ca el ipa a de cambiu este prea mica si nu confera conditii bune de prindere. Din acest

motiv a fost inventata o metoda de altoire a nucului care inlatura multe neajunsuri.

Astfel, cu ajutorul unui briceag cu doua lame, se poate taia de pe lastar fie un inel intreg de scoarta cu mugure, fie doar o fereastra de scoarta. Pe portaltoi se va crea un gol de scoarta identic ca dimensiuni cu altoiul. Este inutil sa mai insistam asupra dimensiunilor zonei de cambiu in acest caz. Altoii vor fi prealuati de pe lastari vigurosi in varsta de mai multi ani.

Mugurii dubli sau cei care au mici codite la baza nu sunt indicati. Cea mai dificila operatie de pregatire a altoiului este taierea in spatele mugurelui. Pentru aceasta briceagul va fi tinut cat se poate de lipit de lemnul lastarului. Plantarea altoilor pe portaltoi se va face cat mai repede posibil din momentul detasarii acestora de pe lastar. Utilizarea altoilor placa in locul altoilor inel a fost impusa de faptul ca de cele mai multe ori lastarii nobili sunt mai subtiri decat trunchiurile ce urmeaza a fi altoite. Aplicarea altoilor (inel sau

placa) se poate face la gatul radacinii, pe tulpina sau pe ramificatiile principale ale coroanei. chiar daca acestea au 3, 5 sau mai multi ani.

Cand se altoiesc crengile de schelet se pot aplica 1 -2 altoi pe fiecare, pornindu-se de la o distanta de 40 cm de la punctul de ramificare. La pomii de varsta medie altoii vor fi aplicati pe lemn de 3-4 ani.

In cazul coroanelor batrane ar fi necesara mai intai o intinerire, iar apoi se va altoi pe lemn de doi ani. In genere nu se planteaza mai mult de 10 altoi intr-o coroana. Legarea punctelor de altoire se face cu mijloace la indemana. Nu este necesara chituirea. Acest gen de altoiri pot fi aplicate deja din luna iunie, deci pe ochi activi. Altoirea pe ochi activ pana la inceputul lui iulie nu este aplicata decat foarte rar pentru ca lastarii sunt slabi, insuficient maturizati. De regula altoirile cu ochi activi au loc de la mijlocul lui iulie pana la mijlocul lui august. Dupa desfrunzirea din toamna, portaltoiul va fi taiat corespunzator (pana la scurte conuri).

S-a constatat ca folosind portaltoi cu crestere viguroasa, lastari puternici in varsta de doi ani cu ochi sanatosi si beneficiind de temperaturi ridicate uccesele pot fi notabile.

Altoirea in ochi dormind

Acesta este cel mai vechi procedeu cunoscut si a ramas cel mai utilizat pana in zilele noastre. Altoirea in ochi dormind poate fi aplicata numai intr-o perioada de timp relativ scurta, in special in iulie si august, cand scoarta se poate desprinde usor si cand pe lastarii nobili suficient dezvoltati apar ochi vigurosi.

Perioada in care scoarta anumitor portaltoi se desprinde usor poate fi scurta, ca de exemplu la M4; la alti portaltoi poate fi mai lunga. Portaltoii cu crestere puternica in grosime (M26 sau prunul mahaleb) pot fi altoiti doar tarziu, deoarece in cazul unei altoiri timpurii altoiul poate fi impins afara de catre calus. Faptul ca termenul la care trebuie efectuata altoirea joaca un rol decisiv la altoirile prin oculatie a fost dovedit de un experiment simplu.

Astfel, Gruppe si Torabi au altoit prin oculatie ciresi la cinci date diferite: 24VII, 7VIII, 21VIII si 4IX. La primul termen formarea de calua era atat de puternica incat ochii au fost respinsi in mare majoritate; in cazul altoirilor tarzii insa au aparut cele mai mari clacari ca urmare a formarii insuficiente de calua si a unui strat necrotic rezultat din acesta. Datele de 7 si 21 august s-au dovedit cele mai potrivite pentru oculatiile la cires.

In pepiniere, dupa o experienta de decenii, este respectat urmatorul grafic pentru altoirile in oculatie:

Iulie: pruni, piersici, peri, gutui, anumite soiuri de mar.

August: cires, mar, visini pietrosi La prelevarea ochiului de pe lastar trebuie tinut cont ca, in afara de mugure, trebuie asigurat suficient tesut de cambiu, care sa asigure concresterea. Asadar, se va taia de pe lastar o placuta de scoarta care sa contina un mugure, scoarta si tesut de cambiu. Taietura trebuie practicata suficent de adanc pentru a atinge cilindrul de cambiu, dar nu atat de adanc incat sa antreneze prea mult lemn. La anumite specii sau soiuri (cais, parul „conference") ochii stau pe niste socluri lemnoase proeminente asa ca, la taiere, pe placuta este antrenat prea mult lemn. in aceste cazuri se va proceda la indepartarea cu

mare atentie a lemnului suplimentar fara insa a afecta negativ nucleul ochiului.

Experienta pozitiva obtinuta la aceste operatii a condua la extinderea metodei si in cazul celorlalti pomi fructiferi. Astfel, in prima faza se decupeaza placute cu lemn ceva mai mult decat trebuie urmand ca, dupa aceea, sa fie indepartat surplusul de lemn.

Cateva desene sunt menite sa ajute la o mai buna intelegere. Atentie mare trebuie acordata integritatii nucleului mugurelui.

Pentru prelevarea placutelor-altoi este necesar un briceag cu lama curbata inspre interior. Briccagul va fi plasat la aproximativ 1.5 cm sub ochi.

Prin rezemarea degetului mare al mainii care taie se obtine o anume siguranta. Taierea va decurge in sensul de la baza catre varful lastarului. Cand taierea a trecut cu 1.5-2 cm de ochi degetul mare al mainii care taie trebuie sa impinga placuta catre lama briceagului astfel incat taierea sa lie finalizata. Cand de pe un lastar urmeaza a fi obtinuti mai multi ochi se recomanda sa se inceapa de la varf inspre baza pentru ca finalul taierii decurge de regula mai plan decat inceputul.

Stabilitatea placutei este mai mare sub ochi astfel ca impingerea altoiului in despicatura portaltoiului devine mai sigura. Placuta altoi va fi taiata invera decat s-a expua mai sua numai daca si taietura in forma de T a portaltoiului se executa invera (T intors).

Interesant este rezultatul unui experiment facut la Long Ashton (Anglia) unde s-a practicat o taiere in forma de T rasturnat la portaltoiul M26 deoarece pomicultorii englezi erau nemultumiti de cresterea foarte diferita in cazul acestui portaltoi. Prin practicarea taierilor in T rasturnat s-au obtinut inaltimi uniforme si suficient de mari ale altoilor. In plua s-au dezvoltat mai multi lastari timpurii cu orientare orizontala.

Acest lucru este confirmat si de Meisa (1985), care, insa, afirma ca s-au obtinut cresteri ceva mai slabe.

In cadrul experimentului englezesc s-a confirmat si faptul ca pomii rodesc mai timpuriu, ceea ce pentru pomicultor nu este putin lucru. Aplicarea altoilor pe inaltimea portaltoiului nu este restrictionata. in pepiniere insa, de regula, altoirea prin oculatie se aplica la aproximativ 10 cm deasupra solului. Cazurile care se abat de la aceste norme vor fi descrise la sfarsitul acestui capitol. Atunci cand altoirea prin oculatie se aplica in apropierea solului. sunt necesare cateva lucrari pregatitoare. Cu 10-14 zile inainte de momentul altoirii se vor inlatura absolut toti lastarii crescuti in zona in care se va aplica altoirea. Lastarii laterali vor fi taiati cu un briceag ascutit sau cu foarfeca de vie cat mai aproape de locul din care au pornit. Solul de la radacina portaltoiului va fi nivelat si presat usor astfel incat pierderile de apa din capilaritate sa fie minime pentru ca. altfel. scoarta ar putea deveni mai greu de dezlipit. De asemenea in perioadele secetoase poate interveni o amanare a termenului de altoire daca se constata ca scoarta se desprinde anevoie. Din aceste motive este indicata o verificare a usurintei cu care se desprinde scoarta, verificare ce va fi facuta cu 2-3 zile inainte de data stabilita pentru inceperea altoirilor. Cu putin timp inainte de inceperea operatiilor, scoarta portaltoiului va fi curatata de pamant cu o carpa uscata si moale. Daca altoirea prin oculatie are loc la nivelul coroanei, aceasta curatire a locului de altoire nu mai este necesara.

Dupa ce aceste lucrari pregatitoare au fost incheiate se trece la aplicarea inciziei in forma de T pe scoarta portaltoiului. Pentru aceasta va fi aleasa o zona neteda a scoartei si daca este posibil pe partea opusa vantului predominant. Se va executa mai intai taietura transversala care va avea o lungime de aproximativ 1 cm si va fi perpendiculara pe axul tulpinii sau ramurei respective. Se executa apoi si o a doua taietura longitudinala, care pleaca din mijlocul primei taieturi. Lungimea acesteia va fi de aproximativ 3 cm si va fi cat se poate de perpendiculara pe prima. Cand si cea de-a doua taietura a fost executata, prin rotirea briceagului intai intr-o parte si apoi in partea opusa, se desprinde scoarta portaltoiului. Numai daca scoarta opune rezistenta la dezlipire se va interveni cu cocoasa de dezlipire aflata in varful lamei briceagului, pe partea opusa taisului. Cele doua aripi dezlipite si ridicate putin creaza o cavitate in care va fi introdusa placuta-altoi. Aceasta va fi introdusa in cavitate respectand pozitia initiala de crestere a mugurelui altoi. Altfel spus, mugurele va fi cu varful in sus, asa cum a fost de fapt pozitia sa naturala pe lSatarul nobil de pe care a fost preluat.

De regula, lungimea placutei-altoi la pomii fructiferi masoara intre 2,5 si 3,5 cm. Daca se intampla ca extremitatea superioara a placutei sa depaseasca taietura transversala a T-ului, aceasta va fi retezata exact deasupra acestei taieturi.

Trebuie tinut cont de faptul ca taietura longitudinala nu trebuie sa fie mai mare decat lungimea placii-altoi pentru ca rana se vindeca mai greu si nu se poate obtine o bunS stabilitate pentru altoi.

Mai multe experiente au demonstrat ca viteza de altoire poate spori simtitor daca un om pregateste placutele-altoi si altii le aplica pe portaltoi., Un bun profesionist poate pregati 500-600 de placute pe ora asigurand astfel materialul pentru alti doi care efectueaza altoirea propriu-zisa. Pe masura ce sunt preluati de pe lastari, altoii se vor baga intr-o galeata cu apa pana cand vor fi inmanati celor ce altoiesc. Acestia ii vor pastra in niste saculeti tapetati cu muschi umed de unde se vor servi in masura in care au nevoie. Legarea cu rafie sau cu inlocuitori

incepe din partea de sus. Degetul mare al mainii stangi va presa 1 capatul firului de rafie exact pe taietura transversala. Se infasoara de doua ori rafia, in sensul acelor de ceas, astfel incat sa prindS si cativa centimetri din capatul liber al rafiei. Se continua infasurarea in jos, ceLputin cu patru spire ocolind cu grija ochiiil si ciotul cozii de frunza. La ultima infasurare se va face I un ochi de strangere prin care se va introduce rafia. Dupa stran- I gere, rafia se taie intr-un loc potrivit. Deoarece sudura ochilor- 1 taltoi la acest gen de altoire se face destul de repede, nu este I nevoie de chituire. In cazuri cu totul speciale (atac de viermi), 1 poate deveni necesara si aceasta operatie.

Bandajele vor fi indepa rtate odata ce altoii sunt deja prinsi. Indepa rtarea se face printr-o taietura verticala pe partea opusa altoiului.

In tSrile occidentale se comercializeaza de multa vreme niste bandaje speciale din polimeri care se fixeaza cu o clemS proprie din sarmS si care se autoindeparteaza dupa un timp suficient formarii calusului. Materialul devine casant sub actiunea razelor ultraviolete. Dupa aproximativ trei saptSmani se poate face deja un control privind prinderea altoilor. Daca altoiul s-a prins, codita frunzei ar trebui sa fi i cSzut singura sau se desprinde la cea mai usoara atingere.

Daca cioturile de frunza sunt uscate, inseamna ca altoiul nu s-a prins. Daca la pregatirea placutelor-altoi nu s-au pastrat cioturi de frunze, atunci se va observa daca mugurele altoi a inceput sa se dezvolte sau s-a uscat impreuna cu placuta. In cazurile in care altoii nu s-au prina se poate repeta actiunea daca se mai dispune de altoi si daca scoarta portaltoiului se mai poate desprinde usor. Mugurii altoi prinsi vor trebui sa se dezvolte foarte puternic pana la finele perioadei de vegetatie.

Daca ingheturile vor prinde lastari „necopti" inca, acestia sunt victime sigure.

Din diferite considerente, in pepiniere oculatiile nu sunt aplicate in imediata apropiere a solului ci ceva mai sus.

Metode de altoire

Cei mai multi puieti din pepiniere sunt altoiti prin oculatie. Cuvantul provine din latinescul oculua (ochi) si reprezinta o metoda de innobilare in cadrul careia sunt transplantati unui sau mai multi ochi preluati de pe lastari ai soiurilor nobile, pe portaltoi.

Metoda este economica pentru ca dintr-un lastar pot fi altoiti teoretic, atatia portaltoi cati muguri poarta acesta. In cadrul acestui tip de altoire citam:

– oculatia in ochi dormind

– oculatia in ochi crescand (activ)

– oculatia inelara si cu placi

– oculatia cu placa dubla (nicolare).

Lastari pentru altoirile de iarna si de primavara

Pentru altoirile efectuate de iarna tarziu pana in primavara, in camp deschis, este bine sa fie alesi lastari cat mai vigurosi pentru ca acestia contin mai multe rezerve decat cei firavi. Cand perioada de pastrare pana la altoire este mai scurta se pot selecta si lastari mai putin dezvoltati, dar cand se recolteaza lastari pentru altoirile din primavara acestia vor avea neaparat vigoarea necesara. Cand se stabileste care este vigoarea optima a unui lastar, trebuie tinut seama si de celalalt aspect si anume ca din lastari prea vigurosi pot rezulla altoi care sa prezinte dificultati in ceea ce priveste contaclul cambial Intre parteneri. In orice caz s-au facut multe recomandari ca lastarii alesi trebuie sa aiba grosimea unui creion, dar in cazul lastarilor recoltati iarna pentru altoiri de primavara aceasta dimensiune poate fi depasita.

Lastarii destinati innobilarilor practicate iarna sau primavara vor fi taiati in lunile de iarna. Lucrari deosebite asupra lastarului asa cum s-a recomandat in cazul altoirilor de vara, nu mai sunt necesare deoarece frunzele au cazut. in timp ce lastarii recoltati in vara au de multe ori o consistenta semierboasa si trebuie utilizati cat mai repede, lastarii recoltati iarna pot fi pastrati luni intregi daca au fost taiati la.timp. daca sunt destul de vigurosi si daca se pastreaza in conditii optime.

Intr-adevar, cu cateva saptamani inainte de desfrunzire, pomul incepe sa-si depoziteze in partea sa lemnoasa o parte din subatantele asimilate care sunt astfel transformate in rezerve. Aceasta masura a metabolismului este impusa de faptul ca doar partile lemnoase ale pomului supravietuiesc iernii. Frunzele se ofilesc si cad, de multe ori chiar inaintea primului inghet, apoi pomul intra in perioada de liniste hibernala. Aceasta este perioada cand trebuie sa aiba loc taierea lastarilor din pomii de soi nobil. Activitatea aceasta se va desiasura in zilele lipsite de inghet pentru a evita degeraturile.

Lastarii samburoaselor trebuie recoltati destul de timpuriu (noiembrie pana in decembrie). In cazul in care in perioada aceasta se instaleaza inghetul ei vor putea fi taiati si mai tarziu (pana la sfarsitul lui ianuarie), insa aceastea trebuie sa fie numai exceptii, pentru ca lastarii recoltati asa de tarziu Infloresc mai repede in depozit, si, in plus, nu pot fi excluse anumite deprecieri ale cambiului ca urmare a inghetului. Cu lastarii de cires care au fost taiati abia in martie. succesele au fost minime, iar dezvoltarea altoilor prinsi a fost de asemenea afectata.

La samantoase, lastarii pot fi taiati si in ianuarie. lata insa ca Braun (1963) face o serie de cercetari care arata ca, pentru anumite procedee de altoire, recoltarea sa nu aiba loc inainte de jumatatea lunii aprilie. Aceasta recomandare se bazeaza pe urmatoarea realitate: primavara devreme incepe circulatia sevei in tulpinile pomilor nu numai in tesuturile lemnoase longitudinale, dar si radial. In cazul depozitarii la rece, lastarii folosesc numai cantitati reduse de subatante nutritive de rezerva. Daca pe langa temperatura scazuta si umiditatea mediului este mare, atunci pierderea de apa a lastarilor este foarte mica. De fapt acest principiu este practicat de ani de zile si la conservarea fructelor. Pivnitele reci si umede sunt adaposturi foarte bune pentru lastari. Daca acestora le sunt adaptate posibilitati de reglare a temperaturii si umiditatiii atunci devin ideale. Nu trebuie omis faptul ca lastarii depozitati in incaperi frigorifice timp mai indelungat au sanse mai mari de a se usca decat cei pastrati in pivnite reci si umede.

De aceea, in cazul depozitarii in frigorifere este recomandabil ca manunchiurile de mladite astfel depozitate sa fie impachetate in pungi de folie de polietilena cu grosimea de 0.05 mm. Se va evita in totalitate depozitarea lastarilor impreuna cu fructele. Acest sfat nu este lipsit de fundament teoretic: in timpul coacerii in depozit fructele degaja subatante organice care provoaca ruperi ale scoartei lastarilor, ofiliri ale mugurilor si necroze de tesut lemnos. In cazul in care nu este disponibila o pivnita racoroasa si umeda se poate proceda si in alt mod: se alege in dosul unui adapost un loc in care se sapa o groapa adanca de 15-20 cm,; pe fundul gropii se aseaza mladitele care se acopera cu un strat de turba umeda gros de 15 cm. Cozile taiate ale lastarilor vor fi chituite. Este recomandata infasurarea lastarilor in plase de sarma pentru a evita distrugerile provocate de rozatoare.

Pastrarea in pivnite confera si avantajul esential ca evita pentru un anumit timp influentele periodicitatii asupra lastarilor (probabil din cauza descompunerii mai lente a acidului abscisinic). Astfel, in timp ce afara apar deja flori si frunze, in pivnitele reci si umede lastarii stau asa cum au fost pusi. Daca se intampla insa ca ei sa intre in vegetatie, inflorind sau infrunzind. nu mai pot fi folositi la altoire.

Inainte de depozitarea lastarilor in vederea iernarii se vor face manunchiuri de cate 20-30 bucati, care se vor eticheta cu denumirea speciei, soiului, eventual data depozitarii. In zilele de iarna mai calduroase, temeperatura in pivnite poate creste peste valorile de 5-6°C. Coborarea temperaturii se poate face prin aerisiri nocturne, cand temperatura exterioara este mult mai scazuta.

La dezvelirea in vederea utilizarii, lastarii-altoi vor trebui sa arate la fel ca atunci cand au fost recoltati.

Principalele caracteristici ale unui lastar sanatos dupa perioada de conservare sunt:

– scoarta intinsa si neteda fara rani

– muguri doar usor crescuti

– la taierile de proba tesuturile sa apara sanatoase si verzi. Ca divertisment, amintim ca multi pomicultori, dupa ce

fasoneaza altoii in vederea aplicarii lor pe portaltoi, ii lasa sa stea in apa rece cam doua ore, dupa care procesul de altoire propriu-zis poate sa inceapa. in sfarsit, se mai poate adauga ca lastarii uscati, cu scoarta zbarcita sau cand tesutul dezvelit de epiderma cu unghia este maroniu nu vor fi luati in seama in vederea folosirii la altoire. Acum se vor examina si eventualele atacuri de boli si ciuperci asupra lastarilor si se vor elimina cei afectati.

In cadrul selectarii de lastari nobili pentru oculatii la visin, va trebui tinut cont de faptul ca lastarii ce contin muguri florali trebuie exclusi. Daca sunt folositi muguri florali la altoire nu se va ajunge in anul urmator la o dezvoltare corspunzatoare. Chiar daca aceasta situatie se poate schimba prin ruperea florilor este o munca in plua si capacitatea de crestere ramane slabita.

Pentru evitarea dezvoltarii mugurilor florali se pot efectua stropiri cu acid giberelinic incepand de la mijlocul lui iunie pana la sfarsitul lui august din 14 in 14 zile.

Lastari pentru altoirile de vara

De la mijlocul lunii iulie si pana la inceputul lui septembrie au loc altoirile de vara atat in pepiniere dar si in plantatiile proprii. Pentru aceasta sunt folositi lastari vigurosi ai soiului nobil avand aceeasi varsta adica crescuti din primavara respective si pana in momentul altoirii. De regula cresterea in aceasta perioada este suficienta scopului. Pentru multi pare de neinteles faptul ca se poate altoi chiar si intr-un anotimp asa de calduros cunoscut fiind faptul ca in aceasta perioada orice lastar rupt se ofileste aproape imediat. Temerea este justificata, dar complicatiile pot fi evitate in primul rand prin masurile de impiedicare a evaporarii apei din lastar.

O experienta facuta pe porumb arata ca pierderea de apa prin evaporare intr-o zi senina de la ora 8 la orele 13-14 creste cu aproximativ 250%. De aceea lastarii pentru altoire vor fi taiati dimineata devreme. Pierderea cea mai insemnata de apa are loc la nivelul frunzelor asa ca acestea vor fi taiate imediat cu foarfeca sau cutitul lasand cioturi de codita lungi de aproximativ 1 cm. Daca altoirea prin oculatie urmeaza sa aiba loc imediat, aceste cioturi pot fi chiar mai scurte. Apoi se vor indeparta varfurile necoapte ale lastarilor, precum si zonele bazale cu muguri mai slabi. Trebuie retinut ca ruperea frunzelor cu mana este contraindicata din mai multe motive. In cazul in care lastarii-altoi urmeaza sa fie transportati cale mai lunga vor fi inveliti in material moale si umezit. si apoi introdusi in cutii de carton.

Daca lastarii desfrunziti si fasonati nu vor fi folpsiti imediat ei vor fi depozitati la rece. In timpul lucrului. lastarii care urmeaza sa fie folositi in aceeasi zi vor sta intr-o panza de sac umeda sau intr-o galeata ce are cativa cm de apa in ea, peste care se pune o carpa umeda.

Unul din sfaturile importante legate de altoirile de vara este acela ca trebuie lucrat cat mai rapid cu putinta scurtand cat mai mult timpul scura de la taiera lastarului altoi si pana la altoirea propriu-zisa.

Cambiul dezvelit atat pe altoi cat si pe portaltoi nu trebuie sa stea decat foarte putin timp sub influentele atmosferice.

Despre termenele concrete ale altoirilor de vara se va discuta in articolele urmatoare. In cazul lastarilor nobili destinati altoirilor de vara, frunzele trebuie indepartate imediat dupa taiere (fie foarte scurt, fie pana la cioturi de aproximativ 1 cm).

Lastarii-altoi

La inceputul seriei de articole privind altoirea pomilor fructiferi au fost prezentate cele mai utilizate tipuri de portaltoi precum si principalele soiuri nobile de pomi fructiferi cultivate in Romania.

Inca de la inceput s-a aratat ca transplantul unor parti organice preluate de la un soi nobil pe un portaltoi potrivit este in principal posibila. Transplantul de tesut prezinta importanta pentru altoire numai daca a fost transplantat si cel putin un mugure de frunza (ochi) pentru ca numai asa se asigura cresterea unui lastar nobil pe portaltoi. Ochii sunt asadar cele mai impotante organe pentru toate tipurile de altoiri neavand mare importanta daca a fost transplantat pe portaltoi doar un singur ochi sau mai multi. Altoii pot fi preluati de pe segmente de ramura nelemnificate inca (ierboase) sau de pe segmente deja lemnificate. Diferente exista dar pentru simplificare vom opera cu denumirile de lastar si ochi.

Inainte de a intra in amanunte privind alegerea acestora, trebuie amintita o premiza indispensabila: puritatea speciilor. Din acest motiv se obisnuieste ca. In cadrul pepinierelor, sa se infiinteze o ,,gradina mama" cu soiuri care sa asigure altoi de soi pur. In Germania existenta acestor „gradini mama" a fost pusa sub semnul intrebarii odata cu aparitia Ordonantei cu privire la virusi, care prevede infiintarea de ”gradini mama” nationale de la care sa se aprovizioneze toate pepinierele sau pomicultorii individuali cu altoi testati de virusi.

Aceasta ordonanta prevede totusi ca prelevarea de altoi de la pomi proveniti din puieti lipsiti de virusi procurati cu acest certificat este permisa.

Imbunatatiri ale randamentului soiurilor

Mutantii intamplatori joaca roluri importante in influentarea randamentului soiurilor. Acesti mutanti pot tine de valorile temperaturilor ambiante si fluctuatiile acestora. de radiatiile naturale. dar pot fi provocate si artificial. Si intr-un caz si in altul va putea fi influentat cel putin un factor ereditar. Transformarea simultana a mai multor caracteristici se poate obtiune mult mai rar. De foarte multe ori transformarile obtinute prin influenta mutantilor au un caracter aproape imperceptibil. deoarece se inscriu in spectrul de variatii obtinute din alte cauze.

De aceea ele pot ramane nedescoperite mult timp. Este stiut faptul ca nu toate mutatiile sunt benefice. Asa cum pot aparea forme noi. valoroase. este posibila si formarea unora cu caracteristici negative. Mutatiile pot aparea oricand si oriunde. Ele nu au un calendar stabil si. dupa cum aratam. nici nu se manifests strident. Acesta este motivul care impune o urmarire atenta si in timp a exemplarelor de la care urmeaza a se prelua altoi. Cand se observa influente negative cauzate de mutatii, pomii respectivi vor fi exclusi din randul donatorilor de altoi. Este foarte adevarat ca delimitarea neta intre mutatie si modificare temporary este greu de facut. Numai altoirilefepetate, extinse in timp pot lamuri dilema.

Mutatiile pot cauza efecte asupra caracteristicilor morfologice (fomia, dimensiunea, coloritul fructului) si fiziologice (perioada de coacere, timp de pastrare, gust, capacitate de rodire). In majoritatea cazurilor este modificata numai o singura trasatura. Pin mutatia culorii cojii au aparut soiuri si sortimente foarte bine cunoscute: James Grieve rosu. Gravensteiner rosu, Cox Rosu. Boskoop rosu, Sahmitz-Hubsch. Williams rosu si Gellerts rosu.

Numai in cazul soiului ..Golden Delicious'” sunt cunoscute mai mult de 50 de mutatii. cu o coloratie diferita a fructului. In cadrul acestui soi, pomicultorii urmaresc sortimentele cele mai putin predispuse la ruginire (Smoothee, Elvetia, Winsberg, etc.). Si in ce priveste variatii ale dimensiunii in cadrul aceluiasi soi, se pot da numeroase exemple. Dintre modificarile fiziologice, fertilitatea conditionata mutativ are o deosebita importanta. Inca din 1935 Schanderl descria soiul „Umbra noptii”*- un soi autosteril cu muguri ascutiti. care prin mutatie a devenit un soi cu fertilitate scazuta. si la alte soiuri a fost observata o scadere a productivitatii determinate mutativ. Din fericire exista si mutatii cu actiune inversa cum ar fi soiul Golden Delicious fate de standard”. Am citat acest soi si atunci cand am discutat de obtinerea soiurilor rezistente la ruginire si aceasta este o dovade ce sustine teza conform careia pot fi modificate mutativ chiar mai multe caracteristici. Pe aceaste idee pot fi date si alte exemple. Astfel selectiile de clone Smoothee si Bellgolden au condus pe langa modificeri ale constitutiei cojii si la modificeri de crestere, respectiv de coacere. De exemplu soiul Bellgolden se coace cu 14 zile mai tarziu decat ,,standardul”.

Toate aceste exemple evidentiaze cat de profitabile este verificarea minutioase a materialului de inmultire in vederea depistarii unor caracteristici imbunetetite intampletor si cat de necesare este eliminarea exemplarelor modificate negativ, in special inaintea altoirii. In acest sens este necesare o cooperare intre reprezentantii pepinierelor din pomicultura profesioniste si referatele de specialitate ale organelor statului. In Germania, ince de la mijlocul anilor cincizeci a fost demarate o actiune de obtinere a unor exemplare de pomi-mame, care se asigure obtinerea de seminte, altoi si clone care se asigure nu numai autenticitatea sortimentului, comportamentul rodirii si particularitetile calitative ci si, in special, senetatea. In aceaste actiune, specialistilor in protectia plantelor le-a revenit cea mai dificila sarcine si anume aceea de a se ocupa de bolile cauzate de virusi care erau deja extrem de raspandite.

Imbunatatirea randamentului portaltoilor

Asa dupa cum se arata in capitolul „Portaltoi” rezultatele eforturilor depuse in obtinerea de portaltoi cu caracteristici imbunatatite sunt evidente. Inca din 1920, specialistii au fost preocupati de selectarea pomilor de cires pasaresc din samburii carora sa se obtina portaltoi echilibrati cu capacitate mare de productie. Astfel au devenit cunoscute soiurile de portaltoi „ciresul pasaresc din Harz”, cu coaja deschisa la culoare si „ciresul pasaresc din Limburg” cu originea in Olanda.

Este evident ca cercetarile in directia sporirii randamentului portaltoilor necesita observatii foarte atente pentru ca anumite amanunte – altfel importante – sunt greu de identifi-cat. Rezultatele sunt insa importante deoarece conduc la cresterea randamentului si la imbunatatirea simbiozei innobilarii.

Observandu-se faptul ca dispozitia de inradacinare este influentata nesemnificatiy de statutul virusilor, este recomandabil ca recoltarea clonelor destinate inradacinarii sa aiba loc inaintea devirusarii.

Fiziologia innobilarilor

Functiile celor doi parteneri uniti prin procesul de altoire sunt, la inceput, destul de diferite. In timp ce portaltoiul preia, pe langa functia de ancorare in pamant, pe care o are deja, si functia de asimilare a apei si substantelor nutritive, dar si pe cea de sinteza a acizilor aminici si a auxinelor, altoiul prins asigura necesarul de energie prin fotosinteza si sintetizeaza, in plus albumine si hormoni. Aceasta repartizare a sarcinilor intre altoi si portaltoi este identica cu cea existenta in cazul unui pom nealtoit privitor la functia tulpinii si coroanei acestuia, dar in primul caz este vorba de doi parteneri diferiti din punct de vedere genetic, cu schimburi specifice de substante si cu reactii reciproce dintre cele mai variate. Aceste relatii dintre altoi si portaltoi atrag dupa sine aparitia unei multimi de probleme ce pot avea o importanta deosebita pentru pomicultor.

Altoirea prin oculatie aplicata imediat deasupra soiului are si o alta varianta si anume oculatia aplicata la inaltime. In acest caz s-a observat ca mai ales la portaltoii cu cresteri slabe au loc inhibitii ale cresterii altoilor fata de cresterea lor normala in cadrul soiului din care provin.

Aceasta inhibitie a cresterii este cu atat mai accentuata cu cat inaltimea la care se face altoirea este mai mare (Liebster 1968). Puterea de crestere a ansamblului altoi-portaltoi rezulta din raportul intre potentialul de crestere al portaltoiului si al soiului din care s-a prelevat altoiul. Aici trebuie totusi mentionat faptul ca portaltoiul este eel care isi impune mai pregnant propriile-i caracteristici de crestere asupra dezvoltarii generale a ansamblului. Acest lucru a fost demonstrat prin asa-zisele altoiri de schimb. adica altoiri la care s-au alternat rolurile de altoi-portaltoi. Influenta portaltoiului este cu atat mai mare cu cat segmentul pastrat (tulpina) este mai lung. Considerentele expuse mai sus sunt utile pomicultorului nu numai la alegerea soiurilor de altoi. dar si la distantele de plantare definitiva a portaltoilor. De asemenea inaltimile de altoire ajuta substantial realizarea scopului propus sau adaptarea la conditii deja existente.

La mar, influenta portaltoilor a fost demonstrate chiar in ceea ce priveste intrarea pe rod. Faptul ca un portaltoi M9 altoit intra pe rod mai devreme decat toate celelalte combinatii utilizate pana acum face parte din experienta oricarui pomicultor.

