Category Archives: Gospodarie

Dipladenia

Numele acestei plante foarte otravitoare, originara din zonele tropicale sud-americane, inseamna “glanda dubla” – asase numea inainte; toate partile plantei sunt otravitoare. Arbust agatator, delicat, are ramuri subtiri, frunze verzi, stralucitoare si flori captivante in forma de trompeta albe, roz sau purpurii; sunt foarte frumoase pe un suport pe care se poate catara.

Dipladenia are nevoie de un loc luminos, neinsorit, cu umiditate crescuta a aerului, la temperatura camerei sau mai cald, iarna la 18 garde Celsius. Din aprilie pana in august se uda regulat cu apa calda, moale si se fertilizeaza o data la 1-2 saptamani. Dupa perioada de inflorire se uda mi putin; perioada de reapus vegetal iarna; se transplanteaza primavara devreme.

Inmultirea prin butasi-segment in rasadnite.

Specii

Dipladenia sanderi “Rosea”: flori mari, roz si galben inauntru; “Rubiniana”: rosu trandafiriu puternic. D. Splendens: flori de pana la 10 cm, albe in afara, rosu-rozaliu inauntru. D. boliviensis: flori albe si galben-portocaliu inauntru.

Sugestie

Ca planta tropicala care prefera umiditatea crescuta a aerului dipladenia isi aduna frunzele daca aerul e prea uscat. Este periculos pentru sanatatea lor daca este invadata de paduchi lanosi si testosi,

precum si de afide.

Mammillaria

Una dintre cele mai indragite cactacee este Mammillaria raspandita din Mexic pana in Columbia. Se recunoaste prin coastele sale care setermina papile rotunde obisnuite sau cu muschii si a caror aranjare este foarte variabila. Si tepii sunt foarte diferiti in forme si culori. Sub varf se formeaza o cununa bogata de flori mici, albe, galbene, roz sau rosii. Mammillaria formeaza multi muguri si dau pernite, care tind sa creasca in forma de pieptene; in jurul bazei plantei se formeaza adesea pante tinere.

Mammillaria se simt cel mai bine in sere reci, vara au nevoie de aer, luminozitate, caldura si soare, cele cu tepi mai desi de mai mult soare decat cele verzi sau fara tepi. Iarna se tin intr-o incapere racoroasa, luminoasa, aerisita si uscata.

Vara se uda de jos cu apa moale, calda, iarna se tin uscate; daca e necesar, dupa inflorire se transplanteaza in pamant de cactacee.

Inmultire prin lastari sau seminte.

Specii si soiuri

Mammillaria zeilmanniana: ce mai frumoasa specie, tepi desi si albi, peri fini, flori roz inchis, infloreste vara. M. bocasana (cactus de pajiste): tepii sunt indoiti in forma de carlig. M. plumosa (cactus pufos): tepi fini, infloreste iarna, de aceea are nevoie de mai multa caldura la iernat. M. vaupelii “Cristata” are aspect de pieptene, fiind format din numeroase bucle tepoase. M. wildii, mammillaria lui Wild: tepi foarte frumosi. M. prolifera: indestructibil.

Notocactus

Aceste cactacee dragute bogate in flori durabile, originare din America de Sud, au coaste scindate transversal si tepi foarte diferiti, care de multe ori atrag atentia. In apropierea crestetului se formeaza flori mari, de cele mai multe ori galbene chiar si la plantele tinere.

Notocactusul prefera primavara si vara un loc luminos, dar ferit de bataia directa a soarelui, se poate tine vara in camera sau in aer liber; iarna se tine intr-o incapere racoroasa, uscata cu temperatura care sa nu scada sub 10 grade Celsius.

Vara se uda regulat cu apa statuta, vara se tine uscata. Vara se fertiliseaza o data la doua saptamani cu ingrasamant pentru cactacee sarac in azot; cand este nevoie se transplanteaza in pamant hranitor pentru cactacee.

Inmultire prin seminte.

Specii

Notocactus apricus: specie mica. N. concinnus: cu tepi galbeni sau rosietici. N. leninghausii: flori galbene matasoase, tepi desi, crestetul se indreapta catre lumina. N. uebelmannianus: sfere de pana la 17 cm in diametru, flori galbene pana la rosu inchis.

Tradescantia

Tradescantia, din familia commelinaceelor, este denumita duparitmul ei de crestere. Poate sa infloreasca si pe neobservate. Planta decorativa americana foarte indragita, avand numeroase soiuri, este cunoscuta pentru frunzele sale frumos colorate si desenate, este usor de intretinut si nu este pretentioasa. Cu lastarii sai taratori sau atarnatori, tradescantia este o ideala planta suspendata sau potrivita pentru acoperirea solului.

