Examinarile medicale in cazul ultilizarii pesticidelor

Testele clinice specifice sunt disponibile pentru “monitorizare” la expunerea la unele pesticide, de exemplu, benzen, mercur, organofosforici.
Intervalul dintre teste trebuie sa fie stabilite in functie de frecventa si severitatea la expunerea la pesticide.
Este foarte de dorit ca expunerea sa poata fi determinata, in special in functie de tipul de pesticide organofosforice.
Nevoia de testare va trebui sa fie evaluata pentru existenta de locuri de munca prin observarea nivelurilor pe o perioada de proba. O persoana care are doar de contact rar nu trebuie sa fie testata cu exceptia cazului in care o singura expunere este probabil de foarte lunga durata. Teste suplimentare ar trebui luate atunci cand expunerea excesiva este suspectata sau cunoscuta.
Acesta poate fi de dorit pentru a testa, la intervale diferite, prin pulverizare sezoniera, in functie de expunere.
in general, toate persoanele care sunt expuse la pesticide organofosforice din timp in timp, prin pulverizare sezoniera ar trebui sa aiba un test luat inainte de pulverizare si sa inceapa de la intervale de la 1 saptamana pana la 1 luna pana la sfarsitul anului sezonier.
Intervale adecvate ar putea fi stabilite pentru anumite ocupatii, sarcini si tipuri de pesticide. Testarea ar trebui sa fie extinsa la personalul care nu este direct asociat cu manipularea pesticidelor, de exemplu, mecanicanicii de echipamente agricole de pulverizare si tractoare agricole.
Personalul care este in mod repetat expus la contactul cu pesticide, ar putea avea nevoia biologica de monitorizare, desi testarea pentru acesti compusi este mult mai dificila decat cu la contactul cu compusii organofosforici.

Despre albine

Spatiul albinelor

In stup, intre doua rame alaturate, este o distantt minima obligatorie (Intre 6,5 mm – 9,5 mm). Daca distantarea dintre rame este mai mica, albinele inchid culoarul sau pasajul cu propolia. Daca ar fi mai mare, albinele ar construi in acest interval un fagure suplimentar (denumit popular „limba”).

Materialul biologic

necesar practicarii stuparitului

Baza biologica a apiculturii din tara noastra este con-stituita din albina romaneasca Apis melifera carpatica, deosebit de valoroasa prin inausirile sale biologice, una din albinele cele mai productive din lume – lucru dovedit de continuitatea productiei si comertului cu produse apicole.

Cercetarile efectuate asupra albinei romanesti au de-monstrat ca indicii biometrici si biologici ai acesteia o caracterizeaza ca o rasa de sine statatoare, o unitate sistematica adaptata la condipe de clima si flora din spa-tiul carpato-danubiano-pontic.

Solicitarile sporite de material biologic (roiuri, familii de albine si matci) necesar practicarii apiculturii indica importanta acestei activitati.

Familiile de albine puternice inseamna nu numai pro-ductii apicole sporite, dar si manopera de intretinere di-minuata si rezistenja sporita la boli si daunatori

Altoirea sub scoarta laterala

Oculatia este si ea o altoire sub scoarta, dar ocupa un loc separat ca metoda de altoire pentru ca in fiecare despicatura este introdua un singur ochi. Daca, insa, intr-o despicatura in forma de T este introdua un altoi cu mai multi muguri, dar care are o pana fasonata in mod corespunzator, avem de-a face cu metoda de altoire sub scoarta laterala. Pentru procedeul simplu, pana va fi executata intocmai ca cea pentru copulatia simpla. Si in acest caz, mugurele de pana va fi nelipa it. In afara de acesta, pe altoi se vor mai afla alti trei sau patru muguri. Zona de altoire se va bandaja cu rafie sau bandaje elastice si se va cerui cu atentie.

Iarna, dupa altoire, portaltoiul se va reteza deasupra zonei de altoire (cu 10-15 cm). Daca este posibil, conul va fi taiat pe un lastar lateral. De acest con va fi legata coroana in vara viitoare. Spre toamna el va fi complet indepartat.

O varianta a altoirii simple sub scoarta este asa-zisa „altoire doicS". Multi pomicultori cunosc sentimentul de furie neputincioasa atunci cand constata ca exemplare de puieti in plina dezvoltare, au fost distruse de iepuri sau de capre si ca scoarta este complet sau foarte mult intrerupta, urmand ca un pomisor ce promitea mult sa se usuce. Exista o posibilitate de salvare! De regula. aceste stricaciuni apar la baza tulpinii dar, cauzate de alti factori, pot fi provocate si la inaltimi mai mari (rani provocate de utilaje de exemplu). Ideea de baza in aceste situatii este crearea unor punti vegetale intre partea sanatoasa de scoarta aflata sub rana si zona intacta aflata deasupra acesteia. Ea nu poate fi aplicata identic in toate cazurile si de aceea vom trata subiectul conform tuturor situatiilor ce pot fi intalnite.

1. Rana la baza tulpinii, lastari aflati sub rana.

In acest caz se va practica o taietura in forma de T invera in scoarta sanatoasa de deasupra ranii, iar capatul lastarului va fi taiat ca pentru copulatie la o inaltime corespunzatoare.

In functie de gradul de dezvoltare al pomului ranit s-ar putea sa fie necesari doi sau trei lastari de jos, altfel trebuie sa ne multumim si doar cu unui. Se desprinde scoarta in jurul taieturii T si se leaga asa cum s-a amintit.

Atunci cand avem de unde alege este bine ca lastarii sa fie crescuti de-a lungul randului pomi pentru a nu fi loviti de mijloacele mecanice care lucreaza in livada.

2. Rana la nivelul solului si nici un lastar nobil crescut sub rana.

Daca ranirea este provocata toamna sau primavara (perioade de sadire), iar scoarta pomului nu este complet distrust, adica pomul mai are inca mijloace (chiar daca minime)

de hranire se vor planta doi portaltoi de o parte si de alta a tulpinii ranite. In sezonul urmator acestia vor fi altoiti la tulpina asa cum s-a mai aratat. Daca accidentul e provocat in fara sezoanelor de plantare, se va astepta pana la momentul potrivit.

3. Rana la inaltime si lastari existenti sub rana.

Nu insistam prea mult asupra celor necesare in acest caz pentru ca sunt similare cu cele descrise la punctul 1. Adaugam insa ca lastarul altoi trebuie legat cat mai aproape de tulpina pentru a nu se dezvolta excentric.

4. Rana la inaltime fara lastari crescuti sub ea.

In aceasta situatie vor fi folositi 1-2 lastari (chiar din pomul respectiv, eventual) care vor fi copulati la ambele capete. Metoda simpla de altoire sub scoarta poate fi folosita si in interiorul coroanei pentru a garnisi locurile golase aflate pe ramificatiile principale sau in cazul unor taieri cu suprafata foarte mare (de intinerire de exemplu) cand plantarea unui altoi sub scoarta ajuta la cicatrizarea mai rapida a ranii. Cand rana s-a inchis altoiul poate fi extirpat.