Pe langa influenta inceputului, volumului si constantei rodului. portaltoiul influenteaza si perioada de coacere, calitatea fructelor si durata de pastrare a acestora. Englert (1967), Matzner (1976) si Schmid (1982 si 1983) fac comunicari despre influentele portaltoilor asupra substantelor continute in visine (in special la soiul Schattenmorelle).

Gorini (1970) observa ca perele din soiul Passe-Crassane care provin de la peri altoiti pe gutui au adesea o coloratie maronie a pulpei in contrast cu cele obtinute din peri altoiti pe portaltoi par. Practicienii au constatat influente ale portaltoilor si in ceea ce priveste timpurietatea inmuguririi, infloririi si cresterii lastarilor (Streitberg 1967), precum si perioada in care are loc desfrunzirea. Monin (1961) demonstreaza ca exista legaturi clare intre gradul de „ruginire” a fructelor unui soi nobil si natura portaltoiului folosit.

Si’strunk si Campbell (1968), Awad si Kenworth (1963) si Kloke si Schonhard (1968) au putut dovedi influeta portaltoilor in continutul de substante specifice din frunze cu efect direct asupra rezistentei acestora impotriva bolilor si daunatorilor. Existenta sau neexistenta virusilor poate juca, de asemenea, un rol important. Astfel, Boumann si Louis (1980) au constatat ca selectiile de cloni M9 lipsiti de virusi erau capabile sa asimileze semnificativ mai mult calciu comparativ cu portaltoii care au fost doar testati de virusi.

Nu este lipsit de importanta faptul ca portaltoiul poate transmite catre altoi propriile-i boli. virusi, etc. Actiunile inverse adica altoi-portaltoi, sunt mai dificil de evidentiat in urma cercetarilor deoarece sunt necesare masuratori pe partile subterane ale pomului.

Cu toate aceste dificultati. cercetari minutioase an fost totusi intreprinse. Concluzia desprinsa este ca si altoiul poate influenta cresterea portaltoiului si, in mod special, a dezvoltarii radacinii acestuia. Astfel, aceasta isi poate modifica unghiul de penetrare in sol, adancimea de penetrare, dar si numarul de ramificatii pe care le poate dezvolta (WeHer, 1965). Toate aceste modificari pot influenta stabilitatea plantei.

Hilkenbcimer (1979) a putut demonstra in cadrul unui experiment cu noi portaltoi ca de exemplu soiul Golden Delicios este stabil pe M25 in timp ce 25% din altoirile cu Cox Orange sau James Grieve rosu nu sunt stabile.

Atunci cand din motive de compatibilitate sau din alte motive se fac altoiri intermediare (intervine un al treilea partener) este sigur ca influentele reciproce il aplica si pe acest partener. Sensul acestor influente nu poate fi insa previzibil intotdeauna. Ele pot influenta atat pozitiv cat si negativ marimea recoltei, dimensiunea fructelor si culoarea acestora. In consecinta nu se pot astepta influente pozitive ale altoirii intermediare. Sigur este insa ca altoirea intermediara are o influenta mai mica decat cea exercitata de portaltoi si este direct proportionala cu marimea segmentului de altoi intermediar utilizat.

Multe experimente au urmarit influenta altoilor intermediari asupra sporirii rezistentei la inghe| a soiului nobil in speranta ca aceasta influenta ar putea fi pozitiva. Utilizand raciri artificiale, Kornatz (1958) si Czinczik (1969) dau un raspuns clar in aceasta privinta: capacitatea absoluta. Fixate genetic, a unui soi nobil, de a rezista inghetului nu poate fi marita prin folosirea unui altoi intermediar rezistent la inghet.

Chiar daca in anumite situatii s-a remarcat o oarecare rezistenta sporita la ger nu poate fi sigur ca aceasta nu se datoreaza unei „coaceri” mai bune a lemnului decat altoirii intermediare.

Mai mult ca pe o curiozitate notam faptul ca practicienii au observat ca folosirea de portaltoi cu scoarta de diferite nuante de rosu are influenta in intensitatea culorii fructelor. Nu s-a putut dovedi insa ca ar fi vorba de un transfer de pigmenti sau ceva semanator de la portaltoi catre coroana ci ca este mai degraba vorba de ceva intamplator, greu de fundamental. Din punct de vedere al influentei altoiului nobil asupra pomului in ansamblu este dovedit faptul ca acesta devine copartas la cresterea tulpinii in grosime. Lista observatiilor asupra influentelor reciproce ale partenerilor la altoire este lunga si cuprinde chiar rezultate contradictorii. De Haas (1967) ajunge la concluzia formulata astfel: „!n ciuda tuturor afirmatiilor, bine argumentate, despre convietuirea partenerilor de altoire suntem nevoiti sa recunoastem ca acele cunostinte referitoare la reactiile reciproce dintre parteneri sunt inca foarte insuficiente tocmai in ceea ce priveste schimbul de substante. Cele mai putin cunoscute sunt legaturile cauzale.””

Lipsa virusilor la partenerii de innobilare este foarte importanta in urmarirea relatiilor altoi-portaltoi. Altfel, influentele virusurilor pot fi puse pe seama reactiilor reciproce dintre parteneri.

Fazele cresterii unitare ale altoiului

Faza 1. In primele doua zile nu se observa la cei doi parteneri de altoire nici o reactie. Exteriorul taieturilor facute capata culoarea maro. in ziua a Ill-a incep deja sa se divida celulele neranite ale cambiului, precum si ale altor tesuturi aflate in zona punctului de altoire. Acest inceput de crestere a celulelor duce in continuare la formarea asa-numitului tesut intermediar care creste in spatiile libere aflate intre altoi si portaltoi. in acest stadiu se poate ajunge la contacte directe intre tesuturilor portaltoiului si ale altoiului. In multe cazuri insa zona ranita a portaltoiului este impinsa de tesutul intermediar inainte si presata catre zona ranita a altoiului. Acum se poate forma zona izolanta despre care s-a vorbit la incompatibilitate. in situatii normale insa, stratul despartitor este depasit de tesutul intermediar. fie prin strapungere sau ocolire, fie prin intrepatrunderea tesuturilor prin impingere.

Faza a 2-a. Cei doi parteneri de innobilare sunt impinsi. prin cresterea in continuare a tesutului intermediar, si mai tare unui catre celalalt. Altoiul se comporta, pana acum, pasiv.

Faza a 3-a. Pornind de la tesutul intermediar al portaltoiului se formeaza in directia tesutului de scoarta al altoiului pene de crestere. Din acestea se dezvolta in continuare poduri de parenchim. Destul de greu la inceput, incepe alimentarea cu apa prin podul de parenchim a altoiului, care incepe si el sa reactioneze. Astfel, cambiul altoiului incepe, treptat-treptat, diviziunea celulara unindu-se. peste podul de parenchim, cu portaltoiul. Tesutul cambial nou format formeaza inspre interior celule lemnoase. iar catre exterior tesut liberian. De indata ce se formeaza poduri lemnoase, alimentarea cu apa incepe sa se faca prin acestea. Conductele „de urgenta’ incep sa se inchida. Cresterea partenerilor de altoire dureaza 30 pana la 50 de zile. Rafia nu trebuie indepartata mai devreme.

Plantarea altoilor si cresterea unitara a tesuturilor

Gapitolul precedent a tratat cu insistenta notiunea de cambiu, adica singurul tesut capabil si dispus de concrestere in cadrul altoirii. In continuare vor fi expuse cateva conditii suplimentare pe care trebuie sa le indeplineasca acest tesut in vederea altoirii. De regula, in momentul altoirii portaltoii sunt bine fixati in sol, avand asigurata hranirea cu apa si saruri minerale. Asadar, ei constituie un organism perfect functional si sanatos in acelasi timp.

Trebuie sa vedem acum ce se intampla cu tesuturile altoiului care a fost prelevat de la planta-mama si, uneori, depozitat o perioada mai lunga de timp. Am fi tentati sa admitem ca viata lastarului desprins de planta-mama care ?i asigura hrana este in pericol. Acest lucru este chiar o realitate, daca lastarul prelevat este lasat la voia intamplarii. O depozitare corespunzatoare a lastarilor-altoi este de, natura sa inlature acest pericol. Conditiile de depozitare includ spatii racoroase, intunecate si umede. Dintre toate, aportul de apa este o conditie esentiala pentru mentinerea in viata a tesuturilor.

Cu toate acestea, perioada critica a mladitei-altoi incepe cu adevarat dupa ce altoirea propriu-zisa a avut loc. Acum exista pericolul ca factorii externi (caldura, vantul) sa produca uscarea altoiului inainte ca acesta sa inceapa sa faca o Iegatura cu tesuturile portaltoiului si deci sa aiba acces la posibilitatile de hranire oferite de acesta. Abia cand cei doi parteneri au stabilit reciproc o Iegatura prin formare de noi tesuturi, cu ajutorul asa-numitelor poduri de parenchim, poate incepe transportul apei de la portaltoi la altoi. Aceasta ..conducta de urgenta” rSmane intacta pana ce tesuturile de

cambiu se unesc si permit formarea unor punti lemnoase prin dezvoltarea de celule noi. Odata aceste punti lemnoase stabilite, ele preiau transportul apei. Pentru ca toate acestea sa se realizeze, este necesara respectarea unei conditii esentiale: altoii vor fi aplicati pe portaltoi inainte ca mugurii sa inceapa sa iasa din inactivitate. Explicatia acestui fapt este aceea ca mugurii porniti sa se deschida impiedica formarea corespunzatoare de calus la punctul de altoire. Astfel. o crestere unitara a tesuturilor celor doi parteneri nu mai poate avea loc.

Cruppe concluziona, in 1975 – in urma cercetarilor intreprinse asupra altoirilor la cires si prun cu muguri in diverse faze de dezvoltare – ca innobilarea trebuie facuta primavara, cat mai devreme posibil, deoarece conditiile pentru o formare timpurie de calus sunt oferite numai in cazul unei inactivitati simultane a mugurilor. Aceasta recomandare de care practicianul trebuie sa tina seama a fost confirmata si de un experiment norvegian (Maage, 1978) facut pe cires. Faza de cea mai adanca inactivitate a mugurilor este insa in septembrie si octombrie (la cires cu un caracater mai pronuntat decat la visin), adica cu mult mai devreme decat se considera pana atunci. Atingerea unui anumit grad de inactivitate a mugurilor este determinate de o substantia inhibitoare proprie plantei si care se numeste acid abscisin (ASA). Rezultate foarte bune obtine si Cerny (1969), prin altoiri facute intre septembrie si mijlocul lui noiembrie. Rezultate sau imbunatatit cu 60-70%.

In procesul de altoire trebuie urmarita cu atentie existenta apei necesare in lastarul altoi. In timp ce tesuturile, in timpul iernii. au necesitati adaptate sta-diului de inactivitate in care se afla, lastarul infrunzit se gaseste intr-un maxim de prestatie. Orice interventie va avea efectele unui soc brutal care nu poate fi depasit decat printr-un transplant foarte rapid de la planta-mama la portaltoi. In plus, partile altoiului care nu sunt necesare, dar care impulsioneaza pierderea de apa trebuie indepartate imediat dupa prelevare. Din aceasta categorie fac parte In primul rand frunzele. Cand Tntrun capitol viitor referitor la altoirile de vara veti intalni indicatia de a folosi doar un altoi suficient de matur, sa va amintiti si motivul: lastarii maturi elimina mult mai putina apa decat cei verzi. Lastarii ofiliti sau cu inceput de uscare nu ofera nici un r ezultat, precum si cei degenerati. O indicatie pentru aceste afectiuni o ofera culoarea maro a inelului de cambiu sau a unei parti din acesta. Lastarii samantoaselor sunt mai sensibili decat cei ai samburoaselor.

Mai exista o serie de alti factori care pot influenta dezavantajos capacitatea de diviziune celulara a cambiului. Acestia vor fi nominalizati in alt capitol. Acum s-a insistat asupra unor aspecte singulare pentru a arata neccsitatea transplantarii doar a tesuturilor sanatoase. Aceasta conditie trebuie sa o indeplineasca in primul rand altoiul, in sensul ca tesuturile sale trebuie obligatoriu mentinute in viata in timpul ce trece de la prelevare la aplicarea pe portaltoi. Cambiul portaltoiului poate si el suferi din cauza factorilor externi atunci cand este dezvelit in vederea altoirii. Din aceasta cauza este indicat ca taierile necesare la o altoire sa fie facute cursiv, fara pauze prelungite intre o taiere ¦ si urmatoarea.

Experiente recente au demonstrat ca tratamente speciale aplicate organelor destinate altoirii reusesc conservarea tesuturilor timp mai indelungat. In fine, se reaminteste necesitatea realizarii unui contact strans intre tesuturile de cambiu ale altoiului si portaltoiului. Pentru aceasta, zonele de altoire vor fi bine stranse cu rafie sau cu alte mijloace de legare. Dupa ce toate operatiile impuse de activitatea numita altoire au fost incheiate. in ,,incaperea climatizata” care s-a format prin asamblarea etansa a cuplajului altoi-portaltoi acesta incepe sa conlucreze.

Premise histologice

De indata ce tesuturile de cambiu ale portaltoiului vin in contact cu cambiul altoiului poate avea loc o crestere unitara printr-o intrepatrundere a calusurilor. Toate celelalte metode care exclud acest contact dau gres. Desigur. metodele de aducere in contact a celor doua zone de cambiu sunt mai multe, de unde rezulta ca si metodele de altoit sunt mai multe. Sa ne imaginam acum un ochi de altoi sau un lastar deja taiati in vederea aplicarii pe portaltoi.

In ambele situatii, celulele de cambiu sunt vizibile numai in sectiunea creata prin taiere sub forma unei coroane circulare de suprafata foarte mica. Asadar, nu avem la dispozitie o suprafata de cambiu foarte mare pentru a realiza cu usurinta contactul necesar. Zonele de cambiu pot fi scoase la iveala prin metode diferite. In cazul altoirii unor parteneri cu puteri egale ¦* asa-zisele copulatii – atat de-a lungul portaltoiului, cat si al altoiului se practica cate o taietura in unghi. In cazul i deal, cele doua straturi de cambiu se suprapun in intregime. La altoirea in triangulatie (picior de capra) lucrurile se petrec asemanator, numai ca sectorul de cambiu ce vine in contact se rezuma la un contur asemanator oarecum literei V.

Fie ca este vorba de aplicarea unei metode sau a tuturor, important este ca operatia sa se faca foarte atent, astfel incat sa se asigure suprapunere si contact perfecte. La altoirile prin oculatie sau sub scoarta, adica atunci cand se face dezlipirea scoartei de lemn pe un sector mai mare sau mai mic, tesutul de cambiu aflat in zona se rupe. O parte ramane pe partea lemnoasa, iar alta ramane atasata la scoarta. In majoritatea cazurilor va fi folosit numai tesutul cambial ramas pe partea lemnoasa. Suprafata mai mare acoperita de acest tesut ofera sanse mai mari aducerii in contact a cambiilor celor doi parteneri, deci procentul de reusita trebuie sa fie mai mare.

Pentru nuc – specie foarte sensibila – a fost dezvoltat un procedeu propriu de altoire, in cadrul caruia, cu ajutorul unui cutit special cu doua lame, este prelevat un sector de scoarta a altoiului, care contine un mugure, si care se transplanteaza intr-o fereastra de dimensiuni identice practicata in scoarta portaltoiului.

In urma celor expuse pana acum trebuie trasa urmatoarea concluzie: metodele de altoire care implica dezlipirea scoartei au un procent bun de reusita. dar trebuie facute in perioadele anuale cand scoarta se desprinde usor de lemn.

Altoirile facute in afara acestor perioade obliga spre folosirea copulatiei, triangulatiei sau altoirii in despicatura.

Formarea si dezvoltarea ulterioara a unei altoiri

Pentru a intelege cresterea unitara a doi parteneri cu caracteristici initial diferite, trebuie pornit de la dezvoltarea tesuturilor. Pentru aceasta ne vom opri putin asupra tesuturilor divizibile (meristeme), care au mare importanta in intelegerea explicatiilor care vor urma.

La fel ca toate organismele vii, cresterea pomilor fructiferi are loc datorita diviziunii celulare. Pomul creste o data cu inaintarea in varsta, atat in lungime cat si in grosime. La extremitatile radacinilor si ale pomilor exista asazisele puncte de vegetatie cu tesuturi capabile de diviziune (meristeme primare) care asigura cresterea in lungime. Acest lucru este usor de imaginat, chiar si pentru un nespecialist.

