1238813_cow_portrait.jpg

ELEMENTE SPECIFICE AGRICULTURII

Agricultura este o ramură tradiţională a economiei româneşti care are ca mijloc de producţie fondul funciar (totalitatea terenurilor situate între graniţele unei ţări ,inclusiv cele aflate sub ape) agricol, care asigură produsele alimentare necesare populaţiei, materii prime unor ramuri industriale şi produse pentru export.

Se practică în ţara noastră încă din perioada preistorică, multă vreme predominând păstoritul, practicat în mai multe forme inclusiv transhumant (pendularea turmelor în funcţie de anotimp din zonele înalte în cele joase). În secolul al XIX-lea după Pacea de la Adrianopol, structura modului de utilizare al terenurilor se modifică în favoarea culturii plantelor, mai ales cereale , România devenind „grânarul Europei” în sec. XX.

În a doua jumătate a sec. XX, a fost sesizat un anumit progres în agricultură datorită: mecanizării, chimizării, irigaţiilor etc, dar în ansamblu datorită colectivizării se remarcă interesul ţărănimii pentru producţie s-a redus.

După 1990 agricultura românească se confruntă cu următoarele dificultăţi:

  • puternica fragmentare a terenurilor agricole ca urmare a retrocedărilor din 1991 (Legea 18)
  • lipsa fondurilor pentru investiţii
  • dezafectarea sistemelor de irigaţii ( 3 mil. ha 1989, 1,1 mil. ha 2002)

Condiţiile naturale şi sociale care influenţează producţia agricolă sun:

1.Condiţiile naturale- reprezentate de

– relief- joacă rol de prag termic, determinând o diferenţiere a practicilor agricole pe mari unităţi de relief:

  • montaneÞ predomină creşterea animalelor
  • zonele de deal şi podişÞ predomină viticultura şi pomicultura, creşterea animalelor
  • zonele de câmpieÞ predomină cultura cerealelor, plantelor industriale şi legumicole

– clima-în general favorabilă, uneori apar fenomene care compromit parţial recoltele (îngheţ, seceta, etc)

– solurile- sunt cu fertilitate ridicată în câmpie (molisoluri), medie în zonele de deal şi podiş (argiluvisoluri şi cambisoluri), fiind uneori afectate de procese geomorfologice necesitând lucrări ameliorative

2.Condiţiile tehnico- materiale- reprezentate de mecanizare şi chimizare, indică faptul România se află mult în urma altor ţări (10 tractoare/ 1000 ha, 50 kg îngrăşăminte/ha)

3.Condiţiile demografice- creşterea numărului populaţiei impune producţii mai mari şi mai diversificate, în acelaşi timp în zonele cu densităţi mari ale populaţiei se impune practicarea unor culturi ce necesită forţă de muncă mai numeroasă , iar în zonele cu densitate redusă, mecanizarea agriculturii.

4.Condiţiile industriale-sunt reprezentate de ramurile industriale care condiţionate de repartiţia culturilor agricole (întreprinderile de zahăr, ulei, conserve etc), astfel remarcându-se, în vederea reducerii costurilor de producţie şi a eficientizării producţiei, amplasarea acestora în zonele de cultură

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *