Factorii care influenteaza productia de oua

Dintre factorii de natura ereditara(interni),care influenteaza productia de oua atat numeric cat si calitativ, amintim:specia, rasa, individualitatea, varsta, precocitatea, conditiile de adapostire, starea de sanatate, densitatea, comportamentul, microclimatul.

Productia de oua individuala variaza intre limite foarte largi, fiind determinata partial de functionarea aparatului reproducator de mediu, sub control neurohormonal si puternic influentata de conditiile de mediu exterior.

In afara insa de acestea, productia numerica de oua mai este influentata direct sau indirect si de o serie de alti factori.

Specia:volumul productiei de oua este diferit la fiecare specie de pasari.Astfel, la gaini, productia de oua este mare, ajungand la unii hibirizi industriali pana la 250-270 bucatioua, in timp de 13-14 luni de exploatare.La curci productia de oua dintr-o perioada de ouat este in medie de 80-90 oua.La rate, productia de oua este foarte variata, la unele rase fiind foarte mare, ceea ce duce la o productie mare apropiata de a gainilor 180-220 oua.La gaste perioada de ouat este scurta si productia variaza intre 20-80 oua.

Rasa:determina variatii ale productiei de oua in cadrul aceleiasi specii in limite foarte largi.Astfel, la gaini productia de oau variaza in functie de rasa de la 120 oua la rasele grele, pana la 225-260 oua pe an la rasele specializate pentru productia de oua.La rate, de asemenea, productia de oua este foarte mult influentata de rasa.La curci si gaste, productia de oua este mai putin diferentiata de rase, aceste specii fiind selectionate si crescute, mai mult in directia productiei de carne.

Individul:din analiza individuala a productiei de oua se desprinde faptul ca, in cadrul unui lot de pasari, se disting indivizi cu productii scazute, medii sau ridicate.In special la gaini si rate, deseori se intalnesc indivizi care au o productie de oua cu mult peste media celorlalti.La rasele neameliorate, variabilitatea productiei de oua de la individ este foarte mare, lucru care influenteaza negativ productia.

Varsta:influenteaza foarte mult productia de oua.Astfel, la gaini, productia maxima de oua se obtine de obicei in primul an de ouat.a curci, ce mai mare productie de oua se obtine in primul an de ouat.In al doile an, productia scade treptat.a rate, productia de oua creste in al doile an si dupa aceasta varsta scade.La gaste, productia de oua creste de obicei pana in al treilea an, dupa care incepe sa scada.

Precocitatea ouatului:prin precocitatea ouatului sau precocitatea sexuala intelegem periaoda de timp scursa de la scloziune pana la producerea primului ou.Cu cat puicutele de inlocuire din rasele usoare, incep sa oua mai devreme, dar nu inainte de varsta de 12-13 saptamani, cu atat productia de oua va fi mai mare.La gaste, ouatul incepe dua varsta de 8-10 luni, iar la curci dupa varsta de 7-10 luni, in functie de rasa.

Instinctul de clocit:la pasarile cu instinct de clocit dezvoltat, productia de oua inceteaza in perioada clocitului, iar dupa desclocire, ouatul incepe cu o intarziere care variaza intre 1-20 zile.La rasele de gaini usoare, specializate pe productia de oua, instinctul de clocit este foarte redus sau chiar a disparut, pe cand la rasele de haini mixte sau grele, instinctul de clocit se manifesta cu mai mare intensitate.La curci si la gaste, instinctul de clocit se manifesta cu mai mare intensitate..Ratele in general nu cad closti.

Naparlirea: acest produs fiziologic este insotit de scaderea sau chiar intreruperea productiei de oua.Gainile prezinta o mare variabilitate in ceea ce priveste timpul cand incep sa naparleasca si cat dureaza acest proces.Astfel gainile slab ouatoare, incep naparlirea mai devreme si dureaza 5-6 luni.Gainile bune ouatoare incep sa nasparleasca mai tarziu si procesele dureaza 3-4 luni, iar gainile foarte bune ouatoare incep naparlirea prin noiembrie si dureaza 6-8 saptamani.Indiferent cand incep naparlirea, se termina de obicei in ianuarei- ferbuarie.

Alimentatia pasarilor este factorul de mediu principal si chiar determinant, in realizarea unei productii de oua corespunzatoare potentialului productiv al fiecarei specii si rase.Cercetarile efectuate au stabilit pe fiecare specie si categorie in aprte, cerintele in substane nutritive, fapt care a dus la realizarea unor retete furajere adecvate.S-a observat ca respectarea acestor retete furajere asigura o productie superiaoara de oua, iar nerespectarea lor duce la scaderea substantiala a productiei.De asemenea este stabilit ca prin neasigurarea unui front de furaje corespunzator, productia de oua scade cu 10-12%, iar lipsa de apa poate duce chiar la incetarea ouatului.

Conditiile de adapostire:adapostul, mai ales in sistemul de crestere intensiv industrial, trebuie sa asigure un microclimat corespunzator(temperatura, umiditate, schimb de aer, program de lumina etc)

Starea de sanatate:de asemena influenteaza productia de oua si este bine cunoscut ca starea maladiva duce la scaderea si chiar incepatarea ouatului.

Programul national de ameliorare a cabalinelor

Programul national de ameliorare cuprinde o seama de masuri tehnico-organizatorice care concretizeaza principiile si directia de orientare in cresterea cabalinelor, elemente ce se incadreaza armonios in planul general de cresterea a animalelor in tara. Masurile preconizate in directia cresterii cabalinelor sunt detaliate in planul de perspectiva cu character de lunga durata si planuri concrete imediate, care sunt coordinate de catre MAIA prin ,, Centrul republicam de cresterea si calificarea cailor de rasa’’, organ creat special in acest scop.

In cadrul programului de ameliorare a cabalinelor si respective a planurilor de crestere a acestora, sunt prevazute masurile tehnico-organizatorice privind directia de crestere, zonarea raselor culturale in vederea ameliorarii raselor autohtone, asigurarea bazei tehnico-materiale de crestere si de ameliorare a cabalinelor.

 

Hergheliile reprezinta unitatile prin care statul actioneaza direct in procesul de ameliorare a populatiilor de cabaline existente in tara. Hergheliile de stat cuprind material biologic pe rase, care intruneste cel mai valoros fond genetic din tara, avand rolul de a mentine si perfectiona continuu accest patrimoniu, de a difuza matca femela in unitatile economice din tara si sa asigure producerea armasarilor necesari montei publice. Acestea reprezinta nijloacele prin care influenteaza si concur direct la imbunatatire populatiilor de cabaline existente in tara.

Depozitele de armasari reprezinta unitati de stat, in care sunt cuprinsi armasari reproducatori destinati montei publice, parametrate in functie de necesarul de reproducatori al zonei corespunzatoate ce o deservesc ( intre 60-180 armasari ) si care in perioada de reproductie sunt difuzati pe centre de monta. In prezent avem un numar de 8 depozite de armasari, din care anuali se asiguta pentru monta publica 1150-1200 armasari. Depozite de armasari reprezinta mijlocul direct prin care se realizeaza programul national de amelirare a populatilor autohtone de cabaline, care difuzeaza armasari la reproductie diferential in teritoriu, conform planului dezonare a raselor.

Zonarea raselor de cabaline, reprezinta programul de folosire a raselor amelioratoare in vederea imbunatatirea populatiilor autohtone, in functie de caracterelor, de insusirile si de tipul dorit, corespunzatoare diferitelor zone naturale si scopului economic urmarit.In toate cazurile, incrucisarile de absorbtie preconizate urmaresc marirea capacitatii de productie a calului autohton, indiferent de atitudine si respectiv imbunatatirea capacitatii de aclimatizare a raselor culturale utilizate.

Alimentatia strutilor tineri

1031533_ostrich_female Aceasta categorie cuprinde strutii cu varsta cuprinsa intre 3 si 14 luni. In perioada aceasta, strutii tineri vor digera mai bine nutreturile fibroase, asta datorita dezvoltarii tractului digestiv. Ratiile vor fi intocmite diferentiat, pe perioade de varsta: 3-10 luni si 11-14 luni.

In prima faza, cea de 3-10 luni structura nutretului combinat va cuprinde: nutreturi energetice, nutreturi proteice, drojdie de bere, tarate de grau, nutreturi fibroase. In tabelul urmator va prezentam un model de reteta de nutret combinat pentru un pui de strut cu varsta cuprinsa intre 3-10 luni.

Nutreturi

Kg

EM

(kcal)

PB

(%)

LIZ

(%)

M+C

(%)

CA

(%)

P

(%)

CEL.B

(%)

Porumb

38

1277

3,1

0,08

0,12

0,007

0,08

1,14

Srot de soia

10

240

4,8

0,29

0,13

0,02

0,07

0,35

Faina de carne

7

145

4,5

0,23

0, 09

0,70

0,31

Tarate de grau

1

17

0,15

0,005

0,004

0,001

0,01

0,1

Faina de fan natural

40

660

6,8

0,28

0,17

0,72

0,09

10

Faina de oase

4

0,96

0,74

Total

100

2339

19,35

0,88

0,88

2,40

1,30

11,5

                 

In cea de-a doua faza, la strutii tineri cu varsta cuprinsa intre 11-14 luni retetele de nutreturi vor cuprinde: cereale, srot de soia, fainuri animale, tarate de grau, faina de fan.

Materii prime

Tineret 3-10 luni

I II III IV

Tineret 11-14 luni

V VI VII

Porumb

– – 38 42

– – –

Orz

25 30 – –

10 15 –

Ovaz

23 20 – –

30 24 –

Srot soia

– 5 10 7

– 3 2

Faina carne

– 10 7 5

– – –

Faina peste

10 – – –

2 4 –

Drojdie bere

– – – 1

– – –

Tarate grau

– – 1 3

10 8 10

Faina fan lucerna

– – – 40

– – –

Faina fan trifoi

40 – – –

45 – –

Faina fan livada

– 32 40 –

– 40 50

Faina oase

2 3 4 2

3 6 5

Total

100 100 100 100

100 100 100

Premix vitamino-mineral

+ + + +

+ + +

     

De la varsta de 4 luni strutii vor fi scosi pe pasune pentru asigurarea nutretului verde.

Despre mei

1. Importanta furajera

Desi din punct de vedere alimentar, meiul este considerata o cereala de mai mica importanta, valoarea furajera a acestei specii este mai ridicata datorita urmatoarelor particularitati:

● in hrana animalelor se folseste sub forma de furaj verde, fan sau semifan, in nutritia vacilor cu lapte, a cailor, iar boabele constituie hrana de baza a multor pasari de ornament;

● boabele de mei au o valoare nutritiva ridicata, cu un continut de 10-11% substante proteice, 3-4% grasimi, 8-10% celuloza;

● paiele de mei sunt foarte apreciate in hrana animalelor, in comparatie cu celelalte cereale, deoarece 1 kg de paie valoreaza 0,51 unitati furajere;

● in alimentatia omului, boabele de mei se folosesc sub forma de crupe sau pasat si pentru prepararea unei bauturi alcoolice (braga);

● este o valoroasa planta pentru conveierul verde furajer, mai ales in zonele secetoase, deoarece poate fi cultivata si in cultura dubla, dupa cerealele de toamna, avand o perioada scurta de vegetatie.

2. Insusiri morfologice si fiziologice

Radacina este fasciculata, puternic dezvoltata pe orizontala, dar cu o slaba patrundere in adancime.

Tulpina este erecta, de 70-90 cm inaltime, paroasa, plina cu maduva.

Frunzele, asezate altern, sunt liniare, cu limbul lat de 10-20 mm, acoperite cu perisori pe fata superioara.

Inflorescenta este un panicul lung, rasfirat, cu ramuri lungi, iar fructul este o pseudocariopsa, de culoare galbuie.

Perioada de vegetatie, in functie de soi, este cuprinsa intre 60-90 de zile.

3. Sistematica si soiuri

Meiul (Panicum miliaceum L.) face parte din familia Gramineae si in cultura se seamana mai multe soiuri: Raduga, Marte, Matador, Margarit, Minerva.

Calendarul ingrijirilor la cactusi (1)

clip_image004_thumb[3]Ianuarie
In timpul iernii, majoritatea cactusilor se odihnesc, nu trebuie sa creasca; cresterea din timpul iernii, fara a avea toate conditiile indeplinite, este slaba si poate fi chiar daunatoare. Cactusii care ar trebui sa infloreasca mai devreme si nu beneficiaza de o perioada de repaos vor inflori slab sau chiar pot rata inflorirea. Repaosul inseamna reducerea totala sau aproape totala a udarii si temperaturi care sa coboare pana la 8°C. Cu cat e mai rece cu atat mai uscat trebuie sa fie solul si atmosfera.

In aceasta perioada este ideal sa ne ocupam de administrarea colectiilor: etichete, inventare, baze de date proprii, literatura de specialitate, etc. In caz ca avem semanaturi – plante tinere de sub un an, e bine sa le pulverizam in zilele insorite, avand grija ca pana seara sa fie din nou uscate. Notocactusii , Gymnocalyciumii (dintre genurile mai obisnuite) si unele Mammilarii (ca m. plumosa si m. schiedeana) pot beneficia de putin mai multa umezeala. Nu trebuie sa uitam ca Discocactusii, Melocactusii, Uebelmaniile etc. nu prea se simt bine la temperaturi mai mici de 15°C. E bine ca in timpul iarnii cactusii sa beneficieze de toata lumina pe care le-o putem da.
Februarie
Daca observam ca anumite plante se "stafidesc" putem sa le udam superficial, in zilele insorite. E foarte bine sa aerisim daca temperaturile de afara cresc peste 10°C. Trebuie sa fim permanent atenti la aspectul plantelor; e o perioada propice aparitiei paianjenului rosu; daca avem noroc, il putem observa cu ajutorul unor lupe; daca nu, vom observa efectele sale pe epiderma plantelor si va trebui sa luam urgent masurile de combatere care se impun. La sfarsitul lunii, cei care dispun de o microsera cu incalzitor pot incepe insamantarile. Plantele altoite pe portaltoi mai putin rezistenti la frig (cum ar fi Hylocereusii) si care se gasesc curent in florariile noastre, pot fi udate putin, cam la doua saptamani o data. Este o luna buna pentru transplantari; aceasta operatie trebuie pregatita din vreme; amestecul de pamant trebuie adus la temperatura pamantului din ghiveci, vechiul substrat trebuie sa fie uscat, vasele noi trebuie dezinfectate, plantele proaspat transplantate trebuie asezate in locuri insorite. Sa nu uitam de aerisirile din timpul pranzului, in zilele insorite, o ora sau doua.
Martie
Luna potrivita pentru transplantari. Trebuie sa ne asiguram ca plantele ce vor fi transplantate au pamantul uscat. Dupa transplantare trebuie asezate in aceeasi pozitie fata de soare sau de sursa de lumina. Plantele care au boboci florali vor fi transplantate dupa ce termina inflorirea. Nu trebuie sa uitam: curatenia ne poate salva de la multe necazuri ulterioare; multa lumina si aer curat raman factorii cei mai importanti. Sa nu exageram totusi, in zilele prea insorite e bine sa protejam plantele cu o folie protectoare transparenta.
Trebuie sa fim atenti la plantele altoite; daca s-au trezit la viata trebuie sa le asiguram conditiile de crestere: umiditate, temperatura, lumina. Daca in anul anterior am semanat specii care se "cer altoite" pentru o mai buna crestere sau pentru a putea supravietui pur si simplu in conditiile tarii noastre, e bine sa incepem sa pregatim plantele portaltoi potrivite.
Aprilie
Este luna in care majoritatea plantelor sunt in crestere mai mult sau mai putin; unele chiar infloresc sau au boboci florali. Este luna in care plantele pot fi scoase in aer liber, daca temperatura o permite; trebuie sa fim atenti ca noaptea sa nu inghete iar ziua sa nu fie arse de razele soarelui. La plantele inflorite putem realiza noi polenizarea in lipsa insectelor, care, oricum, ar putea concura la obtinerea unor hibrizi. Si in aceasta luna putem continua transplantarile.
Mai
Este cea mai buna luna in care putem semana in spatii neincalzite artificial, profitand de lumina si caldura soarelui. Se pot face in continuare transplantari ale plantelor care deja au inflorit. Dupa mijlocul lunii se pot transplanta plante direct in solul de afara, cu conditia sa alegem bine locul (sa nu balteasca apa de ploaie si sa aiba iluminarea potrivita genului respectiv) si sa pregatim amestecul de pamant corespunzator. In aceasta luna putem face si taieturile lastarilor ce vor fi folositi la inradacinari pentru obtinerea de noi plante sau pentru schimburi intre colectionari.

