Sisteme de agricultura durabila

Sistemele de agricultura durabila (integrata) sunt caracterizate printr-o activitate productiva multisectoriala, productia vegetala fiind intotdeauna in relatie directa cu cea animaliera.

,,Dezvoltarea durabila reprezinta capacitatea omenirii de a asigura continuu cerintele generatiei prezente, dar fara a le compromite pe cele ale generatiilor viitoare”.

In sistemele de agricultura durabila, pentru dezvoltarea unei activitati productive intensive, cu rezultate de productie competitive sunt necesare urmatoarele masuri:

· diversitate mare a culturilor vegetale dar in acelasi timp soiuri si hibrizi cu un potential genetic ridicat si adaptati conditiilor locale; culturile perene sunt folosite, atat pentru necesitatile sectorului zootehnic, cat si pentru imbunatatirea si conservarea starii structurale a solulului; culturile de leguminoase perene (dar si anuale) sunt preferate pentru imbunatatirea bilantului azotului in sol, culturile ascunse sunt introduse, dupa recoltarea culturii principale, pentru protectia solului la suprafata impotriva factorilor naturali si antropici agresivi (ploi torentiale, vant, circulatie necontrolata pe sol); utilizare de materiale organice reziduale provenite de regula din sectorul zootehnic (de preferinta a celor solide compostate) in combinatie cu ingrasaminte minerale; se folosesc pentru asigurarea cu nutrienti a culturilor dar si pentru conservarea starii de fertilitate a solului. Dozele de ingrasaminte, ce urmeaza a fi aplicate, sunt stabilite pe baza calculelor de bilant a elementelor nutritive din sol in scopul evitarii supradozarii, mai ales in cazul azotului, atat pentru reducerea cheltuielilor de productie cat si a poluarii mediului;

· folosirea pe scara larga a mijloacelor profilactice si biologice de protectie, limitand cat mai mult utilizarea substantelor chimice; de mare importanta in combaterea buruienilor este si capacitatea plantelor cultivate de reducere a proliferarii acestora precum si calitatea lucrarilor mecanice facute in acest scop;

· exploatare rationala si protectia pajistilor si fanetelor naturale si a zonelor supuse eroziunii printr-un pasunat in sistem controlat; furajarea animalelor trebuie sa fie in concordanta cu productivitatea rasei, iar manipularea si depozitarea reziduurilor zootehnice trebuie sa respecte anumite reguli, in scopul minimizarii poluarii. Numarul de animale trebuie sa fie corelat cu suprafata de teren agricol a fermei;

· efectuarea in perioada optima de lucrabilitate si traficabilitate (in functie de continutul de apa din sol pe adancimea de lucrare) a tuturor lucrarilor solului precum si a celor de recoltare si transport; trebuie respectate si anumite conditii cu privire la pretabilitatea solului fata de o lucrare specifica, fata de numarul de lucrari, sarcina pe osie, presiunea din pneuri, numarul de roti pentru protectia solului impotriva degradarii fizice;

· la amenajarea fermei trebuie luate in considerare, pe langa aspectele de protectia si conservarea ecosistemelor, a biodiversitatii si cele economice si sociale.

Agricultura durabila trebuie sa devina componenta principala a politicii agrare a statului.

Agricultura durabila reprezinta, pentru zonele rurale, cea mai buna perspectiva, apta sa ofere o solutie integrata pentru problemele economice, sociale si de mediu.

Optiunea pentru un sistem de agricultura durabila presupune in fapt respectarea si introducerea in activitatea agricola a masurilor precizate in Codul bunelor practici agricole.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *