Category Archives: Apicultura

Perspectivele apiculturii

An de an, in ultima perioada, tot mai multf tineri s-au orientat catre practicarea stuparitului, indeletnicire traditionala la romani. S-ar parea ca dupa o tranzitie buimaca, apicultura este in relansare. Strategia sectoriala in domeniul apiculturii pleaca de la studii si cercetari amanuntite privind premisele constituite dintr-un cadru organizatoric si conditii naturale favorizante. in apicultura mileniului trei din Romania, in condijiile tranzitiei de la economia centralizata la economia pietei libere, se contureaza clar trecerea de la amatorism la apicultura profesionista. imbinarea traditiei cu modernitatea se face in conditie in care sistemul de reglementari din apicultura romaneasca este in mod sistematic corelat cu cerintele integrarii in Uniunea Europeana.

Ea este practicata, in prezent, de locuitori de diverse categorii socio-profesionale si vSrate, fiind considerata un domeniu de interes national. Productia de bunuri materiale realizata in apicultura se situeaza in jurul valorii de 1-1,5% din productia zootehnicS, insa avantajele care rezulta din actiunea de polenizare dirijata a culturilor agro-pomicole cu albine sunt cu mult mai importante. intrucat stuparituI este departe de a fi atina posi-bilitStile maxime de dezvoltare, sunt stabilite unele masuri de strategie sectoriala la nivel national, structurate in concordanta cu tendintele europene si mondiale. Aplicarea consecventa si cu fermitate a acestor masuri, unele stipulate printr-o lege – Legea apiculturii, din 1998 – poate atenua, pentru sectorul apicol, conjunctura nefavorabila cauzata de cSderea economica dramatica inregistrata din 1990, pentru a se putea revigora aceasta preocupare cu importanta economics, ecologies si sociala considerabila.

Printre cele mai importante obiective ale sectorului apicol romanesc sunt mecanizarea lucrarilor de volum si modernizarea echipamentului din apicultura. Accentul se pune in prezent pe intensificarea si diversificarea productiei, cresterea septelului si a performantelor bio-logice si productive, pe asigurarea calitatfi productiei si pe armonizarea legislatiei autohtone din domeniu cu reglementarile Uniunii Europene, in vederea aderarii spe-rate in 2007. Motivatii de natura economica, in principal cresterea competitivitatii vor spori procesul de concen-trare. Strategia sectoriala si programele nationale tre-buie sa se bazeze in consecinta pe interpretari corecte de date si situatii reale, pentru a demonstra ca apicultura corespunde reglementarilor comunitare. Tranafor-marile caracteristice economiei de piata modeleaza acest sector arxootehniei incepand cu anul 1990, ele-mentele structurii sale bazale fiind in cura de definire, clarificare si obtinere a identitatii specifice.

Recoltarea mierii

Fagurii cu miere se recolteaza din stup in momentul cand aceasta este suficient de maturata, luandu-se drept criteriu practic prezenta coroanei cu miere capacita in portiunea lor superioara. Dupa indepartarea albinelor de pe rame (prin scuturare, periere, suflare sau cu izgonitori), fagurii se grupeaza dupa culoare, se descapacesc si se introduc la centrifuga. Exctractorul poate fi manual sau mecanic.

Conditionarea mierii cuprinde totalitatea procedcelor tehnice prin care se asigura purificarea, sortarea si ambalarea mierii pentru pastrarea inausirilor sale naturale.

In Romania, cea mai mare parte din producta anuala de miere-marfa se realizeaza de la culturile agricole de floarea soarelui (circa 50%). Mierea de la salcami reprezinta 25%, iar de la tei 15-20% din totalul productiei de miere obtinute. Se mai realizeaza product de miere de la rapita, pomi fructiferi, faneafa, coriandru si de la alte specii.

De-a lungul timpului, mierea noastra a obtinut la congresele si targurile internationale mai multe medalii de aur, sortimentul „miere romaneasca de salcam” situandu-se pe primul loc in lume.

Rentabilitatea in apicultura intensiva

– Conditii de indeplinit:

• material biologic performant: familii de albine si matci selectionate;

• tehnologii de intretinere adecvate, inclusiv practica-rea stuparitului pastoral (presupunand studierea minutioasa a bazei melifere si masurile corespunzatoare de ameliorare a acesteia);

• intensificarea si diversificarea productiei apicole;

• prelucrarea, conditionarea, valorificarea produselor primare la nivel superior;

• mentinerea si conaolidarea starii de sanatate dura-bila a albinelor;

• instruirea si perfectionarea pregatirii profesionale a stuparilor;

• activitatea de extensie – promovarea rezultatelor cercetarii stiinpce in produce la scara nationala;

• nivelul rentabilitafii stupinei este exprimat si de beneficiul realizat prin polenizare cu albine, datorita sporurilor de recolte agropomicole si legumicole.

– Rezultate scontate:

• sporirea efectivului de albine;

• cresterea calitativa si cantitativa a productiei;

• scaderea pretului de cost al produselor apicole;

• cresterea constanta si pe termen lung a rentabilitatii productiei apicole comparativ cu tehnologiile traditionale de intretinere.

– factorii de rise se refera la:

• condipe de cules, inclusiv starea vremii;

• sanatatea animala: incident bolilor, daunatorilor si poluarii;

• accidente tehnologice;

• fluctuape prejurilor si ale altor factori de natura economica (supraproductie, inflate a.a.m.d.).

Albina – producatoare de materii prime

O albina poate zbura zilnic mai multi kilometri (pe o raza de 2-3 km) in jurul stupului. Ea viziteaza sute de flori in perindarile ei scurte si eficiente pentru culegerea hranei (nectar si/sau polen). Colecteaza, de asemenea, apa si, uneori, rasina. Dar sa nu uitam ca asa-numitele albine cercetase hoinaresc in scopul culegerii de infor-matii care pot avea semnificatii diverse privind adapostul, orientarea, suraele nutritiv-formatoare si energetice, conditiile aimosferice, apararea a.a.

In ultimii ani, atat pe plan intern, cat si in alte tari, se constata o crestere continua a cererii de produse ale stupului. Pe langa produsul principal, mierea, de la albine se obtin: ceara, polen si pastura, laptisor de matca, propolis, venin. Un alt produa poate fi realizat din triturarea larvelor de trantor.

Indivizii familiei de albine

Albinele melifere sunt insecte care due o viata sociala obligatorie (traiesc in familii). Familia de albine este acea unitate biologica a albinelor care isi asigura de sine statator, in grup social, dezvoltarea si rezervele de hrana, precum si desfasurarea in bune condijii a manifestarilor biologice si fiziologice specifice. Este obligatorie viata „sociala”. O albina nu poate supravietui multa vreme independent de colegele ei de cuib.

Pe timpul verii, fiecare familie este constituita dintr-o matca, singura femela fecunda, care asigura perpetuarea speciei, din cateva mii de femele infecunde, numite albine lucratoare, din cateva zeci sau sute de trantori, precum si din oua si puiet in diferite stadii de dezvoltare. Pe fagurii care permit formarea cuibului si, implicit, constituirea familiei, se afIS si rezervele de hrana, reprezentate de miere si pastura. La sfarsitul verii, trantorii sunt alungati din stup. In timpul verii sau in anotimpurile (perioadele) nefavorabile, cand nu sunt surse de cules in natura, familia inceteaza cresterea puietului si traieste pe baza rezervelor de hrana.