In luna mai toate plantele trebuie sa fie in plina vegetatie; udarea se poate face din plin, pana ce apa iese prin gaurile de scurgere ale ghivecelor sau, la udarea de jos in sus, pana observam ca se umezeste suprafata solului din ghiveci. Udarea de jos in sus, prin absobtie deci, se poate face in orice moment al zilei, pe cand in celalalt caz trebuie sa alegem momentul cand nu e soare direct. Daca timpul este noros, chiar ploios, udarea poate astepta. In sere, temperatura e bine sa nu depaseasca 25°C – 27°C, in caz contrar trebuie sa asiguram o ventilare suficienta. Daca timpul este insorit putem incepe altoirile. In continuare – si trebuie sa facem din asta o regula – trebuie sa fim atenti la aparitia bolilor si daunatorilor.
Iunie
Este luna pe care o asteptam tot anul, cand putem avea invitati care sa ne admire colectia. Putem face chiar cadouri, daruindu-le din plantele care li se par atragatoare si pe care le avem in plus, pentru raspandirea si promovarea acestui minunat hobby.
In aceasta luna cu siguranta toate plantele trebuie sa fie in vegetatie, in plina crestere; in caz contrar e bine sa verificam starea radacinilor, de obicei de acolo incepe necazul. Este, in continuare, o luna buna pentru altoiri, pe vreme insorita si uscata. In zilele insorite, udarea trebuie facuta din plin, nu si in zilele innorate sau ploioase (acestea trebuie sarite la numaratoare). Semanaturile, in schimb, nu trebuie sa ramana pe uscat cu nici un chip. In sera trebuie sa aerisim cat se poate de mult iar plantele de afara nu trebuie sa sufere de "sete".

Retete pe baza de carne de strut

1302660_ostrich Strut chinezesc

Ai nevoie de (pentru patru persoane):

200 g carne de strut (filet), 1lingura de amidon de cartofi sau porumb, 40 g ciuperci  Shiitake uscate, 2 linguri de sos de soia, cate 50 g morcovi, telina si praz taiate felii, 1 ceapa mica taiata felii, germeni de soia, muguri de bambus, 2 linguri de ulei de sesam,  5 linguri fonde de pasare, sare, piper, condimente chinezeati si sos de soia

Il prepari asa:

Tai carnea de strut felii subtiri, condimentezi cu sare, piper, sos de soia si presari cu amidon. Incingi intr-un Wok uleiul de sesam dupa care prajesti carnea timp de doua minute. Impingi carnea la margine si introduci feliile de legume, ciupercile inmuiate de shitake, ceapa taiata si sosul de soia. Apoi adaugi fonde-ul de pasare si prepari legumele al dente dupa care adaugi din nou carnea, amesteci si condimentezi cu condimente. Aceasta reteta se poate servi cu orez sau cu taietei chinezesti.

Friptura de strut cu ghimbir, lamaie si coriandru

Ai nevoie de:

2 steakuri de strut,1 lingurita de pasta de usturoi,1 lingurita de pasta de ghimbir, 1 lingura de sos de soia, 1 lingurita de zahar brun, 1 lingura de ulei de susan, 50 g mazare verde, 50 g morcov taiat julien, 50 g ardei gras taiat julien, 1 legatura de ceapa verde, 2 linguri de coriandru tocat,1 lingura de suc de lamaie, sare, piper.

Il prepari asa :

Amesteca usturoiul, ghimbirul, uleiul de soia si zaharul intr-un castron, adauga carnea de strut si las-o la marinat timp de aproximativ 20 min. Incalzeste intr-o tigaie uleiul de soia, adauga legumele si carnea de strut cu tot cu marinata. Prajeste timp de 5 minute pe fiecare parte.

Cresterea prin incrucisare a cabalinelor

Cresterea prin incrucisare este o metoda curent folosita in cresterea cabalinelor, fiind aplicata sub diferitele ei forme cu deosebita eficenta in vederea ameliorarii unor rase cu insusiri morfoproductive mai putin satisfacatoare, pentru crearea de rase noi si chiar pentru satisfacea unor nevoi de interes economic imediat punct in functie de scopul urmarit, prin incrcucisare se imperecheaza indivizii din doua sau mai multe rase, respective se asigura combinabilitatea unor gameti cu structura genetic diferita, cea ce are ca efect o crestere a homozigotiei, caracterizata printr-o mai accentuate variabilitate a insusirilor, imbogateste baza eriditala a produsilor, creste variabilitatea, capacitatea de reproductie, de productie si productivitatea acestora, marind in acelasi timp plasticitatea si adaptabilitatea lor.

a. Incrutisarile de infuzie se practica la unele rase sau varietatii in vederea corectarii unor defecte sau pentru consolidarea unor insusiri, prin folosirea unor reproducatori masculi dintr-o rasa amelioratoare, insa fara ca rasa ameliorata sa sufere modificari inportante. Aceasta incrucisare se face o singura data sau se repet dupa un anumit numar de generatii, cand insusirile utile imprimate se pierd, sau reapar cele nedorite.

b. incrucisarea de absorbtie ( de formare ) se practica in scopul transformarii radical a unei rase cu insusiri morfoproductive mai putin valoroase, pastrand o parte din genofundul sau, astfel incat timpul sau noua rasa create sa se deosebeasca prin cateva particularitati de rasa amelioratoare.

c. incrucisarile pentru formarea de rase noi sunt determinate de necesitatea inlocuirii unei rase vechi ce nu poate fi imbunatatita prin nici una din metodele anterior prezentate, sau cand se urmareste obtinerea unui tip nou, care sa intruneasca insusiri utile a unor rase ce nu pot creste in conditiile specifice unui teritoriu. Schemele de incrucisare sunt complexe, fiind determinate de tipul pe care-l dorim, de alegerea raselor care pot contribui la cresterea lui, de combinabilitatea si de transmiterea insusirilor urmarite in generatiile urmatoare. Pe parcursul timpului au fost create numeroase rase, dintre care la noi mai recent amintim Calul semigreu romanesc si Trapasul romanesc.