Cresterea in grosime este ceva mai greu de imaginat, insa. Desigur, in zona meristemului primar celulele se divid si asigura prin aceasta atat o crestere in lungime, cat si una in grosime a sectorului respectiv. In anul urmator, zona aceasta devine deja lemn de doi ani. iar tesuturile divizibile au trecut in zona de crestere anuala aflata la extremitate.

Cu toate acestea, trunchiul se ingroasa in continuare, iar ramurile, in ansamblu. la fel. Meristemul primar nu mai poate fi si aici principalul factor de expansiune a dimensiunilor pomului. In situatia aceasta, un alt strat de celule divizibile (meristem secundar) este raspunzator de crestere. Acesta este cambiul.

El se situeaza intre partea lemnoasa si zona vaselor liberiene si se dezvolta atat inspre interior, cat si inspre exterior prin formarea de vase liberiene. Acest strat de tesut nu este activ in tot timpul unui an, iar activitatea lui scade o data cu inaintarea in varsta. In primavara, cambiul formeaza celule mari. cu pereti subtiri, ale caror dimensiuni scad pana toamna, devenind insa din ce in ce mai dure. In perioada de la inceputul lui mai si pana la inceputul lunii iunie, adica in perioada in care cambiul are celule mari cu pereti subtiri, posibilitatea dezlipirii scoartei de lemn este mult mai mare decat in perioada imediat urmatoare, dar reapare dupa mijlocul lui iulie si pana la mijlocul lui august. Toamna si in lunile de iarna. Dezlipirea scoartei de pe lemn este dificila.

Aceste realitati ale naturii sunt cunoscute din vechime de catre tinerii de la tara, care, in perioadele optime, prin ciocanirea scoartei unui segment de ramura reusesc sa scoata scoarta de lemn in vederea confectionarii de fluiere. Pomicultorul acorda si el o mare importanta acestor perioade, dar din cu totul alte motive: numai stratul de cambiu face posibila finalizarea cu succes a altoirilor.

Incompatibilitatea altoirii

Reusita unei serii intregi de combinatii este perceputa astazi ca un lucru de la sine inteles. Daca sunt indeplinite anumite conditii, si anume o compatibilitate suficienta si putina dexteritate in timpul altoirii, atunci procentul de succes trebuie sa fie foarte mare.

Numai actiunile neprevazute ale unor factori externi sau actiunea unor virusi pot schimba rezultatul acesta favorabil.

Oricum, simbioza aceasta perfecta intre doua organisme diferite poate fi considerata o minune. Nu se poate afirma insa ca gradul de cunoastere in Iegatura cu compatibilitatea diferitelor combinatii a ajuns la limita superioara peste care nu se mai poate trece. Cercetari se fac inca in toata lumea si rezultatele acestora sunt insemnate. Destule intrebari nu au insa raspuns. Astfel, sunt frecvente cazurile de incompatibilitate in cazul samburoaselor. In plus, s-au constatat cateva cazuri cand doua soiuri, fiecare compatibil cu un anumit portaltoi. atunci cand sunt altoite simultan pe acest portaltoi se dovedesc incompatibile. Des intalnita de pomicultori este si incompatibilitatea intre anumite soiuri de par si portaltoiul gutui care, pana acum, facea necesara o altoire intermediara. Cercetarile au demonstrat ca. in acest caz. utilizarea de mladite de par lipsite de virusi preintampina incompatibilitatea.

Necesitatea altoirilor duble s-a ivit si in cazul samburoaselor, dar succesul inregistrat a fost minim {Jordan 1967). Oricum, diferentele notabile intre caracteristicile de baza ale altoilor si portaltoilor fac obiectul de baza al nereusitelor in altoire.

Intre incompatibilitatea totala si incompatibilitatea absolute exista practic toata gama de situatii: de la usoare dereglari pana la unele mai grele. inca din pepiniera apar situatii in care portaltoiul nu accepta deloc sau accepta cu mare dificultate un anumit altoi. O atare situatie poate fi generata si de alte cauze. dar ivirea incompatibilitatii nu poate fi exclusa.

Manifestarile incompatibilitatii sunt destul de evidente. Astfel. daca sudura din punctul de altoire se rupe sub actiunea unor factori mecanici (vant) si daca la examinare se constata ca tesuturile nu s-au intrepatruna corespunzStor. este vorba de incompatibilitate (Masa e 1962). Buchloh descoperea in 1958. in urma unor combinatii intre pSr si gutui, ca numai lemnificarea in totalitate a celulelor ambilor parteneri la punctul de altoire poate conduce la o impreunare solida si de durata. Nu intotdeauna altoirile nereusite se manifesta prin ruperi in punctele de sudurs. Mult mai des pomii se usuca si mor treptat. fara sa se rupa in punctele de altoire. La altoirea visinului pe primus mahaleb trebuie sa se tina seama de rezultatele experientei. care arata ca incompatibilitatea devine mai amenintatoare pe masura ce varsta subiectilor creste. Sunt cunoscute combinatii la care incompatibilitatea nu a aparut inainte de al 10-lea an de viata (la nuc exista un caz cu 40 de ani). Pe de alta parte, s-au constatat si incompatibilitati trecatoare manifestate prin inhibitii ale cresterii imediate dupa altoire si care s-au echilibrat in perioade relativ scurte de timp.

Cercetarile asupra cauzelor incompatibilitatii au aratat ca, in cazul marului. atunci cand s-a facut o combinatie incompatibila. deasupra locului de altoire se acumuleaza amidon ce nu poate trece de zona de altoire (incompatibilitate transmisa – Masa e 1962). Alte cercetari arata ca. chiar daca substantele produse in altoi pot fi transportate. dar intr-o forma simpla, in cazul combinatiilor incompatible lipseste enzima necesara pentru a coordona reacda reciproca.

Celulele ranite ale tesutului taiat (zona ranita) se coloreaza maro sub influenta oxigenului din aer. In timpul sudarii. calusul crescut din portaltoi preseaza zona de contact altoi-portaltoi inspre altoi. Astfel. se formeaza o zona de separare in sectorul in care s-a aplicat altoirea. Cresterea ulterioara a tesuturilor poate determina descompunerea acestei zone de separare. Acest lucru trebuie sa se intample dupa 3 pana la 6 luni, daca nu a intervenit ceva nedorit. Daca stratul maro de separatie continua sa se mentina in intregime sau chiar numai partial, este un semn clar ca nu se va putea realiza o legatura rezistenta. de durata.

In cazul perilor altoiti pe gutui, al piersicilor, prunilor sau ciresilor care s-au frant, se poate observa la zona de frangere existenta stratului de tesut de culoare maro. Speciile enumerate mai sus sunt eel mai usor afectate de acest neajuns.

Cercetarile efectuate demonstreaza ca, in regiuni propice si cu ingrijire adecvata. asemenea imperecheri pot forma un sistem de vase viabil, astfel incat un caz de incompatibilitate sa poata fi ..ascuns” ani de zile printr-o dezvoltare aparent sanatoasa. Stratul izolator singur nu poate fi cauza incompatibilitatii, deoarece, in mod normal, el va fi strapuns sau ocolit de catre substantele circulante. De aceea. se presupune ca reactiile celulelor vecine ale altoiului si portaltoiului sunt diferite doar in cazul partenerilor compatibili. S-a constatat ca nu toate dereglarile cauzate de incompatibilitate due neaparat la moartea ansamblului altoi-portaltoi (cu sau fara rupere). Mult mai des se poate constata o putere vegetativa diminuata, o rodire insuficienta sau o dezvoltare nesatisfacatoare a fructelor. Dar aceste manifestari pot fi cauzate si de alti factori, cum ar fi, de exemplu, virozele (Baumann si Lemming, 1965). In aceasta situatie, practicianul care observa neajunsurile citate mai sus poate fi tentat sa dea mai degraba vina pe boli, decat pe incompatibilitate si deci, se poate insela usor. In cazul ciresilor si visinilor altoiti, un semn important de incompatibilitate la altoire este aparitia pe scoarta a cleiului.

Rudenia in cadrul altoirii

Intr-o practica ale carei inceputuri se pierd undeva in negura timpului trecut, omul probabil ca a incercat cele mai  nastrusnice combinatii de altoiportaltoi. Observatiile facute au permis stabilirea unor reguli clare referitoare la aceasta compatibilitate. Astazi. in orice manual de specialitate competent pot fi citite recomandari cu privire la portaltoii pentru diferite soiuri de pomi “fructiferi. De multa vreme s-a descoperit ca daca partenerii au un anumit grad de inrudire se pot obtine parteneriate stabile (mar: mar paduret sau cloni M). Aceasta este o conditie necesara care nu asigura insa o reusita in mod obligatoriu si de asemenea nu exclude si alte posibilitati.

Se cunoaste faptul ca la altoirea diferitelor soiuri de mar pe portaltoi Malm baccata poate aparea o incompatibilitate absoluta. Pomicultorii au putut observa multe incompatibilitati, in special in cazul combinatiilor altoi-portaltoi facute la samburoase si in care combinatia apartine aceleiasi specii.

Combinatiile de par si portaltoi mar sau intre mar si gutui ca portaltoi sunt posibile, dar nu prezinta importanta economica. Aceasta stare de fapt nu a putut fi schimbata nici macar in cadrul celor mai recente experimente care au folosit material de innobilare lipsit de virusi (TUBBS 1975).

Combinatia par pe portaltoi-gutui se practica cu succes. In acest caz este vorba de o inrudire foarte indepartata.

In concluzie, lucrarile de altoire in vederea innobilarii trebuie sa tina in mod obligatoriu cont de compatibilitatile si incompatibilitatile combinatiilor. Combinatiile intamplatoare pot da uneori rezultate, dar de cele mai multe ori esueaza sau dau nastere unor exemplare neviabile.

Posibilitati si limitari in cadrul altoirii

O altoire presupune cel putin doi parteneri: portaltoiul cu radacini dezvoltate si ochiul, sau lastarul cu mai multi ochi, care se implanteaza pe portaltoi undeva deasupra pamantului. In afara posibilitatii de innobilare prin altoire, portaltoiul ar ramane fara vreo valoare anume.

Prin innobilare, ansamblul altoi-portaltoi devine valoros. Aceasta combinatie este considerata reusita abia atunci cand se dovedeste a fi de durata si perfect functionala din punct de vedere psihologic.

Despre altoire

Fructele delicioase ale marului Jonathan sau ale parului Williams nu s-au putut obtine doar prin voia naturii. Perfectiunea multora dintre soiurile cunoscute astazi se datoreaza unui proces lent si indelungat de transformare la care au concurat forte diferite. Lupta extrem de dura pentru supravietuire este unul dintre factorii de selectie naturali. Aceasta selectie naturala, in cele mai multe cazuri, nu a condus la pastrarea soiurilor valoroase pentru om, ci dimpotriva. Astfel, este cunoscut ca soiurile cu cresteri naturale puternice se impun, in lupta pentru existenta in fata soiurilor cu cresteri mai slabe. Dar soiurile cu cresteri mai slabe, in multe cazuri, rodesc mai devreme si mai abundent, asadar sunt mai interesante pentru om.

Abia o data cu interventia omului in domesticirea plantelor a inceput selectarea soiurilor valoroase care in lipsa interventiei, probabil ca ar fi fost invinse in lupta pentru existenta. Activitatea constienta de obtinere a soiurilor prin selectie simpla a fost mai mereu impulsionata chiar de catre natura, prin aparitia intamplatoare de plante cu caracteristici noi sau prin aparitia de anumiti mutanti.

De multe ori, caracteristicile principale ale soiurilor noi erau superioare celor ale soiurilor cunoscute pana atunci. Treptat, s-au definitivat caracteristicile plantelor salbatice precum si ale sortimentelor derivate dintr-un soi primar.

In epoca moderna, cultivarea metodica isi aduce aportul ei la imbunatatirea insusirilor plantelor de cultura. Prin mijloace specifice se urmareste obtinerea de particularitati dorite.

Cea mai mare parte a soiurilor (cu exceptia unor soiuri de prun) au putut fi mentinute in trecut numai cu ajutorul altoirii (inmultire xenovegetativa). Deoarece nici o alta forma de inmultire nu a avut succes. Astazi sunt create premisele de obtinere a soiurilor nobile si prin alte metode. Inmultirea autovegetativa, de exemplu, implica folosirea butasilor verzi pe propriile radacini. Metoda aceasta este folosita mai mult in cercetare, din cauza mai multor inconveniente.

Cei neinitiati in acest vast domeniu care este viata plantelor se pot intreba de ce sunt necesare atatea metode laborioase pentru inmultirea indivizilor apartinand diferitelor soiuri. Cata vreme fructele au seminte sau samburi care -semanate – pot sa se dezvolte in tinere plante. Daca ar fi asa. pomicultura s-ar simplifica mult. Dar experienta a aratat ca insusirile descendentilor obtinuti astfel difera foarte mult fata de cele ale pomului-mama si, de asemenea, difera neuniform.

Aproape toate soiurile de samantoase si de samburoase sunt autosterile. adica necesita polen de alte soiuri pentru fecundarea florilor. Dar atat donatorul de polen, cat si primitorul reprezinta cate un genotip unic. Fiecare noua incrucisare conduce la o aglomerare a diferitelor aptitudini mostenite. Descendentii obtinuti prin insamantare sunt catalogati drept bastarzi. Acesti bastarzi pot fi intalniti in aglomerari impresionante, in anumite localizari. Fructele lor pot fi insa utilizate doar pentru ceaiuri sau sucuri. In pomicultura moderna, astfel de elemente pomicole, de multe ori, nu pot fi folosite nici macar ca portaltoi. In livezile organizate este

indicata chiar eliminarea acestor exemplare ratacite. deoarece, in primul rand, nu le sunt cunoscute caracteristicile esentiale.

Multe experimente indica faptul ca, de pilda, doua soiuri cultivate pentru fructe de consum (Jubileu Graham si Bitternfelder) au capacitatea de a produce, prin insamantare, descendenti foarte omogeni, mai ales daca producerea acestora se petrece sub control specializat. Plantele provenite din seminte ..identice cu soiul mama” sunt, la ora actuala, cele mai indicate drept portaltoi. Indicarea lor pentru plantarea si mentinerea in livezi specializate nu este posibila si ar constitui o greseala cu urmari neprevazute.

S-a discutat despre faptul ca lipsa calitatii de autofecundare pentru.anumite soiuri expune la unele insusiri dobandite ale germenului (samanta, sambure). altele decat cele ale soiului mama. Trebuie spus ca soiurile de pomi fructiferi autofecundabile (soiuri de piersic) pot avea descendenti cu caracteristicile pomului-mama. Acest lucru este valabil mai ales pentru urmatoarele soiuri cultivate in Germania:

– Ellerstaedler rosu – Piersic magdalen (rosu si alb)

– Gimbsheimer – Marele Mignon

– Proskauer – Regina livezilor

– Wosa erberg – Wagener.

Dintr-o cantitate de samburi alesi de la pomi selectionati se pot obtine 70% puieti apti de folosire. Aceasta inseamna ca pentru marile plantatii rata de nereusita este prea mare si. deci. metoda nu se aplica, pe cand pentru pomicultorul amator ea poate fi luata in seama. Altfel spus, pentru pepiniere, innobilarea puietilor prin altoire ramane metoda de baza.

Astfel se pot combina optim insusirile portaltoilor cu cele ale altoilor, exploatand judicios potentialele genetice. Cu exceptia corcodusului si a prunului rosu, care se inmultesc ca specii pure din samburi, soiurile tuturor pomilor fructiferi vor fi innobilate pe portaltoi. Ce reguli trebuie respectate in aceasta activitate, vom prezenta in articolele urmatoare.

Taierea pomilor fructiferi

Dupa ce am cumparat pomul fructifer si dupa ce l-am plantat vom efectua taieri pentru formarea si dezvoltarea coroanei.
Un pom fructifer care nu este taiat(tuns), poate sa dea deja rod din anul urmator plantarii.
Ramurile se incovoaie si nu mai cresc sub povara fructelor. Pe masura ce pomul inainteaza in varsta, recolta este din ce in ce mai slaba. Cu cat atarna mai multe fructe de o ramura, acestea raman mici si de calitate slaba. Continue reading Taierea pomilor fructiferi