Igiena necesara cand se mulge vaca

In lapte , chiar in timpul mulsului , se pot gasi un numar mai mic sau mai mare de microbi . Oricat de bine ingrijitorii vacilor ar pastra conditiile de igiena necesare vacilor , microbi sunt peste tot si o data instalat unul , imediat se inmultesc si este greu sa scapam de ei . Infectia laptelui de vaca cu paraziti se datoreaza in primul rand prafului din adapost . Continue reading Igiena necesara cand se mulge vaca

Alegerea reproducatorilor cabalinelor

Studiul exteriorului se concretizeaza prin examenul analitic si de sinteza, care vizeaza apreciere dezvoltarii corporare, formatul si armonia de asamblu a conformatiei, constitutia, corectitudinea aplomburilor, temperamental si caracterul animalului, corelativ cu tipul si aptidunea morfoproductiva.

Aprecierea exteriorului se face prin metode directe si indirecte, in scopul stabilirii, comparative cu standardul rasei sau cu alte grupe de indivizi din populatie, valorii diferitelor insusiri morfologice ce evidentiaza dezvoltarea corpolara si dinamica acestora favorabilitatea raporturilor si proportionalitatea corporala fata de tipul morfoproductiv din care individul face parte, protentialul energetic si productiv s.a.

Dintre metodele directe, aprecierea libera se foloseste obisnuit pentru formarea unei priviri de ansamblu asupra individului, stabilind daca acesta intruneste caracterele corespunzatoare lui, stabilind daca prezinta pprezinta concordanta intre dezvoltarea corporala si varsta, armonie de ansamblu, sanatate, temperament, anomalii, defectuozitati, vicii s.a. Aprecierea se exprima prin calificative ( forte bun, bun, mediocru, submediocru si rau ) sau note corespunzatoare acestora ( cu scari diferite, intre 5-1, 10-1, 20-1).

Cele trei grupe de insusiri sunt : cap, gat si trunchi; membre, constitutie, musculatura, tendoane si ligamente.

Masuratorile biometrice reprezinta o metoda ajutatoare precisa si exacta, folosita curent la cabaline, care furnizeaza date asupra dezvoltarii generale, asupra proportionalitatii dintre diferitele regiuni sau segmente ale organismului si asupra dinamicii acestora, permite compararea intre indivizi sau grupe diferite de indivizi a datelor exprimate in valori absolute, relative si indici corporali.

Probleme de incubatie 3

1263734_ostrich_1 Embrioni lipiti de continutul oului

Cauze

Remedii

Ventilatie inadecvata

Ajustarea ventilatiei;

Reglarea higrometriei (umiditatii);

Temperatura scazuta de incubatie

Verificare temperaturii de incubatie recomandata;

Verificarea temperaturii in incubator (termostat si termometru), ajustarea temperaturii daca este cazul;

Umiditate prea ridicata

Mentinerea nivelului de umiditate recomandat pentru acest tip de pasare;

Verificarea si etalonarea higrometrului;

Gena letala

Evitarea cosangvinitatii intre reproducatori;

Fumigarea inadecvata a oualor

Urmarea recomandarilor in ceea ce priveste fumigarea oualor;

Embrioni lipiti de coaja

Cauze

Remedii

Umiditate scazuta

Mentinerea nivelului de umiditate recomandat pentru acest tip de pasare;

Verificarea si etalonarea higrometrului;

Ventilatie excesiva

Reducerea ventilatiei in incubator evitand sufocarea embrionilor;

Pui malformati

Cauze

Remedii

Reproducatori subalimentati sau carentati

Furnizarea unei alimentatii adecvate reproducatorilor;

Inlocuirea pasarilor plapande cu niste reproducatori vigurosi;

Umiditate scazuta

Mentinerea nivelului de umiditate recomandat pentru acest tip de pasare;

Verificarea si etalonarea higrometrului;

Temperatura de incubatie prea ridicata

Verificare temperaturii de incubatie recomandata;

Verificarea temperaturii in incubator (termostat si termometru), ajustarea temperaturii daca este cazul;

Pozitia inadecvata a oualor

Ouale vor fi asezate orizontal sau vertical cu capul mai mare in sus;

