Category Archives: Generalitati

Valorificarea carnii , laptelui si a pielii vacilor

Carnea de vaca este o carne foarte cautata in Romania si peste hotare , deoarece aceasta este foarte slaba in grasimi si ca atare este cautata de persoanele care tin diete . In strainatate , carnea de vita nu este accesibila oricui , aceasta fiind chiar scumpa , spre deosebire de alte produse din carne . Continue reading Valorificarea carnii , laptelui si a pielii vacilor

Fazanul pe piata din Romania

In Romania fazanul nu este doar vanat , numeroase persoane facandu-si chiar proprile lor fazanarii , crescandu-i si dezvoltandu-i pe acestia si vanzandu-i in strainatate la preturi destul de exagerate , preturi cu care nu s-ar vinde in nici un caz in Romania .

Carnea de fazan este foarte apreciata atat pe piata externa , cat si pe cea interna , fapt pentru care fazanul este si atat de cautat dar si de piperat la pret , pentru romani cel putin . In restaurantele de lux din tara noastra , pueti gasi carne de fazan , dar in rest , pe piata , aceasta carne nu se prea gaseste la vanzare , nepermitandu-si oricine sa o achizitioneze . Fazanii sunt foarte scumpi , dar daca ii exportam , ne baga destui bani in buzunar , italienii dand pe un fazan si 100 de euro , iar grecii chiar 120 de euro .

In piata din Romania , fazanii se mai cauta si pentru penajul lor spectaculos . Lucratorii hand-made , facand din penele lor cercei sau medalioane . Penele lor sunt foart importante si in pentru cei care fac perne decorative sau nu .

Vanatorii de fazani mai experimentati , din Romania , nu prea omoara pasarile pentru carne sau pentru penajul lor , pentru ei fiind un adevarat trofeu impaierea fazanului , mijloc prin care acestia isi arata iscusinta in ale vanatoritului .

Piata iepurilor in Romania

La ora actuala pe piata zootehnica din Romania se gasesc diferite exemplare de iepuri . Multi nu stiu insa ca pentru a putea duce iepurii la piata , trebuie respectate o serie de norme cerute de Uniunea Europeana , norme pe care multi din vanzatorii cuniculari de pe piata nu le respecta si de aici reies si amenzile ridicate care se dau la nerespecatrea acestor reguli . Continue reading Piata iepurilor in Romania

Organizari viitoare ale organizatiei pietei zaharului

Obiective OCP

1. Asigurarea unei oferte constante de zahar si protectie a pietei Europene de fluctuatiile extreme ale pretului

2. Realizarea unui sector mai competitiv care sa reziste competitiei internationale

3. Asigurarea unui standar de viata ridicat fermierilor

4. Respectarea standardelor de calitate Continue reading Organizari viitoare ale organizatiei pietei zaharului

Sisteme de agricultura biologica

Agricultura biologica (ecolgica, organica, bio-organica, bio-dinamica) este considerata o solutie viabila, care rezolva impactul negativ al agriculturii asupra mediului si a calitatii produselor.

In acest sistem alte substante organice si minerale naturale inlocuiesc fertilizantii minerali, pesticidele, medicamentele si stimulatorii de crestere. Continue reading Sisteme de agricultura biologica

Principiile agriculturi ecologice

In unele tari dezvoltate agricultura ecologica constituie un important segment al pietei. Anual inregistreaza cresteri ale valorii produselor ecologice, intre 20 – 30%. In Uniunea Europeana s-au cultivat dupa tehnologii ecologice peste 3,7 mil hectare, in anul 2001 (2,9% din suprafata agricola utilizata). In Danemarca, in anul 2002, s-au cultivat in sistem ecologic 300 mii hectare, (10% din suprafata); in Marea Britanie s-a cultivat 3% din suprafata agricola utilizata; Continue reading Principiile agriculturi ecologice

Sisteme de agricultura biologica

Agricultura biologica (ecolgica, organica, bio-organica, bio-dinamica) este considerata o solutie viabila, care rezolva impactul negativ al agriculturii asupra mediului si a calitatii produselor.