Clasificarea buruienilor

Criteriul cel mai important de clasificare este cel care tine cont de felul nutritiei, durata vietii si particularitati de inmultire.

Dupa felul nutritiei, buruienile pot fi: buruieni neparazite, buruieni parazite si buruieni semiparazite.

Dupa durata vietii, buruienilor pot fi:

buruieni anuale care se inmultesc prin seminte si dupa timpul cand apar si se impart in: efemere cu o perioada scurta de vegetatie; buruieni de primavara cu germinatie timpurie; buruieni de primavara cu germinatie tarzie; buruieni umblatoare cu germinatie din toamna pana in primavara; si buruieni de toamna care frutctifica dupa ieranre.

Buruieni bienale – germineaza primavara

Buruieni perene – sunt cele mai periculoase

Cactusul Echinopsis

clip_image001Genul Echinopsis a fost infiintat in 1837. El s-a raspandit natural in Argentina, Bolivia, Brazilia, Paraguay si Uruguay. Este inrudit cu genurile Lobivia, Pseudolobivia, Helianthocereus si Soehrensia, cu care hibridizeaza usor. In general sunt plante verzi, globulare, cu 8 pana la 30 coaste continue. Spinii sunt in mare parte uniformi, fara mari diferente intre cei centrali si cei radiali. Plantele mai batrane au tendinta de a se elonga.
In general, aceste plante nu sunt spectaculoase dar florile fac deliciul oricarui privitor, prin marimea si culoarea lor. Florile apar lateral sub forma de trompeta si uneori sunt foarte abundente. Ele pot fi diurne sau nocturne. Cele care infloresc ziua au culori de la galben la rosu, iar cele care infloresc noaptea au culori intre alb si roz, cu un miros foarte placut. Au forme identice ramanand deschise o zi (cel mai obisnuit) sau trei, in functie de specie. Se pare ca speciile care infloresc ziua sunt raspandite in regiuni mai inalte (1700 la 3500 m).

clip_image001[4]
Trebuie sa le oferim un sol bine drenant, bogat in humus. Iarna trebuie sa le asiguram o temperatura de 10 grade C si sa nu permitem uscarea completa a solului. Daca sunt expusi la uscaciune sau frig accentuat in timpul iernii, primavara ies greu din perioada de odihna. In timpul vegetatiei, (de primavara pana toamna devreme) trebuie udati frecvent. Trebuie pastrati in locatii foarte luminoase, dar trebuie sa fim atenti la soarele arzator al verii, in timpul pranzului, care ne poate arde planta daca nu o protejam.
Plantele acestui gen se pot obtine foarte usor din seminte si vor incepe sa infloreasca dupa varsta de patru ani. Lastarii care au tendinta sa creasca in numar mare si carora le cresc radacinile chiar in timp ce sunt inca atasati de planta mama sunt folositi pentru inmultire. Personal prefer sa curat acesti lastari pe masura ce se formeaza, dar este numai parerea mea.
Cateva specii mai cunoscute sunt:
E. ancistrophora este originara din Argentina si are inaltime relativ mica (5 pana la 8 cm). Ea infloreste ziua si are flori albe de 12-16 cm. E. arachnacantha creste in Bolivia. Este un cactus foarte mic, pana la 4 cm, cu flori diurne, aurii pana la portocalii. E. arachnacanta v. torrecillasensis este o varietate a celui anterior si are flori rosu-carmin. E. aurea este din Argentina. Ea poate ajunge la 7 cm diametru si are flori galbene, diurne. E. calochlora este originara din Brazilia. Are diametru de 6-9 cm si ne incanta cu flori albe, nocturne. E. calorubra (Bolivia) este o specie de talie relativ mare, (pana la 14 cm in diametru). Florile ajung pana 15 cm in lungime si au culori rosii-portocali cu roz-albastriu la baza.
E. cardenasiana este tot din Bolivia si poate atinge 10 cm in diametru. Are flori albastrui – rosiatice cu margini alb-verzui, diurne. E. eyriesii este o specie cu raspandire intinsa, din sudul Braziliei pana in Argentina si Uruguay. Atinge 15 cm in diametru iar florile albe se deschid dupa – amiaza si dureaza pana dimineata urmatoare. E. oxygona este originara din sudul Braziliei si Uruguay. Este probabil specia care atinge cea mai mare dimensiune: 25 cm in diametru. Florile sunt de un rosu pal, diurne si pot atinge 25 cm.
In concluzie, Echinopsisii sunt plante excelente pentru conditile din tara noastra, rezista cu putine ingrijiri si ne rasplatesc cu o multime de flori mari si colorate.

Infectiile virale la struti

1311429_emu Boala New Castle care face ravagii in randul pasarilor de curte este destul de frecventa si in randul strutilor. S-au semnalat o multime de cazuri in gradinile zoologice din Europa, in Africa de Sud dar si in Israel. Simptomele bolii New Castle sunt urmatoarele: spasme nervoase ale gatului, umflarea capului, slabirea organismului si stari de oboseala. Nu exista tratament in cazul bolii New Castle. Aceasta se poate preveni insa printr-un vaccin: Kolombovac (1ml) care trebuie repetat la sase saptamani, facandu-se rapel o data la sase luni.

Influenza aviara. Simptomele acesteia sunt: lipsa apetitului, urina de culoare verzuie, secretie olfactiva si depresie. Influenza aviara afecteaza in general puii mici de strut, acestia murind in 5-6 zile de la infectare. Si pasarile tinere cu varsta de pana la 6 luni pot fi afectate de Influenza aviara. S-au efectuat autopsii in urma acestora observandu-se: rinichi decolorati, ficat marit si de o consistenta moale. Nici pentru Influenza aviara nu exista tratament. Se poate depista virusul care o provoaca doar in urma unor analize de sange.

Si strutii pot face varicela nu numai pasarile de curte! Varicela se transmite la struti prin intermediul intepaturilor insectelor care sug sangele. Varicela la struti apare de obicei primavara sau vara. Simptomele varicelei la struti sunt urmatoarele: secretia membranei din cavitatea bucala, inflamarea ochilor cu un lichid de culoarea galbuie. Nu exista tratament impotriva varicelei la struti. Strutii vor fi unsi in jurul ochilor cu un unguent impotriva infectiilor. Crusta se va dezinfecta si se va inmuia cu Iod si cu Glicerina.

Cresterea in rasa curata a cabalinelor

Caracteristicile fundamentale ale indivizilor crescuti dupa aceasta metoda sunt constanta caracterelor, capacitate mare de transmitere ereditara, asemanatoare pronuntata intre ascendenti si descendenti, capacitate de adaptare mai redusa la conditii noi de mediu.La cresterea in rasa curate se folosesc imperecheriile omogene sau heterogene. In loturile de selectie ( din herghelii ) se practica imperecherea indivizilor cu caractere si insusiri fenotipice asemanatoare de generatie, fara practicarea consangvinitatii, ceea ce asigura obtinirea unor grupe de animale valoroase, asemanatoare unor linii, dar fara efecte negative ale consangvinizarii.

Ca urmare a numarului relativ redus de iepe mame hergelii si a faptului ca pentru acestea se retin 5-6 armasari pepinieri, in vederea evitarii consangvinitatii se practica uneori imperecheri heterogene, cunoscute sub denumirea de ,, improspatare de sange ‘’. Aceasta ,, improspatare ‘’ consta in folosirea la reproductie a unui armasar din aceeasi rasa insa apartinand unei linii diferite sau chiar facand parte din aceeasi linie insa crescut din conditii ecologice deosebite.

Pentru obtinerea efectului maxim de eficienta a ameliorarii, cresterea in rasa curate are la baza cresterea pe baza de linii si familii, prin care se urmareste transformarea unor insusiri individuale valoroase in insusiri colective. In cadrul tuturor raselor si varietatilor crescute in tara, cresterea lor se bazeaza pe ameliorarea liniilor si a familiilor existente si crearea unora noi, cu valoarea biologica mai buna.

Particularitati biologice ale orzului

Germinatia la orz este bipolara. Datorita acestui fapt orzul are o putere de strabatere mai redusa decat graul sau secara. Orzul formeaza 5 – 8 radacini embrionare. Sistemul radicular este mai slab dezvoltat decat al celorlalte cereale paioase şi reprezinta 8,7 % din masa totala a plantei. In majoritate radacinile se afla in stratul de sol 0 – 25 cm, dar radacinile pot patrunde in sol şi pana la 100 cm. Sistemul radicular are o mai slaba putere de solubilizare şi absorbtie a substantelor nutritive din sol. Continue reading Particularitati biologice ale orzului

Lucrari in pepiniera dupa altoire

Scoala de pomi reprezinta sectorul principal al pepinierei pomicole in care se planteaza portaltoii (obtinuti din seminte, marcote sau butasi inradacinati de un an), se altoiesc si se cresc viitorii pomi altoiti pana la livrare.

Procesul tehnologic dureaza 2 sau 3 ani, fiecare an (sola) primind denumirea de ,,camp", respectiv;

campul I – in care se planteaza portaltoii – campul de altoire; campul II – in care cresc altoii – campul de crestere; campul III – de formare a coroanei.

Deoarece pomii nu se cultiva dupa ei insisi, campul scolii de pomi se incadreaza intr-un asolament de 6-8 ani astfel: 1 – camp; 2 – camp;3 – cereale paioase;4 – trifoi an I;5-trifoi an II; 6 – trifoi an III

Infiintarea si lucrarile de ingrijire in campul I.

Pregatirea terenului se realizeaza prin:

– desfiintarea culturii anterioare (15-25 iulie);

– fertilizarea cu 40-50 t/ha gunoi de grajd, 60-80 P2O5, 60-100 K2O;

– tratamente de combatere a bolilor si daunatorilor si dezinsectia;

– desfundarea solului la 60 cm adancime.

Pregatirea terenului trebuie sa se incheie pana la 15 august, iar pana toamna tarziu terenul se mentine curat de buruieni si se marunteste cu grapa cu discuri.

Infiintarea campului I se poate face toamna sau primavara prin trei metode:

– plantarea puietilor produsi in scoala de puieti;

– plantarea puietilor produsi in ghivece;
– semanat direct.

Infiintarea campului I cu puieti, marcote sau butusi de un an Plantarea se face de regula primavara devrerae si presupune marcarea

randurilor, fasonarea materialului saditor si plantarea propriu-zisa.

Stabilirea distantelor de plantare din campul I se face conforn

recomandarilor rezultate din activitatile de cercetare.

