Category Archives: Diverse

Agricultura organica – intrebari frecvente

Ce inseamna organic?
Conform definitiei clasice, produsele organice, precum si alte ingrediente sunt cultivate fara a fi utilizate pesticide, ingrasaminte chimice, radiatii ionizante, organisme modificate genetic sau namol de epurare. Animalele care produc carne, ouale sau produsele lactate, daca in procesul de producere, crestere sau cultivare ale acestora nu s-au utilizat substante anorganice, antibiotice sau hormoni de crestere pot fi considerate organice. Alimentele ecologice produse de fermieri fara a fi utilizate ingrasaminte realizate cu ingrediente sintetice, radiatii ionizante sau pesticide conventionale sunt alimente organice.

Cum poate alege un fermier conversia terenurilor la starea organica?
Este un proces indelungat pe o perioada de trei ani pentru conversia terenurilor la starea evologica – organica. Exista un proces de conversie initiala de doi ani, constant in realizarea fertilitatii naturale a terenului, dupa care in al treilea an se planteaza pe aceste suprafete plante, pentru a absorbi din pamant ultimele ramasite ale substantelor sintetice, utilizate in trecut (pesticide, insecticide, organisme modificate genetic). Aceste produse sunt declarate ca produse de conversie organica. Astfel, din al treilea an produsele sunt catalogate si declarate ca fiind complet produse organice. Realizarea fertilitatii naturale a solului este o parte foarte importanta pentru agricultura ecologica.

De ce costa mai mult produsele organice?
Adevarul este ca nu inotdeauna alimente ecologice costa mai mult. Unele alimente, precum cerealele, faina sau painea pot costa chiar si mai putin. Dar atata timp cat marile concerne agricole utilizeaza o agricultura sintetica, preturile acestor produse sunt competitive pe piata. Costurile mai mari sunt reflectate de factori precum: lipsa subventiilor pentru agricultura bio, pretul alimentelor conventionale mult mai mici (datorita ratei de productie foarte mari), volumul mai mare de munca depus pentru obtinerea de alimente organice si dimensiunile mici ale fermelor ecologice, care presupun investitii mai mari si o amortizare intr-un timp mult mai indelungat decat fermele conventionale.

Alimentele ecologice sunt mai hranitoare decat alimentele conventionale?
Din punct de vedere al aportului nutritional, nu exista diferente semnificatice, insa in privinta influentei asupra sanatatii consumatorilor de alimente ecologice exista o diferenta considerabila. S-a dovedit stiintific faptul ca alimentele conventionale contin si alte substante de natura sintetica in compozitia acestora, fapt care poate conduce la boli grave. Persoanele care consuma produse eco prezinta un nivel mult mai ridicat al sanatatii.

Gustul este mai bun la produse bio?
Cu siguranta gustul este o problema individuala. Totusi, majoritatea bucatarilor groumet din intreaga lume aleg sa pregateasca mancaruri utilizand produse bio, deoarece confera un gust superior si o calitate ireprosabila. Un numar tot mai mare de consumatori este de parere ca produsele alimentare ecologice au un gust mai bun. Fiind cultivate intr-un sol bine echilibrat, este firesc ca aceste plante sanatoase sa aiba un gust minunat.

Ce este permacultura?

Ce este Permacultura ?

Permacultura este un cadru inovator pentru crearea unui sistem agricol durabil si eficient.
Este o metoda practica de a dezvolta sisteme de armonioase din punct de vedere ecologic, eficient si mai ales productiv, care pot fi folosite de oricine, oriunde.
Gandind problema cu atentie la modul in care folosim resursele noastre – alimente, energie, adapost si alte materiale si nevoile nemateriale, este posibil sa obtinem mai mult, utilizand mai putin. Putem fi mult mai productivi cu mai putin efort, putem culege beneficii pentru mediul nostru si pentru noi insine, acum si pentru generatiile viitoare .