In acest sistem alte substante organice si minerale naturale inlocuiesc fertilizantii minerali, pesticidele, medicamentele si stimulatorii de crestere. Continue reading Sisteme de agricultura biologica

Perspectivele pietei agricole

Perspectivele pietei produselor ecologice sunt favorabile, cu toate limitele existente in prezent. Sustinerea acestor produse nu este inca stimulativa. Prin Hotararile Guvernului nr. 1593/2003 si nr. 1594/2003 se acorda plati pe produs de: 600 lei/kg grau, 400 lei/kg leguminoase pentru consumul uman, 7000 lei/kg carne de bovine, 10000 lei/kg carne de porc, 7000 lei/kg carne de pasare, 1000 lei/ou. Acest sprijin se acorda pentru cantitati limitate de produse.

Mari perspective au produsele ecologice pe piata comunitara. In viitor se impune diversificarea sortimentala pentru a raspunde exigentelor consumatorilor. Structurile de exploatare si forta de munca numeroasa din agricultura asigura un cadru favorabil pentru productia ecologica, care gaseste nise de piata importante in Uniunea Europeana si alte tari.

Nivelul extrem de scazut al alocarilor de substante chimice in agricultura Romaniei constituie un factor semnificativ al productivitatii reduse, ceea ce nu inseamna o premiza a generalizarii productiei ecologice. Se pot obtine avantaje importante ca urmare a practicarii unor sisteme de productie extensive sau a organizarii unor ferme ecologice. Dar productia ecologica si extensificarea au limite in toate tarile. Cu atat mai mult in cazul Romaniei, unde se practica o agricultura extensiva. Pe de alta parte, productia ecologica este limitata de preturile ridicate si de puterea de cumparare scazuta a populatiei.

Agricultura ecologica este o oportunitate pentru Romania, dar nu poate deveni o alternativa de dezvoltare intrucat nivelul scazut al randamentelor nu asigura necesarul intern de consum.

Desi preturile produselor ecologice sunt mai ridicate decat cele ale produselor obtinute in sistem de productie conventional, aria larga a gospodariilor de subzistenta si lipsa modernizarii tehnice si tehnologice determina costuri ridicate care greu pot fi acoperite. Pe de alta parte, nivelul scazut al veniturilor populatiei face ca cerintele de consum sa fie indreptate spre produse obtinute in sisteme de productie intensive, a caror preturi sunt mult mai reduse.

Formarea unui sector puternic de productie agricola ecologica destinate pietei interne necesita timp, educatie antreprenoriala, investitii importante in infrastructura de marketing si transport, in controlul si certificarea produselor. Aceste produse pot gasi mai usor nise de piata in tarile vest europene.

Piata interna a produselor ecologice poate deveni functionala cu costuri mai reduse cu eforturi de educatie a comportamentului de consum al populatiei si pe masura cresterii veniturilor.

Preocuparile MAPDR pentru dezvoltarea agriculturii ecologice s-au intensificat in ultima vreme.

In perioada 2004-2007 au fost prevazute actiuni privind:

· consolidarea constructiei institutionale;

· cresterea suprafetelor cultivate in sistem ecologic pe 140000 ha, in 2007;

· dezvoltarea pietei interne a produselor ecologice si crearea unui disponibil pentru export la diferite sortimente;

· extinderea cercetarii stiintifice privind agricultura ecologica;

· controlul productiei ecologice;

· acordarea de prime producatorilor agricoli pe perioada de convesie a productiei si unui sprijin prin programul SAPARD privind protejarea mediului si mentinerea peisajului natural;

· pregatirea profesionala a personalului aflat in diferite componente ale filierei produselor ecologice etc.

Principiile dezvoltarii durabile a spatiului rural in plan ecologic, trebuie sa vina in concordanta cu dezvoltarea in plan economic, social si sa evite degradarea mediului (Nicoleta Mateoc-Sirb,2002).

Dezvoltarea durabila a spatiului rural nu reprezinta numai obtinerea de produse de buna calitate si nepoluante ci si asistarea procesului de prelucrare a produselor de prelucrare a produselor agricole in produse alimentare, pe baza procedurilor tehnologice de fabricatie.In general, procesatorii de materii prime urmaresc,in realizarea proiectelor de investitii, indicatorii de eficienta economica, rentabilitatea randamentelor de valorificare si a celor de extractie a substantei utile,urmarindu-se dezvoltarea in plan economic.Strategiile de dezvoltare durabila ii obliga pe procesatori sa-si analizeze proiectele si din punct de vedere ecologic, care conduce de obicei la cresterea costurilor.In concluzie mentionam ca este necesar ca activitatea economica trebuie sa fie analizata si din punct de vedere a efectelor sale in plan ecologic.

Agricultura ecologica organica este o alternativa moderna de dezvoltare a agriculturii traditionale si de adaptare a agriculturii industriale(T.Iancu,2007).Cresterea in ultimii ani, a cererii pentru produse ecologice a facut ca acest sistem sa cunoasca o larga raspandire si un ritm crescand de dezvoltare.

Sisteme de agricultura conventionala

Aceste sisteme sunt caracterizate prin specializarea si intensificarea puternica a activitatii agricole si minimizarea costurilor de productie. Ingrasamintele minerale si pesticidele sunt folosite pe scara larga la culturile de camp, dar si in horticultura, viticultura, legumicultura (Codul bunelor practici agricole-2002).

Adesea, sectorul zootehnic nu este componenta a activitatii fermei agricole si de aceea ierburile perene nu sunt incluse in sistemul de rotatie a culturilor, desi au o mare importanta pentru imbunatatirea si conservarea fertilitatii solului.

Materialele organice reziduale care provin de la animale (gunoiul de grajd, namolul de la porci, etc.,) si cele de origine vegetala trebuie aplicate ,de regula, pe terenurile agricole chiar daca sunt o sursa bogata de elemente nutritive pentru culturi si in acelasi timp de protectie a solului impotriva degradarii.

In asolamente predomina doar anumite plante, cu precadere cele cerealiere si tehnice, cea mai raspandita fiind monocultura (de porumb pentru boabe) si rotatia de doi ani porumb si grau, cu aplicarea unor doze mari de ingrasaminte minerale si alte substante chimice pentru combaterea bolilor si daunatorilor.

Lucrarea solului este intensiva, fiind adesea folosite masini de mare capacitate care, mai ales in conditii de irigare, intensifica riscul de degradare si poluare a mediului inconjurator Astfel de unitati agricole, au ca si scop major obtinerea unui profit maxim, fiind minimizata protectia resurselor mediului inconjurator. Sunt organizate ferme mari, concentrari de terenuri si procese de productie, de capital si forta de munca, conditiile sociale de viata ale mediului rural sunt in mare masura neglijate. Agricultura in aceste conditii, reprezinta doar o afacere economica in mediu rural fara a acorda atentia necesara omului si protectiei mediului.

Cercetarea si dezvoltarea tehnologica in acest tip de sistem agricol, nu au influenta puternica asupra protectiei si conservarii resurselor si de aceea nu corespund unei dezvoltari durabile.

Legislatia Uniuni Europene privind piata zaharului

UE renunta la40 de ani de protectionism, astfel ca in urmatori 4 ani pretul zaharului va scadea cu 36 de procente si nu cu 39 %. Acesta este consensul-surpriza la care au ajuns ministri agriculturii din UE, dupa ce initial au intampinat cu ostilitate compromisul propus de presedentia britanica a Uniunii. Pentru schimbarile privind controversatele reforme ale regimului zaharului ,fermierii europeni vor fi compensati pentru 64,2 % din pierderile lur si vor avea acces direct la 7,5 miliarde euro din fondurile structurale. Decizia, care vine in sprijinul recentei hotarari ale Organizatiei Mondiale a Comertului, reprezinta o lovitura pentru fermierii europeni. Desi au existat tari care s-au opus acestei intelegeri formale si nici unul dintre participantii la reuniune nu s-a declarat in totalitate multumiti, in ansamblu propunerea s-a bucurat de o larga sustinere.

Comisia Europeana pentru comert, Peter Manderson, spune ca intelegerea trimite un mesaj politic pozitiv inaintea discutiilor din cadrul OMC ce au avut loc la Heng Kong.

Nu de aceeasi parere sunt insa cei direct implicati.”Credem ca va fi dificil pentru fermierii nostri sa vanda la acest pret”, este de parere Asociatia fermierilor europeni, COPA, care crede ca dupa scaderea pretului doar cele mai competitive companii vor mai ramane pe piata.

Sefa Departamentului Granelor, Marie-Christine Riberia,spune ca fermieri au salutat accesul direct la fondurile structuralesi cererea comisiei de monitorizare a importurilor. Desi crede ca nu vor exista proteste in viitor,ea considera ca COPA va face presiuni asupra comisiei in privinta unor reguli extrem de clare de tranzitie.

Potrivit unui purtator de cuvant al unui pare producator de zahar, profiturile vor scadea. Oxfam, un ONG ce militeaza pentru un comert corect, este de parere ca acest acord ii ignora pe micii producatori de zahar din tarile aflate in curs de dezvoltare. “Comisia a pus in joc multi bani pentru ca tarile UE sa semneze acest acord, dar in acest fel abandoneaza unele dintre cele mai sarace tari”, este de parere seful Oxfarm Bruxelles Morago.

Sisteme de agricultura durabila

Sistemele de agricultura durabila (integrata) sunt caracterizate printr-o activitate productiva multisectoriala, productia vegetala fiind intotdeauna in relatie directa cu cea animaliera.

,,Dezvoltarea durabila reprezinta capacitatea omenirii de a asigura continuu cerintele generatiei prezente, dar fara a le compromite pe cele ale generatiilor viitoare”.

In sistemele de agricultura durabila, pentru dezvoltarea unei activitati productive intensive, cu rezultate de productie competitive sunt necesare urmatoarele masuri:

· diversitate mare a culturilor vegetale dar in acelasi timp soiuri si hibrizi cu un potential genetic ridicat si adaptati conditiilor locale; culturile perene sunt folosite, atat pentru necesitatile sectorului zootehnic, cat si pentru imbunatatirea si conservarea starii structurale a solulului; culturile de leguminoase perene (dar si anuale) sunt preferate pentru imbunatatirea bilantului azotului in sol, culturile ascunse sunt introduse, dupa recoltarea culturii principale, pentru protectia solului la suprafata impotriva factorilor naturali si antropici agresivi (ploi torentiale, vant, circulatie necontrolata pe sol); utilizare de materiale organice reziduale provenite de regula din sectorul zootehnic (de preferinta a celor solide compostate) in combinatie cu ingrasaminte minerale; se folosesc pentru asigurarea cu nutrienti a culturilor dar si pentru conservarea starii de fertilitate a solului. Dozele de ingrasaminte, ce urmeaza a fi aplicate, sunt stabilite pe baza calculelor de bilant a elementelor nutritive din sol in scopul evitarii supradozarii, mai ales in cazul azotului, atat pentru reducerea cheltuielilor de productie cat si a poluarii mediului;

· folosirea pe scara larga a mijloacelor profilactice si biologice de protectie, limitand cat mai mult utilizarea substantelor chimice; de mare importanta in combaterea buruienilor este si capacitatea plantelor cultivate de reducere a proliferarii acestora precum si calitatea lucrarilor mecanice facute in acest scop;

· exploatare rationala si protectia pajistilor si fanetelor naturale si a zonelor supuse eroziunii printr-un pasunat in sistem controlat; furajarea animalelor trebuie sa fie in concordanta cu productivitatea rasei, iar manipularea si depozitarea reziduurilor zootehnice trebuie sa respecte anumite reguli, in scopul minimizarii poluarii. Numarul de animale trebuie sa fie corelat cu suprafata de teren agricol a fermei;

· efectuarea in perioada optima de lucrabilitate si traficabilitate (in functie de continutul de apa din sol pe adancimea de lucrare) a tuturor lucrarilor solului precum si a celor de recoltare si transport; trebuie respectate si anumite conditii cu privire la pretabilitatea solului fata de o lucrare specifica, fata de numarul de lucrari, sarcina pe osie, presiunea din pneuri, numarul de roti pentru protectia solului impotriva degradarii fizice;

· la amenajarea fermei trebuie luate in considerare, pe langa aspectele de protectia si conservarea ecosistemelor, a biodiversitatii si cele economice si sociale.