Intoarcerea frecventa a oualor;

Ereditate

Imbunatatirea selectiei reproducatorilor;

   

Pui slabi, mici, anormali

Cauze

Remedii

Reproducatori subalimentati, cu carente

Furnizarea unei alimentatii adecvate reproducatorilor;

Inlocuirea pasarilor plapande cu niste reproducatori vigurosi;

Fumigatie inadecvata

Urmarea intocmai a recomandarilor in ceea ce priveste fumigarea oualor;

Umiditate scazuta

Mentinerea nivelului de umiditate recomandat pentru acest tip de pasare;

Verificarea si etalonarea higrometrului;

Ventilatie inadecvata

Ajustarea ventilatiei;

Reproducatori bolnavi

Identificarea si tratarea reproducatorilor inainte de procesul de incubatie;

Temperatura de incubatie ridicata

Verificare temperaturii de incubatie recomandata;

Verificarea temperaturii in incubator (termostat si termometru), ajustarea temperaturii daca este cazul;

Oua mici = Pui mici

Optati pentru oua de marime standard;

Probleme de incubatie la fazani 2

563693_ostrich_close_up Embrioni morti in primele zile de incubare

Cauze

Remedii

Reproducatori subalimentati sau cu carente

Furnizarea unei alimentatii adecvate reproducatorilor;

Inlocuirea pasarilor plapande cu niste reproducatori vigurosi;

Temperatura de incubatie neadecvata

Verificarea temperaturii de incubatie recomandate;

Verificarea temperaturii in incubator (termostat si termometru), ajustarea temperaturii daca este cazul;

Intoarcerea inadecvata a oualor

Intoarcerea oualor de cel putin doua ori pe zi;

Eclozabilitate redusa

Evitarea unei cosangvinitati prea mari intre reproducatori;

Ventilatie insuficienta

Marirea ventilatiei in incubator evitand curentele de aer;

Boala reproducatorilor (salmoneloza)

Tratarea reproducatorilor inaintea procesului de incubatie;

Embrioni complet formati dar morti inainte de spargerea cojii

Cauze

Remedii

Temperatura de incubatie neadecvata

Verificarea temperaturii de incubatie recomandata;

Verificarea temperaturii in incubator (termostat si termometru), ajustarea temperaturii daca este cazul;

Reproducatori carentati

Furnizarea unei alimentatii echilibrate reproducatorilor;

Intoarcerea inadecvata a oualor

Intoarcerea oualor de cel putin doua ori pe zi;

Umiditatea medie prea scazuta

Mentinerea nivelului de umiditate potrivit acestui tip de pasare;

Verificarea si etalonarea higrometrului;

Ventilatie inadecvata

Ajustarea ventilatiei;

Reglarea higrometriei (umiditatii);

Racirea oualor

Adunarea frecventa a oualor si stocarea acestora in conditii adecvate;

Reproducatori bolnavi

Identificarea si tratarea reproducatorilor inainte de incubarea oualor;

Ecloziune precoce

Cauze

Remedii

Stocare inadecvata

Adunarea frecventa a oualor si stocarea acestora urmand recomandarile;

Temperatura de incubatie prea ridicata

Verificare temperaturii de incubatie recomandata;

Verificarea temperaturii in incubator (termostat si termometru), ajustarea temperaturii daca este cazul;

Ecloziune tardiva sau neuniforma

Cauze

Remedii

Stocare inadecvata

Adunarea frecventa a oualor si stocarea acestora urmand recomandarile;

Temperatura de incubatie prea scazuta

Verificare temperaturii de incubatie recomandata;

Verificarea temperaturii in incubator (termostat si termometru), ajustarea temperaturii daca este cazul;

Cerintele marului fata de sol

Cultura mărului reuşeşte pe o gamă largă de soluri, atât ca textură (luto-argiloase, lutoase, luto-nisipoase), cât şi ca tip de sol (podzoluri, soluri de pădure, cernoziomuri, aluviuni, negre de fâneaţă), datorită în special multitudinii şi diversităţii portaltoilor.

Soiurile de măr altoite pe portaltoi vegetativi cer soluri fertile şi profunde, iar în cazul portaltoilor franc pot fi folosite şi soluri mai sărace, dar bine drenate.