Aceasta este esenta permaculturii: proiectarea unui mod ecologic de viata – in gospodariile noastre, gradini, comunitati si ferme. Acesta este creat prin cooperarea cu natura si grija pentru pamantul si oameni.

Permacultura nu este exclusiva. Principiile si practicile sale pot fi folosite de oricine, oriunde : in apartamente de bloc, in jardiniere, in ferme, in curti si gradini, in gospodarii, chiar si in spatii cu deseuri.
Permacultura ne incurajeaza sa fim inventivi. Aceasta nu este o dogma sau o religie, ci un sistem de design ecologic, care ne ajuta sa gasim solutii la numeroasele probleme cu care ne confruntam, atat la nivel local cat si la nivel global..

Permacultura a fost denumita initial agricultura permanenta. Este adesea privita ca un set de tehnici de gradinarit, dar de fapt reprezinta o filosofie de design intregrat in agricultura, precum si o filozofie de viata. Tema centrala este crearea de sisteme umane, care furnizeaza necesarul pentru nevoile umane, folosind mai multe elemente naturale si inspirandu-se din ecosistemele naturale. Obiectivele si prioritatile in permacultura coincid cu ceea ce multi oameni vad ca cerintele de baza pentru durabilitate.

Permacultura abordeaza modul in care alimentele (vegetale) cresc, construirea ecosistemelor in mod armonios si minimizarea impactulului asupra mediului in acelasi timp. Principiile permaculturii sunt dezvoltate in mod constant si rafinat de catre oameni din intreaga lume, in diferite climate si circumstante culturale .

In curand vom aborda acest subiect tot mai des discutat.

Clasificarea buruienilor

Criteriul cel mai important de clasificare este cel care tine cont de felul nutritiei, durata vietii si particularitati de inmultire.

Dupa felul nutritiei, buruienile pot fi: buruieni neparazite, buruieni parazite si buruieni semiparazite.

Dupa durata vietii, buruienilor pot fi:

buruieni anuale care se inmultesc prin seminte si dupa timpul cand apar si se impart in: efemere cu o perioada scurta de vegetatie; buruieni de primavara cu germinatie timpurie; buruieni de primavara cu germinatie tarzie; buruieni umblatoare cu germinatie din toamna pana in primavara; si buruieni de toamna care frutctifica dupa ieranre.

Buruieni bienale – germineaza primavara

Buruieni perene – sunt cele mai periculoase

Combaterea buruienlor prin metode chimice

Crestera productiei agricole este legata si de utilizarea tot mai intensa a substantelor chimice (erbicide) in combaterea buruienilor. Folosirea erbicidelor in combaterea buruienilor constituie atat avantaje cat si dezavantaje.

Ca avantaje mentionam reducerea necesarului de forta de munca in agricultura si cresterea productivitatii muncii.

Dintre dezavantaje, amintim: poluarea solului, aerului si apei.

Erbicidele sunt substante chimice care manifesta actiunea fito-toxica asupra buruienilor din culturi, plantatii pomicole si viticole, parcuri, margici de drumuri, cai ferate etc.

Clasificarea erbicidelor se poate face dupa mai multe criterii:

a. dupa spectrul de actiune: erbicide selective si neselective.

b. Dupa epoca de aplicare: erbicide preemergente – a caror aplicare este obligatorie inainte de rasarirea culturii si a buruienilor; erbicide postermegente – care se aplica dupa rasaritul buruienilor fie inainte, fie dupa rasaritul plantelor de cultura.

c. Dupa modul cum inhiba procesele metabolice: erbicide care inhiba fotosinteza, erbicide care inhiba respiratia, erbicide hormonale, erbicide care inhiba germinatia si cresterea radicelei.

d. Din punct de vedere fizic, erbicidele se pot clasifica in: erbicide sub forma de solutii; erbicide sub forma de emulsii; erbicide sub forma de pulberi muiabili; erbicide fabricate sub forma de granule sau microgranule; ebicide fabricate sub forma de pastile fluide; erbicide fabricate pentru tratamente VUR.

Actiunea erbicidelor asupra buruienilor. Efectul fitotoxic al erbicidelor se poate manifesta imediat ce au venit in contact cu diferite parti ale plantei, sau dupa ce patrund in planta.

Erbicidele de contact actioneaza asupra celulelor si tesuturilor vii cu care vin in contact.

Erbicidele sistematice patrund in planta si se deplaseaza cu seva elaborata prin vasele liberiene.

Transformarile erbicidelor in sol. La suprafata solului sau in sol, erbicidele sunt expuse degradarii prin: volatilizare, levigare cu apa ce se infiltreaza, absorbtie la suprafata coloizilor, descompunere chimica si biologica, metabolizare de catre plante.

Prin erbicidare nu se urmareste distrugerea ultimului exemplar de buruiana. Ar fi o masura costisitoare si inutila, contrara regulilor privind mentinerea echilibrului ecologic.

Aplicarea erbicidelor este o activitate care trebuie pregatita din vreme si care nu se va desfasura decat pe baza unui plan minutios pregatit, respectandu-se o serie de principii si reguli:

a. Intocmirea programului de erbicidare – tipul de asolament si rotatia culturilor, cartarea buruienilor predominante pe fiecare sola, continutul in hunmus si argila, cantitatie de gunoi de grajd folosite anterior, gradul de infestare cu buruieni pe sol, particularitatile climatice ale zonei.

b. Pregatirea terenului destinat aplicarii erbicidelor. Cand se aplica erbicidul la sol, acesta trebuie sa fie maruntit si perfect nivelat.

c. Calcularea dozei de erbicid.

d. Strabilirea normei de amestec erbicidat. Reprezinta cantitatea de amestec lichid necesar pentru a erbicida suprafata de 1 ha si este determinata de mai multi factori cum ar fi: natura chimica si forma sub care este erbicidul, faza de vegetatie in care se gasesc plantele, aparatura folosita la administrare, conditiile naturale, gradul de infestare cu buruieni etc.

e. Prepararea amestecului pentru erbicidat. Se poate folosi direct in rezervoarele masinilor de erbicidat, in cisterne sau instalatii speciale.

f. Alegerea corecta a tipului de duza. Duzele transforma amestecul in picaturi, formand conul de pulverizare. Conurile de pulverizare pot avea forme diferite.

g. Marimea picaturilor pulverizate. Este indicat ca diametrul picaturilor sa fie cuprins intre 150-500 microni. Picaturi cu diametrul mai mare este indicata atunci cand se aplica pe partile aeriene ale plantei.

h. Fixarea inaltimii de pulverizare. La erbicidarea pe intreaga suprafata, inaltimea de pulverizare trebuie aleasa, incat marginea jetului dispersat sa se suprapuna.

i. Verificarea debitului si a uniformitatii de distributie a duzelor. Se executa stationar, la presiunea de lucru, colectand in vase separate lichidul pulverizat de fiecare duza timp de 1 minut, dupa care se masoara separat continutul fiecarui vas.

j. Respectarea vitezei si a presiunii de lucru – este stabilita la proba de teren a masinii, conduce cu administrarea unei cantitati mai mici de amestec erbicid, fiind necesare lucrari de prasit mecanic sau manual.

k. Jalonarea terenului – la tratamente efectuate cu mijloace terestre, cat si cu mijloace aviatice, este necesar sa se asigure jalonarea terenului.

l. Proba in teren a masinilor de erbicidat – verificarea in stationar a debitului si uniformitatii de distributie, trebuie efectuata in mod obligatoriu si proba in teren pentru verificarea cantitatii de amestec erbicid debitat la hectar.

m. Cerintele specifice pentru pomicultura, vititicultura si legumicultura – in pomicultura si viticultura, trebuie sa se evite contactul intre amestecul erbicid si organele verzi. La vita de vie, aplicarea erbicidelor trebuie precedata de copcit (indepartarea radacinilor emise din altoi sau de la nodul superior) cand acesta nu s-a efectuat cativa ani. La culturile de legume pe straturi inaltate, aplicarea erbicidelor se face cu 1-2 zile inainte de modelarea terenului, respectiv cu 10-15 zile inainte de semanat sau plantare.

n. Incorporarea in sol a erbicidelor – Erbicidele volatile sau cele care sunt descompuse usor de razele solare trebuie incorporate in sol concomitent cu aplicarea lor sau cel mult dupa 15-20 minute.

In timpul efectuarii erbicidarii – viteza vantului nu trebuie sa depaseasca 5 km/ora in cazul tratamentelor cu masini terestre si 2 km/ora cu mijloace avio; inaltimea de zbor a mijloacelor avio nu trebuie sa depaseasca 5-10 m la avioane si 5 m la elicoptere; la umplerea rezervoarelor de erbicidat sa se foloseasca site pentru filtrare etc.

Combaterea buruienilor prin metode curative

Combaterea buruienilor este una dintre masurile importante pentru obtinerea de productii mari si se bazeaza pe cresterea surselor de imburuienare, a vegetatiei existente pe terenul agricol, a rezervelor de seminte si alte organe de imnultire din sol, precum si pe recunoasterea particularitatilor biologice ale fiecarei specii, modului de viata, inmultirea si raspandire. Continue reading Combaterea buruienilor prin metode curative

Pagubele produse de buruieni

Buruienile consuma apa si hrana din sol in dauna plantelor cultivate. O serie de buruieni, cum ar fi palamida, sulfina, folosesc de doua ori mai multa apa decat graul. Palamida, pe un hectar consuma de trei ori mai mult azot, o data si jumatate fosfor si de cinci ori mai mult potasiu decat un lan de grau. Reduc spatiul care revine plantelor cultivate, le umbresc, determina scaderea termperaturii la suprafata solului cu 2-4 grade C, saracesc atmosfera in bioxid de carbon de care plantele cultivate au nevoie. Intr-un lan in care sunt buruieni, plantele cresc mai firave, au rezistenta mai mica la cadere, fructifica mai slab si devin sensibile la boli si daunatori..

Anumite buruieni si seminte de buruieni, consumate de animale pot provoca intoxicarea sau iritarea organelor interne ale animalelor si pot imprima un gust neplacut laptelului si untului. Exemple de burieni ar fi: laptele cucului, brandusa de toamna, usturoiul salbatic, pelinul, sulfina galbena etc.

De asemenea buruienile ingreuneaza efectuarea lucrarilor agricole, incarca costurile de productie. Datorita coacerii esalonate, in semintele plantelor de cultura pot sa ramana seminte de buruieni cu umiditate mare, care pot produce alterarea cerealelor inmagazinate

Principii active si intrebuintari ale patlaginei

clip_image002Frunzele de patlagina (Folium Plantaginis FR VIII)pot proveni de la P. Lanceolata, media si P.major.Ele contin o glicozida labila din grupa iridoidelor, acubina, substante mucilaginoase si polifenoli.In cursul unei uscari neatente, incete, acubina se transforma in subs. Brune-negre.

In medicina noastra populara foile proaspete de patlagina se pun pe taieturi pentru oprirea sangerarii si pe rani pentru inlesnirea vindecarii.Unguentele preparate din drog sau din zeama stoarsa din frunzele proaspete se folosesc cu succes in tratamentul plagilor atone, a hemoroizilor.

Intern, siropul de patlagina, preparat de industria noastra de medicamente, se foloseste in inflamatiile cailor respiratorii, mai ales la copii, fiind complet lipsit de actiune daunatoare.In bronsite se foloseste mai cu seama la inceputul afectiunii, in cazuri acute, pe urma in cazuri cronice se utilizeaza madicamente pe baza de saponozide(v.Primula officinalis)sau de ulei volatil(v.Primpinella anisum).