Agricultura durabila trebuie sa devina componenta principala a politicii agrare a statului.

Agricultura durabila reprezinta, pentru zonele rurale, cea mai buna perspectiva, apta sa ofere o solutie integrata pentru problemele economice, sociale si de mediu.

Optiunea pentru un sistem de agricultura durabila presupune in fapt respectarea si introducerea in activitatea agricola a masurilor precizate in Codul bunelor practici agricole.

Sisteme de agricultura

 Sistemul agricol reprezinta un ansamblu de sectoare, tehnologii, masini si agregate tehnologice, în care solul este folosit ca principala resursa de producţie pentru culturile agricole, pomicole, viticole, legumicole, floricole ca si pentru cresterea animalelor. Structura sectoarelor poate fi diferita de la o ferma la alta. În Europa, în domeniul agricol, în funcţie de tehnologiile utilizate, de nivelul lor de intensificare, specializare, de cantitatea si calitatea biomasei, de raporturile cu mediul înconjurator, etc., sunt practicate diferite sisteme de agricultura: durabila, convenţionala, biologica, organica, de precizie, extensiva.

a. Agricultura durabila (integrata): producţie intensiva de produse competitive, avand raporturi armonioase, prietenoase cu mediul înconjurator. Expresia întalnita frecvent “sisteme integrate”, semnifica utilizarea stiinţifica, armonioasa a tuturor componentelor tehnologice: pentru lucrarile solului, rotaţia culturilor, fertilizare, irigare, combaterea bolilor si daunatorilor inclusiv prin metode biologice, la cresterea animalelor, stocarea, prelucrarea si utilizarea reziduurilor rezultate din activitaţile agricole etc., pentru realizarea unor producţii ridicate si stabile în unitaţi multisectoriale (vegetale si zootehnice).

b. Agricultura convenţionala: intensiv mecanizata, cu produse competitive, dar care se bazeaza în mod deosebit pe concentrarea si specializarea producţiei. Diferitele componente ale sistemului tehnologic sunt intens aplicate. Astfel, în mod regulat afanarea solului este efectuata doar prin aratura cu întoarcerea brazdei, fiind urmata de numeroase lucrari secundare de pregatire a patului germinativ si întreţinere în perioada de vegetaţie. Se practica fertilizarea minerala cu doze mari si foarte mari, monocultura sau cel mult rotaţii scurte de doi, trei ani, tratamente chimice intensive pentru combaterea buruienilor, bolilor si daunatorilor. Acest tip de agricultura a fost larg raspandit în Romania pana în 1989. Astazi, este unanim acceptat ca acest tip de agricultura poate afecta mediul înconjurator, mai ales daca diferitele componente ale sistemului tehnologic agricol sunt aplicate fara a se lua în considerare specificul local: climat, sol, relief, condiţiile sociale si economice, care determina nivelul de vulnerabilitate sau de susceptibilitate faţa de diferitele procese de degradare chimica, biologica, fizica a mediului (Codul bunelor practici agricole-2002).

c. Agricultura biologica: mediu intensiva si astfel mai puţin agresiva în raport cu factorii de mediu, cu rezultatele (produse) agricole mai puţin competitive din punct de vedere economic pe termen scurt, dar care sunt considerate superioare din punct de vedere calitativ.

In raport cu mediul inconjurator acest sistem este mai bine armonizat, tratamentele aplicate pentru combaterea bolilor si daunatorilor sunt de preferinţa biologice, totusi sunt acceptate si doze reduse de ingrasaminte minerale si pesticide. Pentru controlul calitaţii produselor este necesara certificarea tehnolgiilor utilizate. Produsele sunt comercializate pe o piaţa speciala.

d. Agricultura organica: se deosebeste de cea biologica prin utilizarea exclusiva a ingrasamintelor organice in doze relativ ridicate, aplicate in funcţie de specificul local, cu predilecţie in scopul fertilizarii culturilor si refacerii pe termen lung a starii structurale a solurilor, degradata prin activitaţi antropice intensive si/sau datorita unor procese naturale.

e. Agricultura extensiva cu inputuri reduse: de subzistenţa, cu o producţie slab competitiva. Poate afecta intr-o anumita masura mediul inconjurator, inclusiv calitatea biomasei, mai ales prin dezechilibre de nutriţie.

Ingrasamintele minerale si alte substanţe agrochimice (erbicide, insecto-fungicide, amendamente minerale) etc., nu sunt practic utilizate, sau aplicate doar in cantitaţi foarte mici (cu excepţia sectorului legumicol). De asemenea, hibrizii si soiurile performante nu sunt raspandiţi pe scara larga. Acest sistem este practicat si in Romania de catre producatorii individuali.

f. Agricultura de precizie: cea mai avansata forma de agricultura, care este practicata chiar si in cele mai dezvoltate ţari ale Uniunii Europene si SUA pe suprafeţe mai restranse, avand la baza cele mai moderne metode de control a starii de calitate a diferitelor resurse de mediu, aplicarea in optim a tuturor componentelor tehnologice si astfel un control riguros asupra posibililor factori care ar determina degradarea mediului ambiental.

Sistemele agricole sunt strans legate de condiţiile economice, sociale si de mediu. Soluţionarea acestora este cea mai importanta conditie pentru introducerea si promovarea agriculturii durabile (Codul bunelor practici agricole-2002).

Alegerea sistemului de agricultura este conditionata de nivelul dotarii tehnice, nivelul de cunostinte profesionale, dar si de mentalitatea, educatia in general, ca si de respectul pentru natura, pentru mediul inconjurator al tuturor celor care lucreaza in acest domeniu.

Pentru caracterizarea diferitelor sisteme de agricultura sunt utilizate criteriile urmatoare:

· cantitatea si calitatea productiei;

· costuri rezonabile de productie pentru produse competitive;

· stabilitatea productiei de la an la an, pe sectoare, ferme si terenuri agricole;

· raporturi armonioase cu principalele resurse naturale (sol, apa, fauna, flora, relief),imbunatatirea, ameliorarea si consevarea acestora pentru generatiile viitoare;

· specializarea si structura productiei agricole trebuie sa fie flexibile, adica sa posede capacitatea de a reactiona la schimbarile pietii privind cererea si oferta;

· raport echilibrat pe termen lung intre cerintele economice, ecologice si sociale.

Agricultura durabila contribuie si la rezolvarea unor probleme sociale a zonelor rurale:ocuparea fortei de munca, dezvoltarea infrastructurii, conservarea si imbogatirea patrimoniului cultural, dezvoltarea retelei de drumuri si comunicatii(Nicoleta Mateoc-Sirb,2002).

ELEMENTE SPECIFICE AGRICULTURII

Agricultura este o ramură tradiţională a economiei româneşti care are ca mijloc de producţie fondul funciar (totalitatea terenurilor situate între graniţele unei ţări ,inclusiv cele aflate sub ape) agricol, care asigură produsele alimentare necesare populaţiei, materii prime unor ramuri industriale şi produse pentru export.

Continue reading ELEMENTE SPECIFICE AGRICULTURII

Cartofii sunt ieftini la producatori, dar se vand de zece ori mai scump in pietele din Capitala

Recoltele de cartofi de anul acesta sunt atat de bune ca producatorii stau cu sacii nevanduti pe marginea drumului. Cartofii costa la sat cel mult 50 bani pe kilogram, iar in pietele de lux din Capitala ajung la 5 lei kilogramul, de 10 ori mai scumpi, informeaza Realitatea TV. Continue reading Cartofii sunt ieftini la producatori, dar se vand de zece ori mai scump in pietele din Capitala