Dispozitii privind calibrarea merelor

Calibrul este determinat de diametrul maxim al sectiunii ecuatoriale sau de greutate. La toate soiurile si la toate categoriile, calibrul minim este de 60 mm, daca se determina dupa diametru, sau de 90 g, daca se determina dupa greutate. Se pot accepta fructe cu calibre mai mici, daca nivelul Brix al produselor este mai mare sau egal cu 10,5 o Brix, iar calibrul este de minim 50 mm sau 70 g. Pentru a garanta omogenitatea de calibru a fructelor dintr-un colet:(a) pentru fructele al caror calibru se stabileste in functie de diametru, diferenta de diametru dintre fructele din acelasi colet este limitata la: Continue reading Dispozitii privind calibrarea merelor

Comportamentul caprelor

In zonele tropicale si subtropicale, unde vegetatia se gaseste din abundenta, estrul (caldurile) se manifesta la capre pe tot parcursul anului. Nu acelasi lucru se intampla in regiunile cu clima temperata, cum este si cazul tarii noastre, unde activitatea de reproductie se imparte in doua sezoane strans legate de durata zilei lumina. Sezonul principal este cel de toamna, cand lumina descreste pana la atingerea raportului de 1:1 intre zi si noapte, iar cel secundar este primavara cand lumina creste ca durata pentru a ajunge la acelasi raport. Continue reading Comportamentul caprelor

Perspectivele pietei agricole

Perspectivele pietei produselor ecologice sunt favorabile, cu toate limitele existente in prezent. Sustinerea acestor produse nu este inca stimulativa. Prin Hotararile Guvernului nr. 1593/2003 si nr. 1594/2003 se acorda plati pe produs de: 600 lei/kg grau, 400 lei/kg leguminoase pentru consumul uman, 7000 lei/kg carne de bovine, 10000 lei/kg carne de porc, 7000 lei/kg carne de pasare, 1000 lei/ou. Acest sprijin se acorda pentru cantitati limitate de produse.

Mari perspective au produsele ecologice pe piata comunitara. In viitor se impune diversificarea sortimentala pentru a raspunde exigentelor consumatorilor. Structurile de exploatare si forta de munca numeroasa din agricultura asigura un cadru favorabil pentru productia ecologica, care gaseste nise de piata importante in Uniunea Europeana si alte tari.

Nivelul extrem de scazut al alocarilor de substante chimice in agricultura Romaniei constituie un factor semnificativ al productivitatii reduse, ceea ce nu inseamna o premiza a generalizarii productiei ecologice. Se pot obtine avantaje importante ca urmare a practicarii unor sisteme de productie extensive sau a organizarii unor ferme ecologice. Dar productia ecologica si extensificarea au limite in toate tarile. Cu atat mai mult in cazul Romaniei, unde se practica o agricultura extensiva. Pe de alta parte, productia ecologica este limitata de preturile ridicate si de puterea de cumparare scazuta a populatiei.

Agricultura ecologica este o oportunitate pentru Romania, dar nu poate deveni o alternativa de dezvoltare intrucat nivelul scazut al randamentelor nu asigura necesarul intern de consum.

Desi preturile produselor ecologice sunt mai ridicate decat cele ale produselor obtinute in sistem de productie conventional, aria larga a gospodariilor de subzistenta si lipsa modernizarii tehnice si tehnologice determina costuri ridicate care greu pot fi acoperite. Pe de alta parte, nivelul scazut al veniturilor populatiei face ca cerintele de consum sa fie indreptate spre produse obtinute in sisteme de productie intensive, a caror preturi sunt mult mai reduse.

Formarea unui sector puternic de productie agricola ecologica destinate pietei interne necesita timp, educatie antreprenoriala, investitii importante in infrastructura de marketing si transport, in controlul si certificarea produselor. Aceste produse pot gasi mai usor nise de piata in tarile vest europene.

Piata interna a produselor ecologice poate deveni functionala cu costuri mai reduse cu eforturi de educatie a comportamentului de consum al populatiei si pe masura cresterii veniturilor.

Preocuparile MAPDR pentru dezvoltarea agriculturii ecologice s-au intensificat in ultima vreme.

