Category Archives: Apicultura

Pregatirea familiilor de albine in vederea valorificarii eficiente

Numai familiile de albine ajunse la maxima dezvoltare pot sa asigure o buna valorificare a culesurilor de nectar. O familie de albine culege mai mult nectar cu cat are mai multe participante la cules si la prelucrarea nec-tarului primit in stup. Folosirea de matci (familii) ajutatoare duce la realizarea unui numar mare de albine cu-legatoare si, implicit, la o eficienta sporita in productia de miere-marfa si in polenizarea culturilor.

Pentru a adauga corpurile de stranaura (caturile pen-tru miere) este necesar ca prin lucrarile obisnuite de revizie, stramtorare si largire a cuiburilor, sa se creeze un cadru favorabil in dezvoltarea ulterioara a familiilor de albine. Familiile de albine dintr-o stupina trebuie egali-zate in privinta puterii.

In vederea valorificarii intense a culesului de nectar, familia de albine ajutatoare se poate uni insintea culesului cu familia de albine de baza sau poate ajuta numai cu albine culegatoare, ori poate contribui la dezvoltarea familiei de baza prin cedarea periodica de puiet.

Sitele de ventilate sunt asezate deasupra corpurilor superioare ale stupilor (sub capac) pentru evitarea sufocarii albinelor ca urmare a supraincalzirii.

Matci selectionate

Sporirea productiei apicole nu ar fi posibila fara asigu-rarea unor matci prolifice, de inalta productivitate. Anual, apicultorii cu experienta asigura schimbarea unei jumatati din totalul numarului de matci din stupina, aceasta masura constituind garantia unui material biologic improspatat, apt sa realizeze productiile propuse. Nici un apicultor nu se poate considera desavarasit din punct de vedere profesional, daca nu stapaneste la perfectie tehnica de crestere a matcilor.

Pentru intretinerea si exploatarea rationala a familiilor de albine, in vederea sporirii productiei si rentabilitatii stupinelor, trebuie sa se lucreze numai cu matci tinere, viguroase, de mare randament biologic. Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultura, prin stape sale zonale, pune la dispoztia apicultorilor interesati matci selectionate, in cadrul Programului national de ameliorare a albinelor, program supervizat de Agenda Nationala de ameliorare a raselor din zootehnie.

Infiintarea si organizarea stupinei.

Amplasarea stupinei pe vatra se face tinand seama de necesitatea realizarii unor scopuri bine definite: valorificarea culesurilor, polenizarea, realizarea unor produc-tii specifice (cresterea de matci, producerea de laptisor, formarea de r oiuri, iernarea). Indiferent de scopul urmarit, vatra trebuie sa asigure conditii corespunzatoare de intretinere, ca si de cules de nectar si polen, care sa permita familiilor de albine o dezvoltare normala in tot curaul sezonului activ.

Sunt mai multi factori care se urmaresc la alegerea vetrei: conditii de relief, de cules, distanta pana la dru-mul principal, sursa de apa etc.

Pe o vatra de stupina in masivele melifere pot fi amplasate cel mult 125 de familii: stupii trebuie asezati la distance convenabile, astfel meat sa nu influenjeze negativ dezvoltarea normala a familiei de albine.

Familiile de albine in cadrul fiecarei stupine se individualizeaza prin numerotare, numarul respectiv trecandu-se in carnetul de stupina pentru evidenta fiecarei familii.

Prima conditie de igiena este sa se procure pentru infiintarea de noi stupine numai material biologic (familii, roiuri sau matci) din stupine indemne de boli tranamisi-bile si care au matci de calitate, productive si rezistente la boli.

Procurarea materialului biologic necesar, precum si a stupilor si a echipamentului de lucru, se poate realiza prin filialele judetene si cercurile apicole ale Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania.

Despre albine

Spatiul albinelor

In stup, intre doua rame alaturate, este o distantt minima obligatorie (Intre 6,5 mm – 9,5 mm). Daca distantarea dintre rame este mai mica, albinele inchid culoarul sau pasajul cu propolia. Daca ar fi mai mare, albinele ar construi in acest interval un fagure suplimentar (denumit popular „limba”).