Albinele melifere traiesc, se dezvolta si conviejuiesc in familii perene (familia traieste mai multi ani) si monogine (in mod obisnuit, au o singura femela care depune oua). In evolve, acest mod de viatii a devenit firesc si obligatoriu pentru aceasta specie. Instinctul social a conduce la diviziunea muncii intre membrii unei familii, la acel polimorfism social, care este mai accentuat decat la alte insecte. Indivizii sunt specializati, in functie de varata, de necesitati, de resurae. Capacitatile senzoriale si performantele motrice sunt puternic dezvoltate, fiind bazate pe mecanisme innascute sau de invatate.

Familia de albine – un tot unitar. Cuibul albinelor.

Familia de albine isi desfasoara activitatea in cuibul pe care si-l construieste in mod natural, in scorburi de copac, pe ramuri, in crapaturile stancilor, precum si in adaposturi amenatate de om.

Cuibul este alcatuit dintr-un numar variabil de faguri, construiti din ceara produsa de albinele lucratoare, in functie de puterea familiei. De fapt, cuibul este ales de matca si de totalitatea albinelor, format din mai multi faguri, care constituie suportul unde isi desfasoara activitatile esentiale. Acest loc este, de cele mai multe ori, pe fagurii din mijlocul stupului, in apropierea urdinisului. Mierea, pastura si puietul sunt repartizate diferentiat in celulele fagurilor. La suprafata zonei ocupate de puiet, albinele sunt numeroase, umpland intervalele, tinzand spre o forma aproximativ sferica. Aceasta se intampla mai ales atunci cand albinele se straduiesc din rasputeri sa realizeze si sa mentina in cuib caldura necesara. Cuibul de puiet isi pierde din ce in ce mai evident forma sferica, odata cu venirea timpului calduros, pentru a se re-face din nou toamna.

Albinele inconjoara cuibul de puiet cu rezerve de hrana. Atat in spate, cat si in fata, el este inchis prin pro-vizii bogate de miere (mai ales in fagurii marginasi) si de pastura, in imediata vecinatate a puietului.

Sunt „legi” de care apicultorul trebuie sa tina seama neaparat cand intervine intr-o familie (reducerea sau largirea cuibului, schimbarea oranduirii fagurilor, aseza-rea caturilor pentru miere etc.)

Mentinerea in stare de continua activitate a familiei de albine

Dupa culesul de nectar de la salcam si dupa extractia mierii, trebuie luate o serie de masuri care sa asigure dezvoltarea in continuare a familiilor de albine, pentru mentinerea acestora in permanenta stare de activitate. Se va asigura spatiul necesar ouatului matcii si cresterii puietului pentru a nu slabi familiile.

In acest scop se introduc faguri cladifl sau foi de faguri artificiali, iar daca nu exista cules se asigura o hranire cu sirop. Pe timpul caldurilor, urdinisul se deschide larg. In preajma celui de-al doilea cules important, cel de tei, cuibul familiilor de albine se reorganizeaza ca la pregatirile pentru culesul de salcam.

Pentru culesul de floarea-soarelui se asigura spatiu suficient depunerii oualor si nectarului respectiv.

Prin inversarea corpurilor la stupii multietatati se asigura mentinerea in permanent a cresterii de puiet la un nivel ridicat, asigurandu-se totodata si spatiul necesar depozitarii nectarului. Perioada lucrarilor de vara in stupina presupune si luarea masurilor pentru prevenirea roitului, concomitent cu asigurarea in permanent a riimului de dezvoltare a familiilor de albine si a cresterii de puiet si, deci, a men-tinerii acestora in stare activa.

Echipamentul de lucru in stupina

Echipamentul pentru protectia apicultorului inaumeaza totalitatea obiectelor specifice necesare apicultorului in timpul lucrului in stupina. Acestea sunt: masca apicola, halatul sau salopeta, sortul si manusile apicole. Echipamentul se foloseste in dublu scop: pe de o parte el fereste pe apicultor de intepaturile albinelor (in unele cazuri periculoase), iar pe de alta parte asigura conditiile igienico-sanitare in stupina.