Infiintarea campului I cu puieti produsi la ghivece

Este o metoda care permite scurtarea timpului de producere a pomilor altoiti cu un an, prin excluderea scolii de puieti si cresterea procentului de altoire la unele specii (par, cires, visin) la care altoirea pe lemn mai vechi da rezultate mai slabe.

Plantarea se face intre 15 mai – 15 iunie, in gropi sau pe rigole deschise mecanizat.

Indiferent de metoda, balotul de pamant trebuie sa ramana intact, solul trebuie bine strans langa puiet, facandu~se obligatoriu o irigare si un tratament fitosanitar, iar cand puietii au inaltimea de 15-20 cm se face o

usoara bilonare pentru evitarea aparitiei anticipatilor si pentru mentinerea turgescentei in zona de altoire.

Prin aceasta metoda se obtin puieti cu sistem radicular mai ramificat si care au o prindere mai buna la altoire.

Infiintarea campului I prin semanat direct

Da rezultate bune la speciile pomicole cu ritm rapid de crestere, care sunt capabile sa atinga grosimi optime de altoire pana in luna august (piersic, cais, corcodus, prun), totusi randamentul de pomi altoiti este mai scazut iar neuniformitatea materialului este mai mare,

In zonele cu soluri usoare si unde de regula cad precipitatii sub forma de zapada semanatul se realizeaza toamna, sau primavara daca unitatea dispune de seminte incoltite, in urma procesului de postmaturatie.

Semanatul se realizeaza la distantele stabilite, in rigole deschise de-a lungul cablurilor de marcare, utilizand 2-3 samburi neincoltiti sau 1-2 samburi incoltiti. Se pot semana, de asemenea, plante indicatoare (salata, ridichi de luna etc.), dupa care se inchid rigolele.

Dupa rasarire, cand puietii au aproximativ 15 cm inaltime, se alege cel mai viguros, iar ceilalti (daca exista) se taie la nivelul solului, urmand a se realiza bilonarea puietilor pana la altoire.

Principalul neajuns ai acestei metode consta in faptul ca se obtin pomi cu sistem radicular slab ramificat, avand astfel o prindere mai greoaie in plantatie.

Lucrarile de ingrijire in campul I constau in:

– 6-7 prasile manuale si mecanizate care sa mentina solul afanat si
curat de buruieni;

– fertilizarea suplimentara cu 150-200 kg/ha azotat de amoniu aplicat
in doua reprize, intre 10-25 iunie, cand cresterea portaltoilor este mai intensa;

– tratamentele fitosanitare se fac la avertizare sau acoperire (in
general 8-14 tratamente), in functie de specie si gradul de infestare cu boli si daunatori.

Altoirea este cea mai importanta lucrare din campul I si se realizeaza de regula prin metoda cu ,,mugure dormind", iar in cazul in care scoarta se desprinde mai greu se poate utiliza si metoda cu ,,mugure in placaj".

Reusita altoirii este conditionata de starea fitosanitara a portaltoiului si ramurii altoi, de epoca de executare a altoirii, de pregatirea si experienta altoitorului si de alti factori.

Portaltoiul trebuie sa se afle in plina vegetatie, iar scoarta sa se desprinda cu usurinta, in timp ce ramura altoi trebuie sa aiba lemnul copt si mugurele bine dezvoltat.

Epoca optima de altoire este cuprinsa intre 15-20 iulie si 10 septembrie, ordinea de altoire fiind in general urmatoarea: cais, par franc, cires, visin, prun, piersic, mahaleb, zarzar, gutui, corcodus, mar franc, mar vegetativ.

Lucrarile de ingrijire dupa altoire sunt:

– verificarea prinderii mugurelui, la 10-14 zile dupa altoire, mugurii
prinsi sunt turgescenti, au petiolul ingalbenit, care cade la o usoara atingere cu degetul;

– realtoirea portaltoilor, la care mugurii nu s-au prins se efectueaza
prin aceeasi metoda, ceva mai sus de locul primei altoiri;

– slabirea si desfacerea legaturii, sunt recomandate in cazul utilizari
rafiei la speciile samantoase, in timp ce la samburoase la cca. o luna dupa altoire;legaturile se desfac si apoi se refac, dar se realizeaza ceva mai lejer (cires,corcodus);

ciupirea lastarului altoi, daca acesta porneste in crestere

Protejarea mugurilor altoi peste iarna se face prin musuroire, acoperindu-i cu un strat de pamant de 3-5 cm grosime, lucrarea recomandandu-se sa se execute toamna tarziu, inainte de venirea gerurilor puternice. In iernile calde si umede, musuroiul este daunator, deoarece poate provoca putrezirea mugurelui altoi.

Lucrarile de ingrijire in campul II

Campul II urmareste cresterea viguroasa si dreapta a altoilor, eventual proiectarea si formarea coroanei: cais, piersic, prun, visin.

Campul II poate fi infiintat si cu portaltoi altoiti la masa sau cu marcote altoite in pepiniera.

Principalele lucrari din campul II sunt:

Dezmusuroitul se realizeaza primavara devreme (sfarsitul iernii -februarie) pentru a evita ,,clocirea" mugurelui in perioadele calde si ploioase.

Verificarea starii mugurelui urmareste identificarea si marcarea portaltoilor la care altoii au pierit din diferite cauze.

Indepartarea tulpinilor portaltoilor se face in scopul dirijarii sevei spre mugurele altoi si consta in scurtarea portaltoilor la 12-15 cm deasupra mugurelui altoi, in cazul culturii cu cep pentru palisare si la 4-5 mm deasupra mugurelui altoit, la cultura fara cep de palisare. Taietura se va face oblic, in spatele mugurelui altoi, iar rana se protejeaza cu mastic sau vopsea de ulei.

Plivitul lastarilor salbatici se face de indata ce apar lastari din portaltoi, prin inlaturarea cu briceagul, cosorul sau cu mana. Se plivesc lastarii aparuti deasupra si dedesubtul punctului de altoire, cu atentie pentru a nu dezbina combinatia.

Realtoirea portaltoilor neprinsi se face primavara cand portaltoii sunt in faza de umflare a mugurilor cu ramuri altoi recoltate din toamna si pastrate corespunzator in timpul ienii. Metodele folosite sunt cu ramura detasata sau cu mugur cu placaj.

Palisatul lastarilor altoi se practica la cultura cu cep, in cazul speciilor care au crestere stramba si in zonele cu vanturi puternice. Lucrarea se executa de doua ori, prima data cand lastarii altoi au 10-15 cm si a doua oara cand acestia depasesc 20-25 cm. Primul legat se face ceva mai lejer, iar al doilea ceva mai strans pentru a sigura verticalitatea. Cu aceasta ocazie se mai executa si plivitul lastarilor din portaltoi.

Ciupitul lastarilor anticipati se face cand lastarii depasesc 20 cm lungime, indepartand varfurile erbacee cu foarfeca sau briceagul. Lucrarea are drept scop asigurarea unei cresteri viguroase a lastarilor altoi si Ingrosarea acestuia, fiind contraindicate atat eliminarea totala a anticipatilor (deoarece frunzele lor normale asigura procesul de sinteza si seva elaborata necesara cresterii altoilor), cat si pastrarea lor ca atare (frunzele din varf sunt consumatoare, concurand lastarii altoi).

Proiectarea coroanei in campul II se face la toate speciile in intervalul 20 iunie 1 iulie. Lucrarea consta in ciupirea varfului erbaceu al lastarului altoi la inaltimea de proiectie a coroanei + 20-25 cm, zona in care se formeaza lastarii, viitoarele ramuri ale coroanei. Scurtarea lastarilor altoi duce la aparitia lastarilor anticipati, din care se vor alege cei necesari pentru coroana, in functie de sistemul adoptat, ceilalti urmand a se suprima sau a se ciupi.

Scosul cepului este necesar in cazul pastrarii cepului pentru palisare si se executa la mijlocul lunii iulie, cand altoiul are aceeasi grosime cu cepul si este bine sudat. Scosul se face cu cosorul sau foarfeca, bine ascutite, taind la un unghi de 45° fata de verticala.

Ranile produse se protejeaza cu vopsea de ulei, apoi se face bilonarea cu pamant maruntit si reavan pentru a sustine altoii si a asigura cicatrizarea ranilor.

Lucrarile de intretinere si fertilizarea trebuie sa asigure bune conditii pentru cresterea si dezvoltarea altoilor. Terenul se mentine afanat si curat de buruieni prin 4-5 prasile. La sfarsitul lui iunie se face o fertilizare cu azot 60-70 kg/ha substanta activa.

Tratamentele fitosanitare se fac la avertizare, in general 10-12 tratamente, in functie de specie si constatarea prezentei bolilor si daunatorilor.

Infiintarea campului II cu material saditor altoit la masa

Este o metoda prin care se reduce ciclul de producere a pomilor altoiti la un an, prin eliminarea campului I.

Altoirea la masa se realizeaza in perioada de repaus a speciilor pomicole, de regula prin metoda copulatiei simple sau perfectionate.

Dupa altoire, materialul se forteaza prin stratificare in rumegus dezinfectat cu Topsin 0,1% timp de 6-10 zile la 25°-27°C Urmeaza pastrarea materialului pana la plantare in incaperi cu temperaturi de 2°-4°C.

Plantarea in campul II se face in aprilie, ca si in campul I, dar cu atentie pentru a nu deranja altoii.

Lucrarile de intretinere sunt aceleasi ca si la tehnologia clasica.

Lucrarile din campul III al scolii de pomi

Se utilizeaza in cazul in care dorim obtinerea de pomi cu coroana formata De regula, pomii ob|inuti in campul III se preteaza pentru gospodariile populatiei, pentru aliniamente sau pentru alte locatii unde se prefera a se planta pomi cu coroana gata formata

Campul III se mai practica la nuc si castan, la cais partial si la soiurile de par altoite cu intermediar.

Lucrarile din campul III sunt:

Proiectarea coroanei se face primavara, inainte de pornirea perioadei de vegetatie. Varga se scurteaza la inaltimea de proiectie a coroanei + 20-25 cm, zona in care se vor forma lastarii viitoarelor ramuri. In locul de scurtare, altoiul trebuie sa aiba diametrul de cel putin 6-7 mm. Sub mugurele terminal se orbesc 5-6 muguri pentru a favoriza cresterea care intereseaza la formarea coroanei.

Alegerea ramurilor pentru coroana se face cand lastarii au 15-20 cm, retinandu~se atatia lastari cati necesita coroana (+ 1-3 lastari de rezerva), restul ciupindu-se sau suprimandu-se. La coroanele cu ax trebuie retinut un lastar terminal care sa continue axul coroanei.

Scurtarea lastarilor de ingrosare este necesara pentru ca acestia sa nu creasca viguros in detrimentul celor pastrati pentru coroana, dar va favoriza ingrosarea trunchiului. In luna iunie se scot la inel lastarii de ingrosare pentru ca ranile sa se poata cicatriza.

Restul lucrarilor de ingrijire sunt asemenea celor executate in campul II.