Planul de combatere a bolilor si daunatorilor la specia prun

Prunul este specia pomicola care este atacata de numeroase boli si daunatori care produc pagube insemnate, indeosebi fructelor. Intre acestea, cele mai mari daune sunt produse de boli virotice ca plumpox (varsatul prunului sau sharka), piticirea prunului (prundwarf), patarea inelara necrotica (prunus ring spot), declinul prunului (plum decline), mozaicul liniar (plum pseudopox) etc. Continue reading Planul de combatere a bolilor si daunatorilor la specia prun

Intreţinerea solului pentru cultura marului

Sistemul de întreţinere a solului influenţează regimul hidric din sol, porozitatea stratului superior al solului, dezvoltarea microorganismelor din sol etc. şi prin aceasta are un efect direct asupra dezvoltării pomilor, producţiei şi calităţii acesteia.

Cel mai ridicat şi eficient sistem de întreţinere a solului în plantaţiile intensive şi superintensive, din zonele cu precipitaţii abundente, este înierbarea intervalelor dintre rânduri, combinată cu lucrarea pe rândul de pomi. În cazul înierbării intervalelor se aplică 4-6 cosiri, iar iarba rezultată se lasă ca mulci.

Se mai foloseşte ogorul lucrat întrerupt pe terenurile fără pericol de eroziune, sistem în care mobilizarea solului se face prin lucrări superficiale până în luna august, după care se lasă să se înierbeze intervalele.

În livezile clasice situate pe pante nemecanizabile solul se lucrează în copcă la 20-25 cm adâncime toamna, iar în perioada de vegetaţie se aplică 2-3 praşile.

Erbicidarea pe răndurile de pomi este o soluţie de perspectivă. Se erbicidează o fâşie lată de 1-2 m, funcţie de vârsta pomilor şi lăţimea gardului fructifer, fâşie care se lucrează greu mecanizat.

Pentru plantaţiile superintensive se poate folosi şi sistemul de mulcire a solului fie cu materiale organice (iarbă, paie, rumeguş neutru etc.) sau sintetice (folii, ţesături etc.).

Pentru majoritatea zonelor de cultură a mărului din ţara noastră se recomandă folosirea benzilor înierbate în alternanţă cu ogorul lucrat, chiar dacă cele mai moderne tehnologii din ţări cu pomicultură avansată recomandă covorul înierbat pe întreaga suprafaţă pentru obţinerea fructelor de calitate superioară.

Ogorul lucrat, pe lângă avantajele cunoscute, prezintă multe dezavantaje atât tehnologice, cât şi bio-pedologice şi fizico-mecanice. Această metodă se recomandă în zonele aride, neirigate etc.

Combaterea bolilor si daunatorilor la ceapa

Sporirea cantitativa si calitativa a productiei de ceapa este conditionata printre altele de utilizarea unor masuri corespunzatoare de protectie fitosanitara.

Eficienta actiunilor de combatere si implicit diminuarea pierderilor de productie cauzate de agenti patogeni si daunatori la culturile de ceapa, sunt conditionate de aplicarea unui complex de masuri si mijloace de prevenire si combatere a atacurilor, atat agrofiotehnice cat si chimice. Continue reading Combaterea bolilor si daunatorilor la ceapa

Alimentatia strutilor reproducatori

Performantele de reproductie la struti depind in mare masura de nivelul calitativ si cantitativ al hranei. Aceasta influenteaza productia de oua, procentul de ecloziune, fecunditatea precum si viabilitatea puilor de struti. In perioada ouatului se vor asigura la un nivel ridicat substantele nutritive. In perioada de repaus se va asigura necesarul de intretinere.

Retete de amestecuri pentru struti in perioada ouatului
Materii prime I II III IV
Porumb 20 46,3
Grau 20
Orz . 29 10
Ovaz 10 2
Srot de soia 4 6
Faina de carne 4 .
Faina de peste 6 6 1,37
Drojdie de bere 2 2 1
Tarate de grau 4 4 2 13
Grasime (ulei) 0,53
Faina fan lucerna 50 16
Faina fan trifoi 46
Faina fan natural 43
Faina oase 10 10 9
Premix vitamino-mineral + + + ++
Total 100 100 100 100

In ceea ce priveste nutretul combinat cerealele intra in proportie de 29-46%, nutreturile proteice vegetale 4-23%, drojdia de bere 1-2%, nutreturile fibroase 20-50%. Recomandarea este ca nutretul verde sa fie dat proaspat, tocat pentru a stimula apetitul strutilor.

Reteta de nutret combinat pentru strutii in perioada ouatului

Materii prime %
Porumb 27
Orzoaica 10
Srot soia, 44% PB 15
Srot floarea-soarelui, 34% PB 7
Tarate grau 10
Faina lucerna deshidratata, 20% PB 10
Faina iarba deshidratata, 17% PB 10
Carbonat de calciu 5
Premix mineralo-vitaminic ST6 6
Total 100

Particularităţile maturării şi recoltării merelor

Spre deosebire de fructele altor specii, merele au însuşirea să-şi continue maturarea şi să-şi desăvârşească însuşirile gustative în timpul păstrării.

Soiurile de mere de vară şi de toamnă se recoltează în pârgă, cu 7-10 zile înainte de maturitatea de consum, când au ajuns la mărimea şi coloraţia specifică. Recoltarea se face în momentul optim, pentru a preveni căderea şi deprecierea fructelor. Fiind mai perisabile, acestea se expediază la beneficiar imediat după recoltare, când rezistenţa lor la manipulare şi transport este mai mare.

Pentru soiurile de iarnă recoltarea merelor are loc la un grad de maturitate care asigură o capacitate de păstrare cât mai bună şi care se stabileşte prin urmărirea unui grup de indicatori cum ar fi:

– mărimea specifică a soiului;

– culoarea de fond a pieliţei virează de la verde intens spre o culoare verde-gălbui;

– amidonul este prezent în secţiunea transversală a fructelor în zona cuprinsă între partea exterioară a casei seminale şi partea fasciculelor libero-lemnoase mediene;

– fermitatea fructelor;

– intensitatea respiratorie;

– uşurinţa desprinderii fructelor de pe ramură;

– conţinutul fructului în diferite componente chimice, cum ar fi: zahăr, aciditate, s.u. etc.

Recoltarea se face manual, productivitatea la cules fiind influenţată de talia pomilor, densitatea şi mărimea fructelor.