Ca orice om care practica o meserie, apicultorul, pentru a efectua lucrarile in stupina in bune conditii, are nevoie de unelte corespunzatoare, care sa-i usureze munca: dalta apicola, afumatorul apicol, peria apicola, scaunul apicol si multe altele.

Stupi sistematici folosti in tara noastra

In ceea ce priveste stuparitul, cel de-al doilea razboi mondial a insemnat scaderea numarului apicultorilor, cat si a numarului de stupi. Asa cum reiese din datele statistice ale anului 1948, in tara noastra ramasesera numai 472.000 de familii de albine, din care peste 30% adapostite in stupi primitivi.

In prezent, conform datelor oficiale, numarul lor este de 839.000 (31.12.2003). Este remarcabil faptul ca aproape in exclusivitate sunt folositi in tara noastra stupi sistematici standardizati, iar producta medie de miere-marfa extrasa a crescut.

Principalele tipuri de stupi sunt:

Stupul orizontal, cu 20-23 de rame, favorizeaza c buna dezvoltare a familiei de albine. Dezvoltarea cuibu lui se face in plan orizontal fata de sol.

Cel mai raspandit, stupul multietatat (sistem Langs-troth sau apropiat), avand 2-3 corpuri, cu cate 10 rame fiecare, este considerat stupul viitorului, intrucat se pre-teaza cel mai bine operatiunilor de volum, fiind indicat in apicultura industriala (intensiva).

Ciclul evolutiv al albinei

Ca insecte apartinand ordinului Himenopterelor, albinele se inmultesc sexuat. In urma imperecherii matcii cu trantorii rezulta oua, din care apar albinele lucratoare si, rareori, matci. In urma dezvoltarii oului, prin metamorfoza completa, din larva rezulta pupa sau nimfa si, in final, adultul (albina). Matca poate, insa, depune si oua nefe-cundate, din care, prin partenogeneza (deci, asexuat) se dezvolta trantorii.

Executand o sectiune prin fagurele de puiet se pot observa, sub randurile de celule din partea de sus, care contin miere capacita (miere naturala, pe care albinele au acoperit-o cu capacele de ceara), celule cu miere ne-capacite (coroana de miere) si celule cu polen (coroana de polen). Urmeaza cuibul de puiet. Oul are trei trepte de varata zilnica (de o zi, asezat perpendicular pe fun-dul celulei, de doua – inclinat si de trei – culcat). Din ou eclozioneaza larva si apoi, timp de 6-7 zile, aceasta se dezvolta in celula necapacita.

Din larva tranaformata in pupa sau nimfa (dupa ce si-a tesut un cocon si albinele adulte au acoperit celula respectiva cu un capacel poros) rezulta, in 11-12 zile, o albina ce roade capacelul celulei si iese, incepand, in mod oranduit, sa-si indeplineasca indatoririle: contacte de hrana, comunicari prin antene, curatirea celulelor fagurilor si lustruirea lor cu propolis, ingrijirea larvelor, hranirea acestora, indesarea in celule a polenului adua de alte albine, cladirea fagurilor, paza cuibului, evaporarea surplusului de apa din nectar pentru a-l tranaforma in miere, recoltarea nectarului, apei, propolisului etc.

Durata ciclului de dezvoltare, la albina lucratoare, este de 21 de zile. La matca, el este de 16-17 zile, iar la trantor de 24 de zile. In primele trei zile de viata, toate larvele sunt hranite cu o hrana glandulara bogata: laptisorul de matca. Apoi, larvele sunt hranite diferentiat, majoritatea cu un amestec de miere cu polen. Din celula aiungita, numita botca, rezulta, prin dezvoltare, o matca, hranita pe toata durata dezvoltarii si Vietii ei cu laptisor de matca. O matca poate trai mai multi ani (pana la 4-5, iar dupa unii autori chiar peste 5). Interesante ca prolificitate si eficienta sunt matcile tinere (de 1-2 ani). Pentru a cunoaste varata lor, apicultorul efectueaza marcari cu un punct de vopsea colorata pe toracele matcii, conform unui Cod international recunoscut. In anii care au cifra finala 1 sau 6 – alb, 2 sau 7 – galben, 3 sau 8 – rosu, 4 sau 9 – verde, 5 sau 0 – albastru.