Materialul biologic

necesar practicarii stuparitului

Baza biologica a apiculturii din tara noastra este con-stituita din albina romaneasca Apis melifera carpatica, deosebit de valoroasa prin inausirile sale biologice, una din albinele cele mai productive din lume – lucru dovedit de continuitatea productiei si comertului cu produse apicole.

Cercetarile efectuate asupra albinei romanesti au de-monstrat ca indicii biometrici si biologici ai acesteia o caracterizeaza ca o rasa de sine statatoare, o unitate sistematica adaptata la condipe de clima si flora din spa-tiul carpato-danubiano-pontic.

Solicitarile sporite de material biologic (roiuri, familii de albine si matci) necesar practicarii apiculturii indica importanta acestei activitati.

Familiile de albine puternice inseamna nu numai pro-ductii apicole sporite, dar si manopera de intretinere di-minuata si rezistenja sporita la boli si daunatori

Prevenirea, depistarea si combaterea bolilor la albine.

Aplicarea si respectarea legislatiei apicole presupun in primul rand prevenirea si combaterea bolilor albinelor, precum si protectia familiilor de albine impotriva in-toxicatiilor cu insectofungicide. Utilizarea abuziva a unor chimicale in agricultura (Ingrasaminte, pesticide, antibiotice a.a.) poate prejudicia calitatea produselor apicole.

Lucrarile pentru dezinfectia stupilor, utilajelor si a vetrei stupinei sunt lucrari obligatorii prevazute in legea sanitar-veterinara.

Principalele masuri biologice de prevenire a imbolnavirilor sunt acelea ce conduc la situatia ca in stupina sa existe numai familii puternice, care pe langa energia productiva au si o mare capacitate de aparare fata de boli.

Mentinerea familiilor in stare activa, asigurarea cu matci tinere si prolifice, cu provizii de hrana corespun-zatoare, contribuie – alaturi de masurile de igiena – la prevenirea apartiei sau raspandirii bolilor.

Bolile si daunatorii albinelor

La albine se pot intalni: boli bacteriene (loca europeana si americana, paratifoza si septicemia), boli virotice (puietul in sac, paralizia albinelor, boala neagra), boli micotice (puietul varos, puietul pietrificat si mela-noza), boli parazitare (nosemoza, amibioza, acarioza, varrooza, brauloza, galerioza), boli necontagioase (puiet racit, diaree, anomalii la matci), intoxicafii de na-tura diversa, paraziti si alti daunatori.

Dintre toate bolile, varrooza este considerata astazi principalul pericol, deoarece parazitul poate ataca toate stadiile de dezvoltare ale albinei. Aparitia ei a fost semnalata pentru prima data in Romania in anul 1975. In LCD. Apicultura s-au realizat mai multe preparate pentru prevenirea si combaterea acestei boli. Mentionam ca Institutul realizeaza, de fapt, intregul necesar la scara nationala privind productia medicamentoasa pentru prevenirea si combaterea bolilor si daunatorilor la albine.

Masuri pentru exploatarea judicioasa a bazei melifere. (Organizarea si practicarea stuparitului pastoral)

Stuparitul pastoral este o metoda de sporire a pro-ductiei apicole prin deplasarea stupilor in diferite zone, in vederea valorificarii succesive a mai multor culesuri.

Pentru atingerea scopului propua – productie apicola eficienta – este necesar ca totul sa se realizeze cat mai economic. Aceasta inseamna o cantitate cat mai mare de miere-marfa si alte produse apicole si cheltuieli de tranaport cat mai reduse. Este necesar sa se urmareasca evitarea pierderilor de albine pe timpul transportului. Actiunile de polenizare dirijata cu albine la speciile vegetale entomofile pot avea impact economic pozitiv atunci cand se realizeaza pe baza de contract. In a.U.A., Canada, Australia a.a. cererea pentru polenizarea cu albine este in crestere.

Transformarea nectarului in miere

Practicarea apiculturii are ca principala si directa motivate satisfacerea cererii pietei pentru produsele stupu-lui. Datorita valorii lor nutritive si terapeutice ridicate aceste produse au o multitudine de utilizari.

Produsul cel mai cunoscut este mierea. Suraele pri-mare (materia prima) din care albinele o produc sunt nectarul si mana.

Nectarul este sucul dulce al florilor, iar mana, sucul depua de puricii sau paduchii de plante pe alte parti ve-getale. Prelucrarea nectarului este un proces destul de complicat, care incepe cu strangerea materiei prime de catre albine si se termina odata cu capacirea celulelor din fagurii unde a fost depozitata mierea. In timpul cule-sului, albinele Strang materia prima in gusa, unde incep sa o prelucreze cu ajutorul salivei. Ajunse in stup, albinele culegatoare predau materia prima, partial prelucrata de ele in timpul culesului si al zborului, albinelor tinere, care o prelucreaza mai departe, pana la obtinerea produsului finit.

Prelucrarea nectarului, care, in final, este tranaformat in miere de catre albine, are la baza urmatoarele procese:

• tranaformarea zaharurilor ce se gasesc in nectar;

• reducerea cantitatii de apa continuta de nectar;

• imbogatirea nectarului in enzime, acizi organici, in-hibiba, acetilcolina etc.

Cea mai importanta modificare a materiei prime in timpul prelucrarii ei in miere conata in tranaformarea za-harozei din nectar, care este un dizaharid, in zaharuri mai simple (glucoza si fructoza), adica monozaharide. Aceasta tranaformare (invertire) are loc sub influenza unei enzime (ferment) numita invertaza, care se gaseste in saliva albinelor si in nectarul plantelor. Puterea de prelucrare a zaharurilor din nectar depinde de capaci-tatea de functionare a glandelor salivare si, in final, de gradul de uzura al abinelor. Cantitatea de saliva produsa de catre albine in timpul recoltarii nectarului este proportionala cu gradul de concentrare al acestuia. De asemenea, cu cat timpul folosit pentru umplerea gusei este mai indelungat, cu atat cantitatea de saliva folosita in procesul de tranaformare a nectarului colectat este mai mare si invertirea zaharozei se face in proportie mai insemnata.

Propolisul – farmacia stupului

Propolisul este un produa apicol primar, cu o compozitie deosebit de complexa, provenit din culegerea si prelucrarea de catre albine a unor substance rasinoase aromate, plastifiante, de pe muguri si alte parti ale plantelor, la care ele adauga secretii glandulare, ceara, resturi de la ingerarea polenului etc.

Daca ceara este considerata material de construct pentru cuibul familiei de albine, propolisul este liantul, materialul de cimentare, de finisare a fagurelui.

El este folosit de albine la etansarea crapaturilor, la lipirea sau fixarea ramelor si podisoarelor, la lustruirea peretilor stupului si ai celulelor fagurelui, la acoperirea daunatorilor. Propolisul are numeroase utilizari in apiterapia umana si veterinara.

In afara de metoda clasica de recoltare prin razuire cu dalta sau alte obiecte ascutite, se mai pot folosi unele tehnici simple de sporire a productiei de propolia. Utilizand colectorul de propolis, se pot objine eirca 300 g de la fiecare familie de albine.

Colectorul se compune din trei piese: un gratar distanjator ce se aplica peste spetezele ramelor stupului, o fesatura sau plasa din material plastic cu ochiuri de 1,5 x 1,5 mm si o panza de bumbac (panza colec-toare).

Supravegherea familiilor de albine pe timpul sezonului rece

Controlul condipor de iernare a familiilor de albine se face fara deschiderea stupului si in asa fel meat familia de albine sa fie deranjata cat mai putin. Controlul direct prin deschiderea stupului se face numai in cazuri exceptional, cand viata familiei de albine este ameninjata ca urmare a unor stari anormale constatate: patrunderea soarecilor in stupi, conditii proaste de ventilate, carente alimentare (provizii de hrana in faguri, disparitia matcii). Pentru cunoasterea modului de iernare a fiecarei familii se foloseste metoda auditiva: intr-o zi mai inaorita, fara a deranja stupul, apicultorul poate aplica un tub simplu de cauciuc la urdinia. In acest fel, asculta zumzetul albinelor, dandu-si seama de anomalii de genul celor enumerate mai sus.

Metode de producere, recoltare si conservare a laptisorului de matca

Laptisorul de matca – produs folosit in apiterapie -este rezultatul secretiei glandelor hipofaringiene si mandibulare ale albinelor tinere, adica intre a 7-a zi a 15-a zi a existentei lor. Aceasta secretir glandulara serveste drept hrana pentru larve in primele zile ale vietii, lor, iar pentru matca pe toata durata vietii.

Se poate produce laptisor de matca prin tranavazarea (mutarea) larvelor in cupe de botci artificiale introduse in familii orfanizate (ramase fara matca); se poate lucra, de asemenea, si in familii cu matca. Important este sa se objina cat mai multe albine doici si acestea sa fie obligate a lua imediat in crestere cat mai multe larve pe care sa le hraneasca din abundenta. Pentru productia de laptisor de matca este necesar sa se asigure regimul optim de temperatura.

Recoltarea laptisorului se face dupa inlaturarea larvei, la trei zile din momentul tranavazarii. Pentru recoltare se foloseste un aparat cu o pompa de vacuum. Dupa filtrare, laptisorul se pastreaza in frigider, pentru a nu se degrada.

Conform tehnologiei clasice, de la o familie de albine se pot objine intr-un sezon apicol cca 300 g laptisor de matca in conditii normale, mentinandu-se familia de albine in stare de permanenta activitate si prevenindu-se roitul natural.

Recoltarea veninului de albine

Veninul de albine este o substanja complexa, secre-tata de glande specializate din constitutia aparatului vulnerant al albinei. Veninul de albine este utilizat cu predilectie in compozti’a produselor care combat afectiunile reumatismale.

Colectorul de venin

Intr-un sezon apicol de 6 luni, in care se poate reveni de 26 ori la aceeasi familie de albine, se pot obtine 4 g venin pe familie.

Trituratul larval

S-a dovedit ca larvele de trantor folosite in trecut cu caracter intamplator ca hrana si chiar in medicina populara, constituie o noua sursa de proteine si substante biologic active, care pot fi folosite cu rezultate bune in alimentatie, apiterapie si cosmetica.

Apilarnilul este produsul rezultat din recoltarea integrala a conflnutului celulelor cu larve de trantor in a saptea zi de dezvoltare, adica la 10 zile de la depunerea oului nefecundat (inclusiv substanjele nutritive aflate in aceste celule) si care este supua unui proces de triturare (zdrobire), omogenizare si filtrare, in vederea conservarii si utilizarii.

Pentru recoltare se folosesc aparate similare cu cele pentru laptisorul de matca.

De la fiecare familie se poate obfine, intr-un sezon, circa 1 kg produa.

Refacerea bazei melifere

Apicultura romaneasca, sector al zootehniei in relan-sare in ultimii ani, si-a propus, intr-o strategie pe termen apropiat, unele obiective prioritare:

• cresterea numarului familiilor de albine;

• cresterea productiei de miere si produse apicole, intr-o gama cat mai diversificata, realizandu-se si disponibilitati pentru export;

• ameliorarea valorii genetice a familiilor de albine si conservarea fondului genetic national.

In anul 2007, fata de anul 2004, numarul familiilor de albine a crescut cu 5%, iar productia de miere cu 10%.

Pentru crearea conditiilor optime de aplicare a unor tehnologii modernizate, in cresterea si intretinerea albi-nelor sunt prevazute prin reglementari:

• subventionarea materialului de reproduce (familii de albine);

• sustinerea fondului genetic apicol (familii de albine de elita);

• asigurarea si valorificarea eficienta a tuturor resur-selor melifere din tara noastra, de pe cele peste 3 milioane de hectare care ofera cules de intretinere si de productie, pentru cca. 900.000 de familii de albine existente in prezent. Din aceasta suprafata, cea mai mare parte (circa 70%) este acoperita de specii forestiere, restul de 30% fiind cu plante agricole cultivate si specii spontane.

Structura bazei melifere variaza in functie de mai multi factori, fiind caracteristica zonelor geografice (campie, deal, munte, luncile raurilor, Delta etc.). Performantele productive, masurabile prin cantitati de miere si de alte produse ale stupului sunt influentate in primul rand de abundenta bazei melifere. Motivatia imbunatatirii si extinderii resuraelor melifere, in afara de conotatia ecologies, are si interferente in strategia de dezvoltare a sectorului apicol national.

Un alt aspect este cel legat de asa-numitele goluri de culea. Este cunoscut ca nu exista Jocatii” (citefte: vetre de stupina) care sa ofere cules continuu pe toata durata sezonului apicol. Culesurile principale (salcam, tei, floarea soarelui), pot fi urmate de perioade, de cateva saptamani chiar, in care a lbinele sunt lipsite de cules natural. Rezulta necesitatea completarii cu noi specii melifere in zonele si pentru perioadele deficitare.

Apicultorii care practica preponderent stuparitul pastoral cauta, pe cat posibii, sa asigure surse de cules pentru familiile de albine pe toata durata sezonului activ.

Din multitudinea de metode de imbunatatire a bazei melifere trebuie alese cele mai judicioase, adecvate scopului sau interesului major al apicultorului (productii specializate, polenizare dirijata a culturilor a.a.).

In stransa dependentt cu aceasta problematica este refacerea potenpalului nectaro-polenifer al tarii, afectat grav datorita unor disfunctionalitati manifestate dupa 1990, mai ales prin defrisari necontrolate si necorelari in actiunile de reimpadurire. Speciile silvice cu potential ridicat nectaro-polenifer (salcam, tei si altele) trebuie sa fie, intr-o mai mare masura, in atentia sectoarelor abilitate, care pot determina trecerea la fapte, in senaul maririi suprafetelor replantate cu arbori si arbusti meliferi sau a suprafetelor cu flora spontana. Unele studii ar putea fi intreprinse in ideea sporirii suraelor de producere a rasinilor naturale ca sursa de propolis a speciilor silvice. Infiintarea unor amplasamente pentru plantatii experimentale cu loturi de specii atipice: Sophora japo-nica, Evodia hupehensis, Gleditschia triacanthos, Paulownia tomentosa si altele, ar putea oferi date specifice unor zone noi de interes pentru apicultura (perioada de inflorire, durata acesteia, determinarea potentialului nectaro-polenifer etc.).

Sporirea potentialului melifer al padurilor, valorificarea eficienta a capacitatii melifere a acestora sunt obiective urmarite de silvicultori, dar mai ales de detinatorii de stupi, rezultanta sigura fiind sporirea cantitatii de pro-duse si derivate apicole.

Intretinerea diferentiata a familiilor de albine

Cresterea productivitatii stupinelor este conditional de cunoasterea si folosirea rationala a intregului complex de lucrari de intretinere diferentiata a familiilor de albine, potrivit caracteristicilor culesului si particulari-tatilor biologice ale albinelor din zonele bioapicole.

Zonarea tehnologiilor se refera la urmatoarele sisteme de intretinere si exploatare a familiilor de albine: Campia Dunarii si Dobrogea, Podisul Moldovei, Campia de Vest si Banat, Podisul Transilvaniei si dealurile subcarpatice. In vederea iernarii, pentru zonele in care iernile sunt mai blande, familiile de albine se impacheteaza usor. Aplicarea unui material termoizolant (polistiren expandat) in capacul stupului si pe pantile laterale ale cuibului, precum si aplicarea oricaror masuri care sa evite efectele daunatoare ale curentilor reci si ale umezelii excesive creeaza un microclimat favorabil pentru dezvoltarea timpurie armonioasa a cuibului.

Recoltarea polenului si a pasturei

Colectorul de polen se bazeaza pe principiul obligarii albinelor culegatoare de a trece prin anumite bariere ce determina dislocarea polenului colectat si tranaportat de ele pe ultima pereche (cea de-a treia) de picioruse. Bariera colectorului de polen prezinta perforatii prin care pot trece format albinele, dar ghemotoacele de polen de pe picioruse se desprind si cad intr-un sertaras colector.

Pastura este polenul florilor, recoltat si depozitat in faguri de catre albine pentru hrana puietului. Pastura se poate preleva din celule, pastrandu-se la rece.

Anual, de la fiecare familie de albine, se pot recolta cateva kilograme de polen.

Apicultura si conservarea biodiversitatii

Apicultura ofera, pe langa profitul generator de satisfactii de natura materiala, inegalabila satisfactie mentala si spirituals, respectiv eliberarea de strea. Mai mult decat atat, valenjele estetice ale practicarii stuparitului nu sunt si nu pot fi contestate. In afara de functia estetica a apiculturii, ea este generatoare de biodiversitate si avem asadar datoria morala de a proteja albina, pentru ca generatiile viitoare de stupari sa beneficieze de un patri-moniu nealterat. Actiunile combinate pe structuri adec-vate in apicultura trebuie sa proteteze si sa conserve mediul.

Conaumul de miere -indicator al nivelului de trai

Ca in majoritatea tarilor din zona, conaumul de miere pe cap de locuitor nu poate fi utilizat ca indicator al nivelului de trai. Acest senzor prezinta variatii, ceea ce denota, mai degraba, o apropiere de obiceiurile alimentare provinciale, care pot fi influentate de nivelurile de cultura si de civilizafle materiala.

Zone de practicare a apiculturii

S-a format in condifiile specifiee pedo-climatice si de baza melifera din zona carpato-danubiana. Climatul temperat continental de la noi din tara este caracterizat prin precipitatii relativ reduse, variatii mari de temperatura si vanturi puternice.

Din punct de vedere taxonomic, sunt unanim accep-tate pentru albina noastra, cinci zone bioapicole princi-pale (de referinta):

• Campia sudica dunareana (inclusiv Dobrogea si Delta);

• Zona colinara subcarpatica;

• Campia Vestica (inclusiv Banatul);

• Podisul Transilvaniei;

• Podisul Moldovei.

Din punct de vedere somatometric, trompa albinei are lungimea cuprinsa intre 6,02-6,64 mm, lungimea aripei anterioare 9,0-9,4 mm, indicele cubital (clase) 2,12-3,70 si indicele tarsian (procente) 54,97-58,56.

Din punct de vedere comportamental este o rasa de albine foarte blanda. Se caracterizeaza printr-un com-portament deosebit de linistit pe faguri. In timpul con-trolului familiilor, permite intervenfla omului chiar si fara folosirea fumului.

Este caracterizata prin schimbarea linistita a matcii: anecbalie = inlocuire naturala periodica a matcii. Este putin predispusa fa furtisag si are un instinct moderat de roire. In timpul roirii cladeste cca. 30-50 botci si numai in cazuri cu totul exceptional peste 100. Capacirea celu-lelor cu miere este predominant „uscata”, uneori intermediari (mixta). Prezinta predispozitie accentuata pentru blocarea cuibului cu miere, in cazul culesurilor de mare intensitate, particuiaritate biologica ce ingreunea-za intretinerea sa in stupi orizontali. Tendinta de propo-lizare este slaba.

Este o albina productiva, la familiile de albine recor-diste, in conditii excepljonale de cules, productia de miere putand atinge 50-60 kg/familie.

Pentru asigurarea unei presiuni de selectie in zonele de influenza si pentru mentinerea curata a materialului biologic ce constituie patrimoniul genetic apicol, Institute de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultura, prin pepi-nierele sale de la Bucuresti, Moara Vlasiei – llfov, Mal-daresti – Valcea, Cislau – Buzau, Poieni – lasi si Bididia – Tulcea, produce anual matci selectionate care se di-fuzeaza in teritoriu. Prolificitatea matcii poate varia in li-mitele 1600-2100 oua/24 ore.

Albina carpatina este bine adaptata conditiilor pedo-climatice in care s-a format. In prezent se aplica in tara noastra un sistem de ameliorare in rasa curata, diferentiat in functie de principalele zone climatice. Incercarile de acest gen si incrucisarile realizate cu popu-latiile locale nu au dua la efectele economice pe care s-a scontat. Poluarea albinei autohtone ar avea efecte dezastruoase, putandu-se ajunge la slabirea rezistentei la boli si daunatori. Obtinerea unor metisi nedoriti si neadaptati la condile de mediu din tara noastra pot periclita fondul apicol autohton (Apis melifera carpatica). Este recunoscuta situatia unor tari in care nu se mai poate regasi albina de bastina.

Sectorul apicol national

In Bucuresti exista, de asemenea, un Centru medical de apiterapie al Institutului, cu cabinete pe specialitati, dotate cu aparatura de control si investigatii, in care lucreaza medici si alt peraonal de specialitate, cu inalta calificare.

Apiterapia, in prezent o ramura medicala complementari bine conturata, si-a pastrat in multe tari forma ei traditionala, populara. Existenta practicilor apiterapice este cunoscuta, confirmata si recunoscuta unanim. In Romania, apiterapia stiintifica s-a constituit incepand cu 1972 intr-o adevarata scoala, cu un bun renume pe plan mondial, avand perapective cede prin sporirea araenalului ei medicamentos bioactiv.

Apiterapia este punctul forte al sectorului de cercetare, mai ales datorita curentului naturist actual tot mai vizibil pe plan mondial. Un numar de aproape 90 de tipuri de derivate apicole se realizeaza in secpe Institutului si ale Complexului apicol, fiind distribute in toata tara prin reteaua magazinelor proprii sau in farmacii si in alte unitati- Baza de obtinere a materiilor prime si a derivatelor apicole este productia autohtona, exceptand unele cantitati de laptisor de matca si de venin.

Cele trei decenii de existenta ale Institutului (1974-2004) reprezinta, intr-o buna masura, tezaurizarea istoriei de 130 de ani, privita ca un corolar al asociatiei pro-fesionale a apicultorilor romani.

– Complexul apicol

Aceasta unitate economica de baza a Asociatiei Cres-catorilor de Albine asigura, incepand de la inaugurarea sa, in anul 1965, cu ocazia celui de al XX-lea Congres international de apicultura jubiliar al Apimondiei, de la Bucuresti, baza tehnico-materiala pentru apicultura nationals, prelucrarea produselor apicole la nivel superior, realizarea de utilaje si produse apicole. Sub aspectul conceptiei de realizare, al volumului si diversificSrii productiei, Complexul apicol reprezinta intr-adevSr un unicat mondial. Prin intermediul celor aproape 200 de magazine de specialitate aparjinand filialelor judetene ale A.C.A se desfac mSrfuri ca: unelte apicole din lemn, metal sau din mase plastice, produse cosmetice, produse alimentare concentrate, dietetice, energovitalizante cu reale proprietSti apiterapice, precum si biostimulatori si altele.

Ceara – materie prima pentru construirea cuibului

Ceara este, ca importanfa, cel de-al doilea produa principal obtinut de la albine. Ea are o valoare economica deosebita, fiind folosita la fabricarea fagurilor artificiali, in cosmetica, precum si in mai multe ramuri industriale. Pentru sporirea productiei de ceara, se introduc anual faguri artificiali la cladit, se folosesc rame claditoare si se mareste distanta dintre ramele din stup, pentru ca albinele sa alungeasca celulele. In conditiile din tara noastra, potentialul firesc al familiilor de albine in ce priveste productia de ceara si claditul fagurilor este de 0,8-1,2 kg, in medie, la fiecare familie normala de albine.

Inmultirea familiilor de albine prin roire artificiala

Roitul este o manifestare naturala instictuala prin care se realizeaza multiplicarea familiilor, deci perpetu-area speciei. Consta in formarea si desprinderea din familia de baza a unei unitati biologice noi, care poarta numele de roi.

Roiul de albine pe faguri este unitatea biologica a al-binelor, constituita pe un numar redua de faguri, si care se foloseste ca element de formare a unei noi familii de albine. Roiul de albine pe faguri este populatia care cantitativ corespunde normativelor in vigoare, are o matca cu valoare biologica, un numar de rame cu faguri claditi si rezervele de hrana necesare mentinerii si desfasurarii in condign normale a vietii albinelor. Roiul isi intemeiaza un nou cuib. Roirea artificialt trebuie privita, practic, ca o actiune de dirijare de catre apicultor a pro-cesului natural al inmultirii, in toate fazele, incepand cu dezvoltarea familiei de albine si asigurarea matcii, pana la divizarea familiei. In functie de sezon, de puterea familiilor, de scopul urmarit, s-au stabilit mai multe metode si variante de roire articiala: stolonare, divizare, mutare, roi la pachet.

Sporirea si diversificarea productiei in stupina

Intensificarea (sporirea) productiei reprezinta procesul de antrenare a factorilor naturali, biologici si economici pe fondul progresului tehnic in vederea cresterii si dezvoltarii economice.

In sena larg, diversificarea productiei este procesul asimilarii in fabricate a noi produse, al perfectionarii celor existente, al aparitiei unor noi ramuri si subramuri de productie, determinat de cerintele piefei libere in conditiile progresului tehnic si stiinfific.

Diversificarea, ca latura a intensificarii productiei este una din modalitatile de rentabilizare in stuparit. Promovarea intensificarii si diversificarii apiculturii se pot realiza prin cresterea nivelului de instruire a apicultorilor, dar si prin masuri coerente privind actiunile comerciale sau intervenpe publice pentru stimularea extinderii acestor deziderate (prevederi ale strategiei sectoriale).