Un fenomen important, care influenţează reuşita culturii mărului este cel de “oboseala biologică a solului” mai ales în plantaţiile intensive şi superintensive.

În cazul plantării mărului după el însuşi se recomandă luarea tuturor măsurilor pentru a evita efectul acestui fenomen vegetativ.

Nu sunt recomandate pentru cultura mărului solurile compacte, slab aerate, cu exces de umiditate.

Alţi factori ecologici deosebiţi de importanţi în cultura mărului sunt: aerul, expoziţia terenului, relieful altitudinea şi latitudinea. Toate acestea au influenţe majore asupra metabolismului, producţiei şi calităţii fructelor (G. Grădinariu şi colab., 1998).

Expoziţia terenului preferată de măr este cea sudică, sud-estică sau sud-vestică pentru zonele colinare şi înalte şi cea vestică, nord-vestică şi chiar nordică pentru zonele de stepă. Pe pante mărul se plantează în treimea inferioară sau medie.

Combaterea buruienlor prin metode chimice

Crestera productiei agricole este legata si de utilizarea tot mai intensa a substantelor chimice (erbicide) in combaterea buruienilor. Folosirea erbicidelor in combaterea buruienilor constituie atat avantaje cat si dezavantaje.

Ca avantaje mentionam reducerea necesarului de forta de munca in agricultura si cresterea productivitatii muncii.

Dintre dezavantaje, amintim: poluarea solului, aerului si apei.

Erbicidele sunt substante chimice care manifesta actiunea fito-toxica asupra buruienilor din culturi, plantatii pomicole si viticole, parcuri, margici de drumuri, cai ferate etc.

Clasificarea erbicidelor se poate face dupa mai multe criterii:

a. dupa spectrul de actiune: erbicide selective si neselective.

b. Dupa epoca de aplicare: erbicide preemergente – a caror aplicare este obligatorie inainte de rasarirea culturii si a buruienilor; erbicide postermegente – care se aplica dupa rasaritul buruienilor fie inainte, fie dupa rasaritul plantelor de cultura.

c. Dupa modul cum inhiba procesele metabolice: erbicide care inhiba fotosinteza, erbicide care inhiba respiratia, erbicide hormonale, erbicide care inhiba germinatia si cresterea radicelei.

d. Din punct de vedere fizic, erbicidele se pot clasifica in: erbicide sub forma de solutii; erbicide sub forma de emulsii; erbicide sub forma de pulberi muiabili; erbicide fabricate sub forma de granule sau microgranule; ebicide fabricate sub forma de pastile fluide; erbicide fabricate pentru tratamente VUR.

Actiunea erbicidelor asupra buruienilor. Efectul fitotoxic al erbicidelor se poate manifesta imediat ce au venit in contact cu diferite parti ale plantei, sau dupa ce patrund in planta.

Erbicidele de contact actioneaza asupra celulelor si tesuturilor vii cu care vin in contact.

Erbicidele sistematice patrund in planta si se deplaseaza cu seva elaborata prin vasele liberiene.

Transformarile erbicidelor in sol. La suprafata solului sau in sol, erbicidele sunt expuse degradarii prin: volatilizare, levigare cu apa ce se infiltreaza, absorbtie la suprafata coloizilor, descompunere chimica si biologica, metabolizare de catre plante.

Prin erbicidare nu se urmareste distrugerea ultimului exemplar de buruiana. Ar fi o masura costisitoare si inutila, contrara regulilor privind mentinerea echilibrului ecologic.

Aplicarea erbicidelor este o activitate care trebuie pregatita din vreme si care nu se va desfasura decat pe baza unui plan minutios pregatit, respectandu-se o serie de principii si reguli:

a. Intocmirea programului de erbicidare – tipul de asolament si rotatia culturilor, cartarea buruienilor predominante pe fiecare sola, continutul in hunmus si argila, cantitatie de gunoi de grajd folosite anterior, gradul de infestare cu buruieni pe sol, particularitatile climatice ale zonei.

b. Pregatirea terenului destinat aplicarii erbicidelor. Cand se aplica erbicidul la sol, acesta trebuie sa fie maruntit si perfect nivelat.

c. Calcularea dozei de erbicid.

d. Strabilirea normei de amestec erbicidat. Reprezinta cantitatea de amestec lichid necesar pentru a erbicida suprafata de 1 ha si este determinata de mai multi factori cum ar fi: natura chimica si forma sub care este erbicidul, faza de vegetatie in care se gasesc plantele, aparatura folosita la administrare, conditiile naturale, gradul de infestare cu buruieni etc.

e. Prepararea amestecului pentru erbicidat. Se poate folosi direct in rezervoarele masinilor de erbicidat, in cisterne sau instalatii speciale.

f. Alegerea corecta a tipului de duza. Duzele transforma amestecul in picaturi, formand conul de pulverizare. Conurile de pulverizare pot avea forme diferite.

g. Marimea picaturilor pulverizate. Este indicat ca diametrul picaturilor sa fie cuprins intre 150-500 microni. Picaturi cu diametrul mai mare este indicata atunci cand se aplica pe partile aeriene ale plantei.

h. Fixarea inaltimii de pulverizare. La erbicidarea pe intreaga suprafata, inaltimea de pulverizare trebuie aleasa, incat marginea jetului dispersat sa se suprapuna.

i. Verificarea debitului si a uniformitatii de distributie a duzelor. Se executa stationar, la presiunea de lucru, colectand in vase separate lichidul pulverizat de fiecare duza timp de 1 minut, dupa care se masoara separat continutul fiecarui vas.

j. Respectarea vitezei si a presiunii de lucru – este stabilita la proba de teren a masinii, conduce cu administrarea unei cantitati mai mici de amestec erbicid, fiind necesare lucrari de prasit mecanic sau manual.

k. Jalonarea terenului – la tratamente efectuate cu mijloace terestre, cat si cu mijloace aviatice, este necesar sa se asigure jalonarea terenului.

l. Proba in teren a masinilor de erbicidat – verificarea in stationar a debitului si uniformitatii de distributie, trebuie efectuata in mod obligatoriu si proba in teren pentru verificarea cantitatii de amestec erbicid debitat la hectar.

m. Cerintele specifice pentru pomicultura, vititicultura si legumicultura – in pomicultura si viticultura, trebuie sa se evite contactul intre amestecul erbicid si organele verzi. La vita de vie, aplicarea erbicidelor trebuie precedata de copcit (indepartarea radacinilor emise din altoi sau de la nodul superior) cand acesta nu s-a efectuat cativa ani. La culturile de legume pe straturi inaltate, aplicarea erbicidelor se face cu 1-2 zile inainte de modelarea terenului, respectiv cu 10-15 zile inainte de semanat sau plantare.

n. Incorporarea in sol a erbicidelor – Erbicidele volatile sau cele care sunt descompuse usor de razele solare trebuie incorporate in sol concomitent cu aplicarea lor sau cel mult dupa 15-20 minute.

In timpul efectuarii erbicidarii – viteza vantului nu trebuie sa depaseasca 5 km/ora in cazul tratamentelor cu masini terestre si 2 km/ora cu mijloace avio; inaltimea de zbor a mijloacelor avio nu trebuie sa depaseasca 5-10 m la avioane si 5 m la elicoptere; la umplerea rezervoarelor de erbicidat sa se foloseasca site pentru filtrare etc.

Probleme de incubatie la fazani 1

846254_ostrich_-_masai_mara_-_kenya Iata cateva probleme care pot fi observate la incubatia oualor de strut. Pentru fiecare simptome va prezentam cauzele posibile si va recomandam remediile posibile.

Oua limpezi fara dezvoltare embrionara

Cauze

Remedii

Reproducatori subnutriti sau cu anumite carente

Furnizarea unei alimentatii adecvate reproducatorilor.

Inlocuirea pasarilor prea fragile, plapande cu niste reproducatori vigurosi.

Prea putini masculi

Cresterea numarului de masculi din ferma.

Scaderea sezoniera a fertilitatii

Folosirea unor masculi mai tineri.

Masculi prea batrani

Inlocuirea lor cu masculi mai tineri.

Sterilitate

Inlocuirea reproducatorilor infertili.

Competitie intre masculii reproducatori

Diminuarea masculilor reproducatori.

Separarea masculilor.

Frig intens

Asigurarea unei izolatii potrivite cladirii in care se tin strutii.

Densitate prea intensa a reproducatorilor

Marirea spatiului care este pus la dispozitia reproducatorilor.

Oua compromise din cauza conditiilor de mediu

Adunarea oualor trebuie sa se faca in mod frecvent si stocarea lor trebuie sa respecte normele in vigoare.

Oua tinute prea mult timp sau in conditii improprii

Stocarea oualor la racoare. Incubarea lor atunci cand nu sunt nici prea proaspete nici prea vechi.

Reproducatori bolnavi

Identificarea si tratarea reproducatorilor bolnavi trebuie sa se faca inainte de incubarea oualor.

Oua cu cheaguri de sange


Cauze

Remedii

Stocare neadecvata

Adunarea oualor in mod frecvent si stocarea lor respectandu-se normele in vigoare.

Temperatura de incubatie neadecvata

Verificarea temperaturii de incubatie recomandata.

Verificarea temperaturii din incubator – termostat si termometru si ajustarea acesteia daca este nevoie.

Reproducatori cu anumite carente

Furnizarea unei alimentatii echilibrate reproducatorilor.

Fumigatie neadecvata

Respectarea indicatiilor atunci cand se face fumigatia oualor de strut si sau a incubatorului.

Alegerea reproducatorilor la cabaline

Stabilirea apartenentei de rasa reprezinta o operatiune foarte importanta, deoarece de ea depide caracterul aprecierilor si a masurilor ce se iau dupa selectie, indifferent daca cresterea se face in rasa curata sau prin incrucisare.Determinarea apartenentei de rasa de face pe baza evidentelor genealogice(care asigura cea mai mare siguranta), dupa caracteristicile de exterior si constitutie, dupa date informative privind originea si provenienta. In acest sens,fiecare rasa se caracterizeaza prin valori medii ale principalelor caractere si insusiri, care au dus la stabilirea unor standarde de rasa. Aprecierea dupa insusirile de rasa nu trebuie ingradita de standardul acesteia, mai ales pentru insusiri minore, cunoscand ca insasi selectia reprezinta o importanta veriga de deplasare a mediei rasei spre valori superioare. In acelasi timp insa, nu se acepta indivizii ce nu se incadreaza in standardul rasei sub raportul insusirilor principale ce privesc productia, sau cele secundare colective cu aceasta.

Prin aceasta apreciere, se face gruparea in cabaline de rasa curata sau metisi cu specificarea generatiei, iar rezultatele se scriu in fisele de selectie sau bonitare ale fiecarui individ.

Aprecierea dupa origine si exprimarea tipului de rasa se concretizeaza prin acordarea de note astfel: exprimarea foarte buna a tipului de rasa cu note intre 8 si 10; buna cu nota 7; satisfacatoare cu 5-6 si rea cu 3-4. Incadrarea in clase se face in functie de nota acordata dupa cum urmeaza: record cu minimum 9 la armasari si 8 la iepe, in elita cu minimum 8 la armasari si 7 la iepe, in clasa I cu nota 7 indiferent de sex; in clasa a II-a nota minima 5 la armasari si 4 la iepe.

Incubatia naturala la fazani

469726_ostrich_1 Incubatia oualor de strut din ferme se poate face pe cale naturala sau pe cale artificiala.

Incubatia naturala este metoda de incubatie preferata de catre majoritatea crescatorilor de struti. Acestia sunt de parere ca puii de strut obtinuti prin incubatia artificiala nu sunt atat de sanatosi. Incubatia naturala este o metoda care a dominat mult timp, aceasta fiind practicata in metoda semi-intensiva si extensiva. Aceasta se efectueaza de catre strutul mascul si de catre femela dominanta. Strutul mascul cloceste de dupa-masa pana a doua zi dimineata in timp ce femela cloceste in restul timpului sau 1/3 din zi in perioada de clocire. Daca femela poate sta pe oua ea va depune cate un ou la doua zile, adunandu-se astfel 12-15 oua pe luna.

Cuibul reprezinta o groapa nu foarte adanca in pamant. Cuibul se poate mari prin saparea unei gropi mici in pamant, langa el care se va umple cu nisip, in jurul ei construindu-se o ridicatura. Daca ouale se indeparteaza din cuib zilnic se va obtine o productie mare de oua. Perioada de incubatie a oualor de strut este de 6 saptamani cu limite intre 41-43 de zile.

Deoarece femela dominanta este capabila sa-si recunoasca propriile oua, in cazul in care sunt mai multe oua in cuib, aceasta le ruleaza in afara pe cele pe care le recunoaste ca nefiind ale sale, acestea formand un cerc de 1-2 m in jurul cuibului.

Cu toate acestea, putini pui de struti supravietuiesc incubatiei naturale. Permitandu-le strutilor sa stea pe oua pana la 6 saptamani poate cauza deteriorarea acestora.

Tăierile de fructificare la mar

Tăierea de fructificare va fi diferenţiată în funcţie de particularităţile soiului, vârsta şi starea fiziologică a pomilor, încărcătura pomilor cu muguri de rod şi este obligatoriu de a se efectua anual.

Prin tăierile efectuate se urmăresc mai multe aspecte: menţinerea coroanelor în volumul proiectat, rărirea coroanelor pentru a favoriza o iluminare corespunzătoare în toată coroana, normarea încărcăturii de rod şi eliminarea ramurilor rupte, bolnave, lacome, concurente etc.

La începutul perioadei de rodire, în condiţii favorabile de agrotehnică, pomii diferenţiază un număr mai mic de muguri de rod, iar creşterile sunt viguroase. În această perioadă tăierile se vor limita la suprimarea ramurilor de

prisos, evitându-se scurtările care provoacă ramificarea, conducând la îndesirea coroanei. Creşterile anuale vor fi dirijate prin înclinări şi arcuiri în vederea garnisiri lor cu muguri de rod.

În perioada de maximă producţie pe măsură ce creşterile vegetative devin din ce în ce mai slabe şi încărcătura de rod este mare, intensitatea tăierilor creşte, predominând scurtarea elementelor de schelet, semischelet şi de rod. Prin aceste tăieri se stimulează apariţia de noi ramuri, se restabileşte echilibrul între creştere şi rodire.

Tăierea de fructificare va fi diferenţiată în funcţie de încărcătura pomilor cu mugurii de rod. Când aceştia sunt în exces, semischeletul se scurtează mai intens, volumul coroanei poate fi redus mult. Dacă în anii fără fructe pomii se taie intens, ei vor forma lăstari viguroşi, care diferenţiază puţin mugurii de rod. Pentru obţinerea unor producţii mari şi de calitate se consideră că pomii aflaţi în plină producţie trebuie să formeze lăstari cu lungimea de 30-40cm, la fiecare fruct să revină 30-50 frunze, iar ramurile de semischelet să fie tinere (în vârstă de 2-4 ani).

Tăierile de fructificare la soiurile standard se efectuează ţinând seama de următoarele aspecte:

– se apreciază starea fiziologică a pomilor (lungimea creşterilor, încărcătura de rod, starea fitosanitară);

– ramurile de semischelet se tratează diferenţiat la nivelul coroanei.

Din partea superioară a coroanei se elimină ramurile de semischelet viguroase cu unghiuri de ramificare mai mici de 30o, care favorizează creşterea, fiind reţinute numai ramurile de vigoare mică şi mijlocie. În partea bazală a coroanei se elimină ramurile de semischelet de vigoare mică şi se păstrează cele cu vigoare mare, oblice cu unghiuri de 30-40o. Ramurile de semischelet rămase în coroană vor fi scurtate corespunzător;

– creşterile anuale de prelungire, viguroase (50-60 cm) se reduc cu 1/3 din lungime, iar în cazul când pomii sunt supraîncărcaţi cu rod şi creşterile anuale de prelungire sunt slabe (20-25 cm), acestea se scurtează cu 2/3 din lungime. Ramurile anuale de prisos se suprimă la inel;

– ramurile de rod de pe semischelet se tratează diferenţiat în funcţie de tipul acestora şi anume: în anii cu încărcătura excesivă de muguri de rod nuieluşele şi smicele se răresc la 10-15 cm; mlădiţele cu puţini muguri de rod se răresc, iar cele cu mai mulţi muguri de rod se scurtează la 2-3 cm. Vetrele de rod se simplifică, eliminând porţiunile cu coturi şi păstrând 1-2 ramuri de rod;

– se suprimă ramurile concurente, cele cu poziţie epitonă, hipotonă şi o parte din cele laterale. Ramurile laterale care se reţin în vederea transformării lor în ramuri de semischelet trebuie să fie distanţate la 30-50 cm;

– ramurile “lacome”, care apar în perioada de maximă rodire, ca urmare a unor tăieri greşite sau datorate formării arcadelor de rodire (arcuirea ramurilor de semischelet) sunt tratate în funcţie de poziţia lor; cele care au o poziţie exterioară şi dispun de spaţiu suficient se scurtează pentru ramificare, restul se suprimă de la inel.

Pajistile naturale unde pasc vitele

Cea mai importanta sursa de hrana pentru vaci , sunt pasunile . Pasunile asigura intotdeauna masa verde a vacilor , dar acest lucru se intampla numai in anotimpul cald , mai exact vara . Iarna acestora li se va da fan . Pajistile se gasesc sub doua denumiri : pasuni , daca vacile doar pasc si fanete , daca acestea se cosesc pentru fan . Continue reading Pajistile naturale unde pasc vitele

Incubatia artificiala la struti

478601_ostrich Majoritatea producatorilor sunt adeptii incubatiei artificiale deoarece investitia in incubatia naturala este mai mare. Atentie insa, incubatia artificiala poate da rezultate dezamagitoare daca crescatorul nu tine cont de urmatoarele aspecte:

  • Controlul temperaturii si umiditatii in timpul incubatiei;
  • Greutatea oului;
  • Calitatea galbenusului;
  • Alimentatia reproducatorilor;
  • Varsta reproducatorilor;
  • Raportul intre numarul femelelor si masculilor printre reproducatori;
  • Colectarea, curatarea si stocarea oualor;

Durata incubatiei variaza in functie de temperatura:

  • 42 de zile la 36,1 – 36,7 grade Celsius;
  • 44 zile la 35,5 grade Celsius;
  • 47 zile la 35,0 grade Celsius;

Crescatorul care opteaza pentru incubatia artificiala va colecta ouale de doua ori pe zi, le va depozita, le va raci la 18-21 de grade si le va pune in incubator timp de 7-10 zile. Daca nu este respectata aceasta perioada de 7-10 zile rata de clocire este semnificativ redusa.

Alegerea incubatorului. Orice incubator are patru functii de baza. Fiecare din acesti factori pot provoca erori grave in procesul incubatiei.

  • Controlarea temperaturii;
  • Controlarea umiditatii;
  • Circulatia adecvata a aerului;
  • Mecanismul de rotatie;

Controlarea temperaturii. Valorile temperaturii recomandate sunt de 32,2 – 36,6 grade Celsius.

Controlarea umiditatii este si ea esentiala. Ouale pierd o anumita cantitate de apa in procesul de incubatie, in jur de 15% din greutatea initiala. Umiditatea precum si circulatia aerului au un rol extrem de important in pierderea apei care trebuie sa fie in jur de 20-40%. Pierderea de apa se va determina prin cantariri saptamanale.

Circulatia adecvata a aerului in sistemele de incubatie este esentiala deoarece in timpul procesului de incubatie ouale consuma oxigen. Ouale vor fi puse in incubator cu capatul mai mare in sus la 18-21 grade Celsius.

Cerinţele marului faţă de lumină

Faţă de acest factor, specia măr are pretenţii moderate, cu excepţia zonelor premontane unde devine ceva mai exigent. Datorită poziţiei geografice a ţării noastre (43o3şi 48o15latitudine nordică) se întrunesc condiţii normale din punct de vedere al iluminării. Cu toate acestea, o bună iluminare a coroanelor realizată prin alegerea formei optime, corelarea distanţelor de plantare cu habitusul pomului, amplasarea în teren a parcelelor şi a rândurilor, conduce la obţinerea unor fructe de calitate superioară, cu un surplus de substanţe biochimice şi o colorare mai intensă.

Cerinţele mai mari faţă de lumină ale mărului se înregistreză la înflorit şi în ultimile 3-4 săptămâni înainte de recoltare.

În condiţii de lumină insuficientă pomii sunt mai sensibili la atacul unor boli şi dăunători, mai puţin rezistenţi la iernare, se degarnisesc iar fructele au o calitate inferioară.

Indicele foliar al mărului este cuprins între 2,2 şi 6,1 şi este considerat foarte mic, comparativ cu alte specii, în special cereale.

Sistemul de plantaţie influenţează şi conversia luminii solare astfel:

– în plantaţiile extensive de măr coeficientul de conversie a radiaţiei solare fotosintetic active este de 1,26-1,31%, iar producţia de 17,6-18,5 t/ha:

– în plantaţiile intensive coeficientul radiaţiei solare (k) este sub mediu 1,64-1,90% iar producţia fiind de 23,7-30 t/ha;

– în plantaţiile superintensive, k=2,082% ceea ce corespunde unei valori medii precum şi unei recolte de 36,3-37,5 t/ha (V.I. Babuc 1992).

O bună iluminare corespunde formelor de coroană zvelte cordon, fus etc. şi celor aplatizate. Formele de conducere şi celelalte elemente tehnologice trebuie să asigure un nivel de interceptare şi distribuire a luminii egal cu necesarul fiziologic al plantei (cca. 700 Kmol m2s-1) şi nu mai mare. Acesta este punctul de saturaţie al speciei măr care se corelează cu cel de compensare.

Excesele de lumină la această apecie, pe lângă faptul că sunt inutile, pot avea chiar efecte negative, inducând în condiţii de deficit hidric închiderea stomatelor şi reducerea schimbului de gaze iar în caz de exces hidric intensificarea transpiraţiei.

Experienţele proprii ne-au demonstrat că tăierile “în verde” influenţează pozitiv receptarea luminii şi implicit calitatea fructelor.

Productia de oua

Cresterea pasarilor se ocupa in primul rand cu cresterea si exploatarea raselor de gaini,curci,bibilici,gaste si rate.

Cresterea pasarilor necesita cunostinte variate,din urmatoarele considerate:numarul mare de speciicu particularitati biologice de crestere si de intretinere foarte diferite unele de altele;caracterul complex al productiilor si in special al productiilor de oua;metabolismul foarte intens.care face ca pasarile sa reactioneze deosebit de repede la cea mai neinsemnata modificare a conditiilor de viata;modul de reproductie caracteristic.intreaga dezvoltare embrionara fiind sub conducerea nemijlocita a omului;gradul inalt de climatizare,mecanizare si automatizare a adaposturilor,astfel incatpasarile sunt sustrase aproape integral de sub influenta conditiilor de mediu natural.

In cresterea pasarilor pot fii practicate tehnologii de intretinere foarte variate mai ales prin gradul in care realizeaza satisfacerea cerintelor pasarilor fata de conditiile de intretinere si prin masura in care corespund cerintelor de ordin economic.

Numeroasele tehnologii de intretinere a pasarilor in perioada de crestere sau exploatare pot fii grupate in 3 sisteme:

-sistemul extensiv:

-sistemul semiintensiv;

-sistemul intensiv industrial.

In general.se considera ca sistemul de intretinere este cu atat mai intensiv,cu cat,acoperind mai complet si mai economic cerintele pasarilor,permite realizarea pe unitatea de suprafata in adapost,de productie mai mari cu volum mai redes de munca si cu un cost mai mic.sistemele de intretinere pot fii caracterizate mai ales prin urmatoarele:intretinere pasarilor se face in libertate la sistemele extensive,in semilibertate la sistemele semiintensive si in captivitate la sistemele intensive industriale.

Combaterea buruienilor prin metode curative

Combaterea buruienilor este una dintre masurile importante pentru obtinerea de productii mari si se bazeaza pe cresterea surselor de imburuienare, a vegetatiei existente pe terenul agricol, a rezervelor de seminte si alte organe de imnultire din sol, precum si pe recunoasterea particularitatilor biologice ale fiecarei specii, modului de viata, inmultirea si raspandire. Continue reading Combaterea buruienilor prin metode curative