O lucratoare traieste 30-35 de zile in sezonul activ normal, 40-60 de zile in sezoanele cu activitate mai redusa si pana la cateva luni (6-8) in cazul albinei de ier-nare. Un trantor viejuieste, in mod normal, de la cateva saptamani pana la cateva luni. In mod exceptional, in cazul unei matci neimperecheate, ramasa in stup peste iarna, li se permite si trantorilor sa ramana pana in pri-mavara.

Lucrari de primavara in stupina.

Odata cu venirea primaverii, activitatea familiilor de albine intra intr-un ritm nou, prin intensificarea cresterii de puiet. In acest scop, una din operatiunile importante este aceea de a stimula familiile de albine spre a efectua cat mai de timpuriu zborul de curafire fiziologica.

Se efectueaza o revizie sumara de primavara, care consta dintr-un control rapid al familiilor de albine. Odata cu stabilizarea vremii, se executa revizia de fond, pen-tru a verifica puterea familiilor la iesirea din iarna, prezenta si cantitatea hranei din cuib, cat si pentru a asigura un regim termic optim dezvoltarii.

Pe masura ce timpul se incalzeste si familiile de albine se dezvolta, operatiunea de largire a cuibului, prin introducerea de faguri goi de o parte si de alta a ulti-melor rame cu puiet, se repeta, putandu-se folosi si faguri mai deschisi la culoare si, ulterior, chiar rame cu foi de fagure artificiali. Aceasta operatiune se numeste spargerea cuibului.

Una din lucrarile necesare in primavara este indepartarea resturilor de pe fundul stupului (ceara, albine moarte etc., cazute in perioada iernarii).

Albina – agent polenizator

Paralel cu asigurarea de produse apicole pentru alimentatie, sanatate si industrie, in prezent se pune un accent deosebit pe actiunea de polenizare a culturilor agricole entomofile si a pomilor fructiferi cu ajutorul albinelor. In conditiile chimizarii agriculturii si reducerii accentuate a entomofaunei spontane polenizatoare, folosirea albinelor pentru polenizare trebuie inteleasa ca o necesitate obiectiva.

In agricultura romaneasca, desi polenizarea cu albine este considerata in general ca facand parte din tehnologiile agricole si pomicole, serviciile respective nu sunt remunerate. Contractarea acestor actiuni ar aduce substantiale avantaje materiale apicuiturii, care si-ar putea finanta modernizarea.

In tarile cu agricultura avansata, apicultura este orientata in directia unei dezvoltari mixte: pentru polenizarea culturilor agricole entomofile si pomilor fructiferi, pentru realizarea de produse apicole necesare populatiei si nevoilor unor ramuri industriale, rolul preponderent revenind actiunii de polenizare.

Stupi primitivi, confectionati in trecut

Stupii sistematici cu rame mobile, adecvati practical unei apiculturi rationale, eficiente, moderne s-au introdua in tara noastra pe la sfarsitul secolului XIX, dar mai cu seama la inceputul secolului XX. Secole de-a randul au fost utilizati ca adaposturi pentru albine stupi primitivi cu faguri naturali (claditi de albine), stupi confectionati din diferite materiale, avand forme si marimi variate si un randament scazut.

Prisaca

Apicultura sau cresterea albinelor face parte din categoria stiintelor aplicate. Ea are ca obiect tehnologia intretinerii si exploatarii familiilor de albine in scopuri economice. Apicultura isi aduce contributia prin produsele sale la imbunatatrea alimentatiei si sanatatii populatiei, la aprovizionarea industriei cu materii prime, dar mai ales la sporirea productiei de fructe si seminte prin polenizarea culturilor agricole entomofile.