Plantele cu frunze verzi trebuie sa stea intr-un loc luminos, cele cu frunze colorate intr-unul foarte luminos, dar neinsorit, la temperatura camerei; iarna, intr-unul ceva mai racoros. Se uda moreat, dar regulat, cu apa calda, iarna planta tinandu-se mai uscata. Vara se fertilizeaza saptamanal.

In locul transplantarii se reinnoieste prin butasi, care fac fara probleme radacini. Daca sta in curent, este posibil sa se umple de paduchi de plante.

Specii si soiuri:

Tradescantia albiflora: are frunze cu triatii longitudinale si flori albe, dungat cu argintiu (Rocheford’s silver, Albovitata), frunze tricolore (Tricolor) frunze galbui (Aureovittata).

Tradescantia blossefeldiana: sunt acoperite de peri, partea inferioara a frunzelor fiind rosie: Variegata (verde-alb-crem-roz).

Tradescantia fluminensis: Quicksilver si Variegata – sunt dungate in alb si verde.

Tradescantia pallida: Purple heart – au lastari de un violet inchis.

Sugestie: Tradescantia infloreste din aprilie pana in septembrie, este usor de intretinut si se inmulteste usor.

Peperomia

Padurile tropicale si subtropicale ale Americii sunt patria acestor plante; de obicei sunt epifite, adica cresc pe tulpinile altor plante. Sunt potrivite in mare parte ca plante decorative, deoarece frunzele lor sunt de obicei colorate, desenate interesant, cu forma si structura deosebita. Cultivate, doar cateva dezvolta inflorescentele sale caracteristice in forma de vierme. In frunzele si ramurile groase pot stoca apa. Plantele simpatice sunt foarte potrivite pentru tulpinile epifite sau vitrine pentru flori.

Speciile verzi prefera un loc luminos pana la semi-umbrit, cele colorate, unul foarte luminos, dar nu insorit; plantele cu frunzele carnoase suporta bine aerul uscat de camera,cele cu frunze moi au nevoie de mai multa umiditate; toate isi doresc tot timpul anului suficienta caldura. Vara se uda putin cu apa calduta, moale, iarna se tine mai uscata,in timpul perioadei de crestere se fertilizeaza saptamanal. Pe tulpini epifite se prind cu putin sfagnum (muschi de turba) sau se planteaza primavara in vase late, intinse.

Inmultirea se face primavara prin butasi.

Specii si soiuri

Peperomia caperata: frunze foarte striate, spice de flori albe erecte; P. otusifolia: frunzele sunt tari, lucioase, marmorate in alb sau galben; “Greengold” cu desene evidente pe frunze; “Minima”, un soi pitic; P. griseoargentea: frunze gri-verzi, foarte bombate intre nervuri; P. serpens (scandens): ramurile se tarasc la inceput, pe urma cresc in sus; “Variegata” este o forma cu frunze colorate; P. fraseri farmeca cu mirosul sau placut.

Neoregelia (rozeta cuib)

Acest ananas tropical din Brazilia are frunze lungi, cu margini dintate. Ele formeaza o rozeta de frunze, in care frunzele interioare se coloreaza evident in perioada de inflorire si tin cateva luni. Frunzele pot fi verzi, stralucitoare, dungate sau patate. Frunzele din mijloc sunt de obicei rosii, dar pot fi si mov sau galbene. In palnie cresc flori minuscule ca intr-un cuib (de unde si numele); la fel ca toate bromeliile infloreste doar odata dintr-o palnie de frunze (rozeta de frunze). Este foarte decorativa pe trunchiuri epifite sau in vitrine pentru flori umede si calde.

Are nevoie de un loc luminos, dar nu in bataia directa a soarelui; cultivate in sera, plantele mai in varsta pot fi cultivate si in apartamente. Caldura, iarna 18 grade Celsius; plantele tinute la racoare sunt mai durabile. Rozeta de frunze se umple cu apa moale, calda, rasadurile cu ghiveci se uda regulat; apa din palnie se schimba o data la doua saptamani, cand se si fertilizeaza; vara aer foarte umed, iarna ceva mai putin umed.

Inmultirea se face prin lastari cu flori, imediat ce acestia au prins radacini; este posibila si prin insamantare (rezulta plante cu frunze verzi).

Specii si soiuri

Neoregelia carolinae: frunzele din mijloc rosii, “tricolor” cu frunze dungate cu alb-crem. N. concentrica: frunzele din mijloc mov, frunze patate.

Vriesea Spendens

Aceastra bromelie impozanta provine din Brazilia, unde traieste epifit. Rozetele mari, in forma de palnie sunt compuse din frunze lungi de o jumatate de metru cu striuri rosii-maronii, care atrag atentia. Exista si soiuri cu frunze verzi.

In mijlocul rozetei, a asa-numitei vaze, se aduna apa. Fiecare rozeta infloreste din pacate doar odata. Vriesea si rudele sale arata frumos pe trunchiuri epifite.

Aceasta bromelie are nevoie de un loc la umbra rara, precum si zilnic de ceva soare, umiditate ridicata a aerului si caldura tot timpul anului. Se uda mereu usor cu apa moale, de temperatura camerei. Se uda palnia si radacinile.

Inmultirea se face prin ramuri laterale, rozetele tinere ar trebui sa ramana cam 6 luni langa planta mama.

Major – Vriesea psittacina prezinta inflorescenta ovala, lata, multicolora, rozeta de frunze de un verde delicat.

Jasminum sau Iasomie

Iasomia, care apartine familiei Oleaceae, este originara din regiunile sub-tropicale. Florile, de cele mai multe ori albe, stelate ale aproape tuturor speciilor miros incantator, deoarece petalele contin uleiuri eterice; uleiul de iasomie este componentul multor parfumuri. Mirosul puternic poate cauza dureri de cap puternice la oamenii sensibili. Delicatele tufe cataratoare fac mladite lungi, carora le trebuie dat putin ajutor prin spalieri sau bolte.

Iasomia se tine intr-un loc foarte luminos, aerisit, cald moderat, vara intr-unul ferit in aer liber, repausul vegetativ iarna este important pentru formarea florilor. Vara se uda cu apa fara calcar, iarna se uda doar putin. Vara se fertilizeaza o data la doua saptamani; daca este necesar se transplanteaza primavara.

Inmultirea se face primavara si vara prin butasi semi-maturi in ladite speciale.

Specii si soiuri

Jasminum officinale din estul Asiei, miros placut, se cultiva deja de milenii, toamna isi pierde frunzele; “Grandiflorum”: cu flori albe, deosebit de mari. J. polyanthum: sempervirescenta, miros puternic, flori albe, cu usoare urme de roz. J. mesnyi: galbena, infloreste bogat, destul de rezistenta la inghet. J. sambac: iasomie araba, originara din India, creste incet si are nevoie de caldura.

Jacobinia sau Iacobinia, liliac de camera

Iacobinia, o acanta sempervirescenta din Brazilia, a produs doua plante de apartament cu aspect total diferit.

Jacobinia carnea este specia mai cunoscuta, numele ii provine de la florile de culoarea carnii pana la roz-rosii, formeaza inflorescente sub forma de manunchiuri. Infloreste din iunie pana in august; frunzele sunt pufoase.

Jacobinia pauciflora este mai ramificata, are frunze pieloase si face din decembrie pana in februarie multe flori tubulare mici, mobile de culoare rosu-galbui.

J. carnea are nevoie de un loc luminis pana la semi-umbrit, care vara trebuie sa fie calduros, iarna mai racoros. Este potrivita in special pentru sera si pentru vitrine inchise pentru flori, deoarece are nevoie de aer cu umiditate foarte ridicata.

J. pauciflora, o planta pentru sere reci, prefera un loc luminos pana la insorit cu o umiditate medie a aerului. Vara si-o petrece in aer liber, iarna intr-o incapere mai racoroasa. Se uda moderat, in functie de crestere si de vreme, in perioada de crestere se fertilizeaza saptamanal. Primavar se taie si se transplanteaza daca e necesar.

La J. carnea inmultirea se face prin butasi, la J. pauciflora in perioada de inflorire prin butasi de varf lipsiti de flori.

Schlumbergera sau Craciunita, cactusul Craciunului

Craciunita care infloreste iarna este originara din padurile tropicale braziliene, unde creste epifit in arbori. Este puternic ramificata si are ramuri care atarna; florile cu simetrie bilaterala infloresc in multe nuante mirifice.

Craciunita are nevoie de un loc semi-umbrit; vara se poate scoate in aer liber; la sfarsitul lui septembrie se muta la caldura. Se stropeste frecvent, nu se rotestem repaus vegetativ dupa inflorire. In timpul perioadei de crestere se uda moderat cu apa moale, temperata si se fertilizeaza o data la doua saptamani cu ingrasamant pentru cactacee; toamna si iarna se uda putin. Se transplanteaza primavara dupa perioada de repaus vegetativ.

Inmultire prin butasi (cu ramuri mature).

Soiuri

Numerosi hibrizi in toate culorile de la alb la purpuriu; “Gold Charm”: soi galben.

Sugestie

Craciunita nu prea agreeaza, la fel ca rhipslidopsi-ul, rotitul des sau schimbarea frecventa a locului: reactioneaza prin caderea florilor si a mugurilor.

Zentedeschia Aethiopica sau Coada zmeului – Cala

Este o planta de mlastina sud-africana din familia raceelor. Are spadici galbeni si frunze netede de forma unei sageti late pe tulpunile erecte. Fiecare spadice este inconjurat de o spata alba, eleganta. Cala trebuie sa stea in timpul perioadei de crestere si de inflorire intr-o incapere luminoasa si racoroasa. Infloreste primavara devreme. Dupa inflorire are nevoie, ca si in locul sau de origine, de un repaos vegetativ si in aer liber, in timpul caruia mor frunzele.

Din mai pana in iulie se tine intr-un loc pe cat posibil in aer liber, insorit si in totalitate uscat.

Dupa repaosul vegetativ se transplanteaza, se uda abundent si se fertilizeaza saptamanal pana la inflorire.

Inmultirea se face prin separarea plantei.

Specii si soiuri:

Greengoddess: prezinta spata alb-crem si verde.

Zantedeschia Elliottiana: are flori galbene si frunze late in forma de inima.

Zantedeschia Rehmannii: la inceput este de culoare alb-liliaceu, apoi mov-purpuriu.

Ixora Coccinea

Ixora este o planta deosebit de frumoasa, dar nu foarte usor de intretinut. Exotica, frumos mirositoare, de cele mai multe ori cu flori rosii, este originara din India, iar genul sau contine mai mult de 20o de specii. La tropice se intalneste adesea sub forma de arbust bogat in flori sau ca arbore de talie mica cu flori grupate in umbrele rosii-portocalii.

La noi se dezvolta cel mai bine in sera sau intr-o incapere calduroasa. Vara are nevoie de cel putin 20 grade Celsius, dar nu suporta bataia directa a soarelui. Iarna temperatura nu ar trebui sa scada sub 15 grade Celsius.

Are nevoie de pamant de flori acid si de o umiditate a aerului relativ ridicata. In nici un caz nu se va planta intr-un ghiveci sau recipient pentru flori prea mare, deoarece radacinile sale nu sunt prea mari si daca acestea se intind prea mult fara rost ii iau repede forta. Daca este ingrijita corespunzator, ixora poate deveni un arbust puternic, crescand 20-30 cm annual.

Planta ar trebui udata pe cat posibil cu apa fara calcar – se fierbe apa si se lasa inca o zi asa. Inmultire prin butasi-varf (lungi de aproximativ 10-12 cm), care au insa nevoie de o temperatura de peste 22 grade Celsius pentru a face radacina.

Acalypha Hispida sau Coada matei, coada vulpii

Aceasta planta tropicala atragatoare are toate organele otravitoare. Coada matei, cu florile sale plusate, in forma de spice, prefera caldura si lumina, dar nu bataia directa a soarelui; deoarece are nevoie de umiditate atmosferica ridicata, creste si se dezvolta optim inconjurata de sticla. Continue reading Acalypha Hispida sau Coada matei, coada vulpii

Boli si daunatori ai plantelor de apartament

Nu este de mirare ca plantele de apartament sunt sensibile. Acest lucru se datoreaza faptului ca este vorba cu precadere de plante din regiuni cu alta clima; pe deasupra, e obligam sa traiasca in incaperi care ne sunt placute si confortabile noua, oamenilor, nu plantelor. Se mai adauga spatiul mic pentru radacina plantelor. Continue reading Boli si daunatori ai plantelor de apartament

Aglaonema sau Planta chinezeasca

Atractiva planta chinezeasca originara din padurile tropicale umede din Asia estica este Aglaonema, care este adesea confundata cu o ruda de-a sa, Diffenbachia. Frunzele mari, semipervirescente adeseori prezinta desene si pete grozave, florile sunt compuse dintr-un spadice si o bractee si sunt mai degraba modeste. Continue reading Aglaonema sau Planta chinezeasca

Aeschynanthus Speciosus sau Eschynantus

Aceasta planta care apartine familiei Gesneriacee creste ca epifita in padurile umede dintre Himalaya si Indonezia. Numele sau provine de la inflorescentele “rusinoase” de un rosu-portocaliu, care la “gura” pot fi chiar stacojii. Aceste flori tubulare cresc in grupe de 6-12 si au cate patru stamine proeminente. Aeschynanthus-ul este potrivit in special pentru a fi suspendat in vitrine si mai ales in cele climatizate.

Continue reading Aeschynanthus Speciosus sau Eschynantus

Aechmea Fasciata sau Planta vaza

Bromeliei originare din Brazilia tropicala i se trage numele de la frunzele lungi si inguste, dispuse in rozeta; in palnia astfel formata se aduna apa de ploaie. Frunzele au o lungime de pana la 60 cm si sunt striate transversal; din palnie se inalta o inflorescenta formata din flori de culoare albastru-violet intre frunzulite despartitoare de culoare roz. Radacinile slabe au mai degraba rolul de ancorare decat de absorbtie a substantelor minerale. Continue reading Aechmea Fasciata sau Planta vaza