1304490_fresh_veggies2.jpg

Sisteme de agricultura biologica

Agricultura biologica (ecolgica, organica, bio-organica, bio-dinamica) este considerata o solutie viabila, care rezolva impactul negativ al agriculturii asupra mediului si a calitatii produselor.

In acest sistem alte substante organice si minerale naturale inlocuiesc fertilizantii minerali, pesticidele, medicamentele si stimulatorii de crestere.

Productia obtinuta este mai scazuta dar se poate obtine un profit economic acceptabil prin vanzarea produselor (de calitate superioara) la preturi mai mari pe o piata special organizata (Codul bunelor practici agricole-2002)..

Agricultura biologica are trei obiective majore si anume:

· obtinerea produselor agricole de calitate, in cantitate suficienta si la costuri rezonabile;

· imbunatatirea si conservarea starii de calitate a tuturor resurselor mediului inconjurator si reducerea la minimum a surselor de poluare;

· crearea cadrului general pentru producatorii de produse agroalimentare, care sa asigure cantitatile necesare dezvoltarii societatii, sa garanteze securitatea mediului de lucru, sa permita cresterea veniturilor, sa ofere satisfactia muncii si armonizarea vietii cu natura.

Agricultura biologica creeaza conditiile necesare pentru construirea ecosistemelor naturale asigurand dezvoltarea durabila a societatii cu precadere in mediul rural.

Pentru promovarea cu succes a unei agriculturi biologice este necesar sa se respecte anumite conditii de catre producatorii agricoli, care se refera mai ales la rotatia culturilor, fertilizare si controlul buruienilor, bolilor si daunatorilor.

Rotatia culturilor este o veriga tehnologica de importanta esentiala in sistemele de agricultura biologica. In cadrul rotatiilor trebuie aplicate modalitati de fertilizare a solului care sa asigure imbunatatirea si mentinerea fertilitatii. In acest scop sunt folosite ingrasamintele organice naturale, de preferinta compostate. Se urmareste obtinerea unui efect benefic maxim datorat microorganismelor fixatoare de azot, atat al celor care traiesc in simbioza pe radacinile plantelor leguminoase, cat si al celor care traiesc liber in sol si care fixeaza azotul atmosferic sub mai multe forme acccesibile plantelor. De asemenea, au scopul de a imbogati rezerva de nutrienti din sol in forme mai accesibile pentru plante prin stimularea activitatii micro si macroorganismelor, printr-o masa radiculara mai mare. Dezvoltarea vietii in sol, a mediului biotic are consecinte dintre cele mai benefice asupra fertilitatii solului si a creerii conditiilor optime instalarii si sanatatii covorului vegetal. Intre productia vegetala si cea animala intodeauna exista un raport echilibrat, armonizat cu posibilitatile unitatii.

Pierderile posibile de azot din sol sunt reduse la minimum prin fertilizarea cu ingrasaminte organice naturale, care sunt aplicate in doze optime in functie de caracteristicile specifice locale si cerintele plantelor cultivate, prin utilizarea plantelor leguminoase fixatoare de azot si prin stimularea activitatii microorganismelor din sol. Acest scop poate fi asigurat prin tehnici de cultura mai putin intensive, perioade de timp corect alese pentru lucrarile agricole, includerea culturilor ascunse.

Productia biologica trebuie astfel planificata incat sa asigure pe o perioada lunga de timp o balanta echilibrata a nutrientilor, urmarita periodic prin efectuarea analizelor specifice de sol si planta. Utilizarea fertilizatorilor permisi poate compensa exportul de nutrienti din sol cu recoltele.

Controlul asupra buruienilor, bolilor si daunatorilor trebuie sa fie realizat prin intermediul unor mijloace profilactice, biologice si mecanice. Pe cat posibil se va folosi capacitatea naturala a culturilor de a inhiba proliferarea buruienilor.

Acest sistem de agricultura este considerat mai apropiat de ceea ce are loc in mod natural pentru producerea de biomasa, de aceea si consecintele negative asupra mediului inconjurator sunt mult mai reduse.

In organizarea fermei, sau a unitatii agricole trebuie sa primeze protectia ecosistemelor locale, a biodiversitatii speciilor, a apelor, a solului si altor elemente ale mediului inconjurator alaturi de cele sociale si economice ale zonelor rurale.

Cresterea animalelor ia in considerare cerintele acestora in armonie cu specificul local (suprafata de pasunat, calitate a pasunilor, a nutreturilor, libertate de miscare, etc). Costurile pentru ingrasaminte si hrana nu trebuie sa depaseasca 10% din totalul cheltuielilor. Rata de incarcare (densitatea animalelor in raport cu suprafata terenurilor agricole aferente acestei activitati) nu trebuie sa depaseasca 2 vaci cu lapte sau 11 porci reproducatori la hectar.

Sistemele de agricultura biologica competitive se bazeaza pe cele mai recente rezultate ale cercetarii, in scopul obtinerii unor produse agroalimentare de calitate. Totusi, nivelul productiei este mai mic decat in sistemele de agricultura conventionala si durabila. In promovarea si dezvoltarea agriculturii biologice, pentru mentinerea volumului total al productiei este necesar sa creasca suprafata de teren. Pentru fermieri, procesarea si marketingul produselor biologice, sunt deosebit de importante, datorita nivelului limitat al productiei.

O varianta a agriculturii biologice este agricultura biodinamica. In cadrul fermelor biologice se impune evaluarea conformitatii tehnologiilor de productie cu standardele de agricultura biologica.

Modelele de agricultura biologica sunt considerate ca sisteme de agricultura durabila. De aceea,orice ferma in sistem biologic va indeplini cerintele agriculturii durabile in ceea ce priveste calitatea produselor, tehnologiile de productie si impactul asupra mediului

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *