Fazan la tava

Carnea de fazan are foarte putina grasime , fiind dietetica , fapt care o face sa fie foarte cautata pe piata . Pretul ei este destul de scump , in comparatie cu celelalte preturi de carne de vanat .

Reteta pe care v-o propun , este pentru 4 portii . Daca vreti sa o pregatiti pentru mai multe persoane , trebuie doar sa mariti cantitatile .

INGREDIENTE :

– 1 fazan ;

– 300 de grame de slaninuta ;

– 1 legatura de marar ;

– 1 legatura de patrunjel ;

– 3 morcovi ;

– 200 ml ulei ;

– piper ;

– sare .

Preparare :

Vom curata fazanul de maruntaie , dupa care il vom spala . Dupa operatia de spalare , il parlim , dupa care il vom sterge cu o carpa uscata . Picioarele le vom lega si in interiorul si exteriorul lui , vom pune sare si piper dupa gust .

Impanam pieptul fazanului cu slaninuta , pieptul fiind taiat feliute , dupa care se agata de scobitori , sa nu se desfaca .

Spalam si taiem legumele felii , intr-o tava punem ulei , asezam legumele in ea , deasupra punem fazanul si piperam dupa gust .

Tava o vom pune la cuptor , la foc potrivit .

Dupa ce acesta se rumeneste bine , il scoatem , il punem pe un platou si il servim cald .

Cactusul Espostoa

clip_image002Desi plantele columnare nu sunt printre cele mai populare si mai potrivite pentru cultivarea in conditii de sera sau, mai rau, pe balcoane sau la fereastra, aproape toate colectiile au cel putin un reprezentant al minunatului gen Espostoa. Cele mai multe specii ale acestui gen sunt usor de cultivat iar trunchiurile acoperite cu "lana" alba fac din ele niste exponate atractive. Cresc mai greu decat alti "cerei", un factor ce le face tocmai bune pentru prezentari in concursuri, multe castigand frecvent la clasa "Cereus". Aceste specii cu trunchiul acoperit de par alb captiveaza privirile juriului, iar parul ascunde eventualele defectiuni ale corpului, care, in alte conditii, ar fi adus depunctari.

In ultimii ani, genul Espostoa include si speciile din alte trei genuri definite de Backeberg: Pseudoespostoa, Thrixanthocereus si Vatricania. Exemplarele florifere sunt rar vazute in colectiile din nordul Europei. Florile apar intr-un cefalium lateral, sau din areole modificate, in partea superioara a plantei. Cefaliumul creste in timp, o data cu planta, putand aparea chiar doua zone, pe parti opuse trunchiului. Zona de distributie naturala se intinde din centrul Peru-ului pana in sudul Ecuadorului. Plantele sunt spectaculoase, acoperind cateodata un intreg versant sau formand adevarate paduri, impreuna cu alte specii. Cele acoperite de par alb si lung sunt cu adevarat spectaculoase.

Membrii genului Espostoa sunt singurii cereoizi cu cefalium din Peru care se gasesc in vaile de pe coasta Pacificului si in vaile mai calde din interior, in estul Anzilor Cordilieri. Genul Espostoa a fost definit de Britton si Rose in 1920 si denumit astfel in cinstea lui Nicolas E. Esposto, un botanist al Scolii Nationale de Agricultura din Lima, Peru. In decursul timpului a primit si alte denumiri. Speciile de Espostoa din partile estice sunt in general mai sensibile la frig. In vaile joase, acolo unde raurile intra in zona padurilor, se poate intalni remarcabila si putin cunoscuta Espostoa calva (Ritter). Este o specie fara par, greu de recunoscut ca membra a acestui gen inainte de a-i creste cefaliumul.

Florile sunt nocturne, de obicei albe. Fructele raman ingropate in lana cefaliumului, eventual se sparg si ne dezvaluie niste seminte mici, negre, stralucitoare. Fructele au pulpa alba, dulce-acrisoare, comestibile, numite soroco sau piscol colorado. In conditiile noastre, genul Espostoa cere locatii insorite, un vas generos si o udare bogata in timpul verii. In timpul iernii este bine sa nu riscam o temperatura mai mica de 10°C. E bine sa le ferim de ploaie si praf pentru ca le strica aspectul spumos. La nevoie putem folosi un aspirator, cu grija, pentru a mai curata din praful depus in timp.
Espostoa lanata este prima planta descoperita (si clasificata ca facand parte din acest gen), de catre Humboldt (in 1823) pe valea raului Aranza din Ecuador.  Primul nume a fost Cactus lanatus. Este una dintre cele mai inalte specii ale genului, cu dimensiuni de pana la 7 m. Are cateva ramuri principale de pana la 10cm diametru, cu numeroase ramuri secundare aparute de obicei la partea superioara a trunchiului, aproape orizontale sau curbate in sus, devenind verticale la varfuri.

Are numeroase coaste (20-25, joase, de 5-8 mm), spini radiali, aciculari (4-7mm lungime, maronii), intrepatrunsi cu fire albe lungi de par si un singur spin central (galben sau maroniu pana la negru), de 2-5 cm. In apropiere de Bagria exista o padure de cactusi neobisnuit de deasa, continand in principal Browningia altissima, Armatocereus rauhii si Espostoa lanata. In colectii, este una dintre cele mai frecvent cultivate specii. In conditiile in care are destul spatiu pentru radacini, poate creste chiar 10 cm pe an. De obicei trebuie sa aiba cel putin 2 m pentru a dezvolta cefalium. Semintele sunt des intalnite in comertul de specialitate si este usor de obtinut plante prin insamantare.

Espostoa lanianuligera este o alta specie despre care Ritter zicea ca este inrudita cu E. lanata. Probabil este o varietate a acesteia. Este o planta spectaculoasa, crescand pana la 5 m inaltime, cu multe ramuri. Are spini proeminenti, de culoarea fildesului, care ies prin lana formata in jurul corpului. Localitatea de origine este Puente Crisnejas. Se poate intalni si mai la nord, in zona Balsas. Localnicii au obiceiul sa taie plantele mari pentru a aduna lana formata in cefalium, astfel ca putine plante ajung la inaltimea maxima. Espostoa melanostele creste pana la 2 m inaltime, lastarind puternic de la baza. Se gaseste pe vaile raurilor care se varsa in Pacific, intre 800-2000 m altitudine, pe o zona destul de intinsa. Este o specie foarte populara in colectii, tinerele plante fiind foarte atractive in vesmantul de par alb, lung. Chiar daca nu infloreste in conditiile noastre, si-au castigat pe deplin un loc in colectii.

Cum sa creati un tarc pentru struti

556820_ostrich Va ganditi sa va lansati in cresterea strutilor si vreti sa le construiti un tarc? Iata cateva sfaturi care va vor veni in ajutor:

Etapele de realizare:

  1. Strutii adulti au nevoie de foarte mult spatiu: aveti nevoie in medie de 1000 de metri patrati si un adapost de 1, 5 metri patrati pentru fiecare strut, dupa cum prevad normele.
  2. Pentru masculii reproducatori aveti nevoie de un adapost de 8 metri patrati pe animal, dar si de o boxa unde animalul sa poata fi inchis.
  3. In ceea ce priveste puii de strut, acestia trebuie sa fie crescuti in interior intre 0 si 21 de zile. Aici aveti nevoie de un adapost de minimum 1, 2 metri patrati pentru fiecare pui. In perioada cuprinsa intre 22 si 90 de zile strutii au nevoie de un spatiu mai mare.
  4. Grilajul care va inconjoara terenul trebuie sa masoare minimum 2 metri inaltime si trebuie sa fie solid. Un simplu grilaj ca si cel folosit pentru ovine nu este de ajuns.
  5. Locul unde este amplasat tarcul trebui sa dispuna si de un loc unde sa fie dispuse mici pietricele pe care sa le absoarba pasarile pentru a le facilita digestia. Trebuie sa va ganditi sa le amenajati si „o baie cu praf” realizata din nisip si din pamant fin. Strutii adora sa se tavaleasca prin ea!

Foarte important: Nu folositi niciodata sarma ghimpata deoarece aceasta poate cauza serioase leziuni strutilor. Daca se amplaseaza gard viu sau un paravant intre tarcuri, veti asigura intimitate in timpul sezonului de imperechere.

Penele de fazan

Penele de fazan sunt foarte bine cotate la ora actuala pe piata din Romania si pe piata de export .

Aceste pene sunt foarte bine vandute , datorita faptului ca acestea au un colorit minunat , gasindu-se aproape in toate culorile si putand fi folosite la diferite aranjamente ornamentale , pentru nunti , botezuri , aniversari sau diferite petreceri private sau mai pot fi folosite si ca accesorii pentru diferite obiecte de imbracaminte . Continue reading Penele de fazan

Calitatile organoleptice ale laptelui de vaca

1309071_glass_of_milk Orice lapte normal trebuie sa prezinte anumite proprietati organoleptice . Aceste calitati reprezinta gustul , mirosul , consistenta si aspectul laptelui .

CULOAREA LAPTELUI DE VACA :

Culoarea laptelui de vaca trebuie sa fie alba , cu nuante usoare de galbui . Daca laptele este anormal , inseamna ca are culoarea neagra sau albastra , iar daca este falsificat are culoare alba total .

GUSTUL LAPTELUI :

Laptele de la vacile sanatoase are gustul dulce si aromat .

Daca laptele prezinta un gust amar , inseamna ca vaca de unde s-a recoltat laptele este bolnava sau a fost bolnava , gustul amar putand avea provenienta si de la medicamente . De asemenea , daca laptele prezinta un gust acru , este un semn clar ca acesta este stricat .

MIROSUL LAPTELUI :

Mirosul laptelui de vaca este placut . Mirosul laptelui fiert este mult mai placut decat laptele crud si total diferit de acesta .

Laptele poate avea miros urat daca este tinut in frigider fara capac , luand mirosul de la alte alimente .

ASPECTUL :

Aspectul laptelui trebuie sa fie in stare lichida , omogena si sa nu prezinta gunoaie in el .

CONSISTENTA LAPTELUI DE VACA :

Laptele este un lichid fluid si daca acesta se intinde cand curge , inseamna ca nu este un lapte de calitate normala .

Afacere cu fazani

Afacerea cu fazani este una foarte profitabila la momentul actual pe piata din Romania . Multi antreprenori incep prima lor afacere cu infiintarea unei ferme de fazani , deoarece costurile aferente cresterii acestora , nu sunt deloc scumpe .

Cel mai mare crescator de fazani din Romania , este Romsilva , avand o traditie de peste 80 de ani , fazanii lor fiind crescuti in locatii din toata tara si apoi exportati in strainatate .

Fazanul , impreuna cu mistretul este o importanta specie de vanatoare in Romania .

Cresterea fazanilor poate fi si un hobby , nu numai o afacere , pentru cei care indragesc aceasta specie .

Pentru cei care isi deschid afacerea , prima oara pot incepe prin cresterea numai a unei anumite rase de fazani si cu timpul , tot sa mai adauge cate una .

Pentru cei care nu au destui bani pentru inceperea acestei afaceri , pot cere de la UE fonduri europene nerambursabile , statul suportand toate cheltuielile .

Pentru a incepe afacerea cu fazani iti trebuie cunostinte minime despre acestia . Fazanii pot fi crescuti si alaturi de alte pasari de curte , acesta fiind o specie de pasari nepretentioase si care se adapteaza oricarui climat .

Afacerea cu fazani se poate face pentru carnea lor frageda sau pentru penajul lor spectaculos .

Supa de fazan

Carnea de vanat este o carne sanatoasa , gustoasa si foarte cautata datorita calitatilor ei . In afara faptului ca din el se poate prepara multe sortimente de fripturi , din fazan se poate face si supa .

Reteta urmatoare este pentru 4 portii , pentru cine doreste sa faca supa de fazan pentru mai multe persoane , trebuie doar sa mareasca cantitatile , gustul fiind normal , acelasi .

INGREDIENTE :

– 1 fazan ;

– 200 de grame de costita afumata ;

– 1 legatura de marar ;

– 2 cepe ;

– 100 de grame de ulei ;

– 1 kilogram de lapte ;

– 1/5 smantana ;

– piper si sare dupa gust .

PREPARARE :

Se ia fazanul , se curata de maruntaie , se spala si se pune la cuptor sub capac , la foc mic . Intr-o oala separata , se pun la fiert mararul si cepele , piperand si sarand dupa gust , timp de 40 de minute .

Dupa ce carnea s-a rumenit , se scoate din cuptor si se pune deoparte . Dupa ce celelalte ingrediente s-au fiert , se varsa cu tot cu apa , peste carnea proaspat prajita .

Se mai pune supa la fiert inca 30 de minute , la foc mocnit .

Dupa ce supa s-a terminat de fiert , se varsa in castroane si se serveste fierbinte .

Supa de fazan se poate manca cu crutoane de paine .

POFTA BUNA !

Ingrijirea recoltelor de mar

Pentru obţinerea unor fructe de calitate şi cu capacitate bună de păstrare este necesar să se intervină prin anumite lucrări care să normeze încărcătura de rod, să prevină căderea prematură a fructelor şi să reducă apariţia unor deranjamente fiziologice în perioada postrecoltă.

În cultură există soiuri care îşi autoreglează singure încărcătura de rod, prin căderea fiziologică şi la care nu trebuie intervenit decât prin tăieri.

Rărirea manuală se efectuează din faza de boboci florali sau flori scuturate până la cea de fructe legate (cu diametrul până la 1 cm). Această rărire timpurie influenţează pozitiv calitatea producţiei şi stimulează diferenţierea mugurilor. Rărirea mai tardivă, când fructele au 3-4 cm diametru, influenţează pozitiv calitatea recoltei însă are efecte minime asupra diferenţierii mugurilor micşti. Se mai poate efectua o rărire tardivă cu dublu efect: obţinerea de fructe cu calităţi superioare şi valorificarea industrială a celor rărite.

Toate aceste metode de rărire manuală se practică din ce în ce mai puţin în plantaţiile industriale, datorită consumului excesiv de forţă de muncă.

Rărirea mecanică constă în distrugerea unei părţi din flori sau fructe prin lovituri mecanice succesive cu prăjini căptuşite cu cauciuc, jeturi de apă sub presiune, scuturătorul cu aer comprimat Stormas, vibratorul portativ Homelite cu 1000-1500 vibraţii pe minut (la 30-40 zile după înflorit) – după Costa, 1974. Epoca optimă pentru această intervenţie este când fructele au diametrul de cca. 20 mm. Înaintea răririi mecanice se elimină ramurile pendente care resimt mai slab vibraţiile.

Prin această metodă se reduce timpul de lucru cu 8-10% (Baldini, 1986). Şi această metodă este greu de realizat, iar rezultatele nu sunt întotdeauna cele aşteptate ceea ce face să se folosească tot mai puţin.

Rărirea chimică este cea mai modernă, mai eficientă şi mai ieftină dintre toate metodele. Această metodă se aplică la măr atât florilor cât şi fructelor şi constă în efectuarea a 1-2 stropiri.Prima în timpul înfloritului iar următoarea la 14-21 zile. În acest sens se utilizează substanţele D.N.O.C., NAD sau Carbaryl. Există şi alte substanţe ce se folosesc tot în acest scop: Geramid, Etephan, Ethrel, Ana.

Dintre produsele româneşti, rezultate bune au dat Norchim şi Amid 80, sintetizate la Institutul de chimie Cluj Napoca de către cercetătoarea Teodora Panea. Experienţele s-au efectuat cu mai multe soiuri de măr la S.C.P.P. Iaşi (G. Grădinariu, M. Istrate, 1994, 1995), ajungându-se la câteva concluzii importante:

– nu toate soiurile “răspund” identic la răritul chimic (cel mai sensibil şi cu rezultate contradictorii s-a dovedit a fi soiul Starkrimson);

– dozele aplicate trebuie să fie diferite, funcţie de soi şi încărcătura de fructe (tabelul 7);

– condiţiile climatice din momentul aplicării influenţează hotărâtor efectul tratamentului;

– aplicarea răritului chimic se va efectua numai după cercetări atente, cu mult discernământ, deoarece s-a constatat o oarecare fitotoxicitate mai ales la pomii şi frunzele tinere.

 

O altă substanţă care a dat rezultate în răritul fructelor la specia măr este şi acidul alfanaftilacetic (Rodofix). Acesta se aplică atunci când fructul central din inflorescenţă are un diametru de 10-14 mm.

Se recomandă a se folosi acest produs numai atunci când naftilacetamida nu se poate aplica din cauza timpului neprielnic, de exemplu.