Cu toate dificultatile economice ale perioadei de tranzitie, Romania se situeaza printre tarile cu apicultura in plina dezvoltare. Raportat la suprafata tarii si la numarul total de locuitori, densitatea familiilor de albine este de 3,5 familii pe km2 si de 39 de stupi la mia de locuitori (la 31.12.2003).

Denumire cu iz arhaic, cuvantul prisaca desemneaza, in primul rand, terenul sau locul ales de apicultor pentru adapostirea familiilor de albine, in vederea ingrijirii lor

Orientarea dupa soare a albinelor

Multe specii de insecte, in desfasurarea activitatii zilnice, se orienteaza dupa pozitia soarelui. Acest fenomen a fost observat si studiat la furnici, dar in special la albine. Astfel, s-au intreprins numeroase experiente care au dovedit ca albinele sunt capabile sa se orienteze cu precizie dupa soare la orice ora din cursul zilei. Desi nu poseda ceas, albinele au un simt al timpului foarte bine dezvoltat care le permite sa se orienteze in orice moment. Continue reading Orientarea dupa soare a albinelor

Proprietatile fizice si compozitia chimica a mierii de albine

Pentru a se putea aprecia calitatea si provenienta unui sort de miere trebuie sa se examineze mai intai caracterele ei exterioare si in special culoarea, aroma si consistenta (vascozitatea). In acest scop este necesar sa se efectueze examenul organileptic care cere o mar experienta practica, dar care in unele cazuri poate da erori, mai ales cand este vorba de a se constata puritatea mierii. In aceste cazuri examenul organoleptic trebuie completat cu analiza chimica.

Continue reading Proprietatile fizice si compozitia chimica a mierii de albine

Vantul in apicultura

Vantul are si el o mare influenta in cresterea si dezvoltarea plantelor. De viteza cu care bate vantul depinde in mare masura transpiratia plantelor si mai ales procesul de polenizare.

Astfel, vantul moderat in perioada infloririi plantelor melifere are o actiune pozitiva, favorizand cresterea concentratiei de zahar a nectarului, asigura transportul polenului la speciile anemofile, zborul albinelor, fecundarea si formarea semintelor. Continue reading Vantul in apicultura

Precipitatiile in apicultura

Precipitatiile atmosferice reprezinta, direct sau indirect, sursa de acumulare a apei din sol. Nici o manifestare vitala, nici un fenomen vital nu poate di realizat fara participarea apei. Intr-un fel sau altul, apa participa intotdeauna in procesele biologice, de aceea este socotita drept baza intregii vieti pe Pamant. Continue reading Precipitatiile in apicultura

Inmultirea albinelor

Familia de albne se inmulteste pe doua cai si anume prin roire si prin inmultirea numarului de indivizi din cadrul familiei, din ouale depuse de matca.

Inmultirea indivizilor se face pe cale sexuala atunci cand din ouale fecundate iau nastere albine lucratoare si matci sau partenogenetica, atunci cand din ouale nefecundate apar trantorii. In dezvoltarea celor trei feluri de indivizi ai familiei de albine se diferentiaza trei stadii si anume oul, larva si nimfa. Durata acestor stadii este diferita la cele trei categorii de indivizi. Continue reading Inmultirea albinelor

Componenta familiei de albine

Familia de albine sau colonia de albine este formata din trei feluri de indivizi si anume albine lucratoare, matca si trantor.

Albinele lucratoare sunt femele cu organe de reproducere nedezvoltate si indeplinesc toate muncile in stup si in afara acestuia, ca de exemplu hranirea si ingrijirea puietului si matcii, construirea fagurilor, ventilatia in stup, culesul nectarului, culesul manei sau al polenului etc. Continue reading Componenta familiei de albine