In perioada 2004-2007 au fost prevazute actiuni privind:

· consolidarea constructiei institutionale;

· cresterea suprafetelor cultivate in sistem ecologic pe 140000 ha, in 2007;

· dezvoltarea pietei interne a produselor ecologice si crearea unui disponibil pentru export la diferite sortimente;

· extinderea cercetarii stiintifice privind agricultura ecologica;

· controlul productiei ecologice;

· acordarea de prime producatorilor agricoli pe perioada de convesie a productiei si unui sprijin prin programul SAPARD privind protejarea mediului si mentinerea peisajului natural;

· pregatirea profesionala a personalului aflat in diferite componente ale filierei produselor ecologice etc.

Principiile dezvoltarii durabile a spatiului rural in plan ecologic, trebuie sa vina in concordanta cu dezvoltarea in plan economic, social si sa evite degradarea mediului (Nicoleta Mateoc-Sirb,2002).

Dezvoltarea durabila a spatiului rural nu reprezinta numai obtinerea de produse de buna calitate si nepoluante ci si asistarea procesului de prelucrare a produselor de prelucrare a produselor agricole in produse alimentare, pe baza procedurilor tehnologice de fabricatie.In general, procesatorii de materii prime urmaresc,in realizarea proiectelor de investitii, indicatorii de eficienta economica, rentabilitatea randamentelor de valorificare si a celor de extractie a substantei utile,urmarindu-se dezvoltarea in plan economic.Strategiile de dezvoltare durabila ii obliga pe procesatori sa-si analizeze proiectele si din punct de vedere ecologic, care conduce de obicei la cresterea costurilor.In concluzie mentionam ca este necesar ca activitatea economica trebuie sa fie analizata si din punct de vedere a efectelor sale in plan ecologic.

Agricultura ecologica organica este o alternativa moderna de dezvoltare a agriculturii traditionale si de adaptare a agriculturii industriale(T.Iancu,2007).Cresterea in ultimii ani, a cererii pentru produse ecologice a facut ca acest sistem sa cunoasca o larga raspandire si un ritm crescand de dezvoltare.

Sisteme de agricultura conventionala

Aceste sisteme sunt caracterizate prin specializarea si intensificarea puternica a activitatii agricole si minimizarea costurilor de productie. Ingrasamintele minerale si pesticidele sunt folosite pe scara larga la culturile de camp, dar si in horticultura, viticultura, legumicultura (Codul bunelor practici agricole-2002).

Adesea, sectorul zootehnic nu este componenta a activitatii fermei agricole si de aceea ierburile perene nu sunt incluse in sistemul de rotatie a culturilor, desi au o mare importanta pentru imbunatatirea si conservarea fertilitatii solului.

Materialele organice reziduale care provin de la animale (gunoiul de grajd, namolul de la porci, etc.,) si cele de origine vegetala trebuie aplicate ,de regula, pe terenurile agricole chiar daca sunt o sursa bogata de elemente nutritive pentru culturi si in acelasi timp de protectie a solului impotriva degradarii.

In asolamente predomina doar anumite plante, cu precadere cele cerealiere si tehnice, cea mai raspandita fiind monocultura (de porumb pentru boabe) si rotatia de doi ani porumb si grau, cu aplicarea unor doze mari de ingrasaminte minerale si alte substante chimice pentru combaterea bolilor si daunatorilor.

Lucrarea solului este intensiva, fiind adesea folosite masini de mare capacitate care, mai ales in conditii de irigare, intensifica riscul de degradare si poluare a mediului inconjurator Astfel de unitati agricole, au ca si scop major obtinerea unui profit maxim, fiind minimizata protectia resurselor mediului inconjurator. Sunt organizate ferme mari, concentrari de terenuri si procese de productie, de capital si forta de munca, conditiile sociale de viata ale mediului rural sunt in mare masura neglijate. Agricultura in aceste conditii, reprezinta doar o afacere economica in mediu rural fara a acorda atentia necesara omului si protectiei mediului.

Cercetarea si dezvoltarea tehnologica in acest tip de sistem agricol, nu au influenta puternica asupra protectiei si conservarii resurselor si de aceea nu corespund unei dezvoltari durabile.

Tolerante de calitate pentru mere Categoria Extra

5 % din numarul sau din greutatea merelor care nu indeplinesc cerintele categoriei, dar le intrunesc pe cele ale categoriei I sau, in mod exceptional, se incadreaza in tolerantele pentru acea categorie.

Categoria I

Merele din aceasta categorie trebuie sa fie de buna calitate. Ele trebuie sa prezinte forma, calibrul si coloratia caracteristice soiului respectiv Pulpa trebuie sa fie lipsita de orice deteriorare. Cu toate acestea, sunt permise .urmatoarele defecte cu conditia ca acestea sa nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, calitatea de pastrare si prezentarea in ambalaj: un usor defect de forma; un usor defect de dezvoltare; un usor defect de coloratie; usoare defecte la nivelul epidermei care nu pot depasi: lungimea de 2 cm, in cazul defectelor de forma alungita; 1 cm2 din suprafata totala in cazul altor defecte, cu exceptia ruginii (Venturia inaequalis), a carei Criteriile privind coloratia si inrosirea precum si o lista neexhaustiva a soiurilor corespunza Criteriile privind coloratia si inrosirea precum si o lista neexhaustiva a soiurilor corespunzatoare fiecarui criteriu figureaza in anexa 2 la prezentul ghid.169 suprafata totala nu poate depasi 0,25 cm2; 1 cm2din suprafata totala in cazul loviturilor usoare, caz in care epiderma nu trebuie sa fie decolorata. Pedunculul poate lipsi cu conditia ca sectiunea sa fie curata si epiderma adiacenta sa nu fie deteriorata.

Tolerante de calitate pentru Categoria I 10 % din numarul sau din greutatea merelor care nu indeplinesc cerintele

categoriei, dar le intrunesc pe cele ale categoriei II sau, in mod exceptional, se incadreaza in tolerantele pentru acea categorie.

Categoria II

Aceasta categorie cuprinde merele care nu se incadreaza in categoriile superioare, dar corespund caracteristicilor minime definite mai jos. Pulpa nu trebuie sa prezinte defecte esentiale. Urmatoarele defecte sunt admise, cu conditia ca fructele sa pastreze caracteristicile esentiale in ceea ce priveste calitatea, pastrarea si prezentarea: defecte de forma; defecte de dezvoltare; defecte de coloratie; defecte la nivelul epidermei, care nu pot depasi: lungimea de 4 cm, in cazul defectelor de forma alungita; 2,5 cm2 din suprafata totala in cazul altor defecte, cu exceptia ruginii (Venturia inaequalis), a caror suprafata totala nu poate depasi 1 cm2; 1,5 cm2 din suprafata totala in cazul unor usoare lovituri, epiderma putând fi usor decolorata.

Tolerante de calitate pentru Categoria II

10 % din numarul sau din greutatea merelor care nu indeplinesc cerintele categoriei si nici cerintele minime, cu exceptia fructelor atinse de putregai sau cu alterari din cauza carora devin improprii pentru consum. In cadrul acestei tolerante, se poate admite un procent de maximum 2 % din numarul sau din greutatea fructelor care prezinta urmatoarele defecte: atacuri grave ale bolilor care dau anumitor regiuni din fructe un aspect sticlos sau de pluta; usoare leziuni sau fisuri necicatrizate; urme foarte usoare de putregai; prezenta unor paraziti vii in fruct si/sau alterarea pulpei din cauza parazitilor

Lolium perene – gazon, sistematica si soiuri

Genul Lolium are un număr relativ mic de specii (7), dintre care pentru agricultură importanţă mai mare o au: raigrasul peren (Lolium perene L.), raigrasul aristat (Lolium miltiflorum Lam.) şi raigrasul hibrid (Lolium hybridum Kunth).

După modul de polenizare, speciile genului Lolium se împart în două grupe:

– specii alogame: Lolium perene (specie perenă), L. multiflorum sin. L. italicum, (raigrasul peren sau italian);

– specii antogame : Lolium temulentum, L. remotum, L. persicum, L. subulatum.

În funcţie de perioada de vegetaţie, în cultură există două tipuri de raigras peren:

● tipul tardiv, destinat exploatării prin păşunat şi pentru lucrări de gazonare;

● tipul precoce, folosit pentru consumul în stare proaspătă sau însilozat.

clip_image002[1]Soiuri cultivate în ţara noastră:

Rapid, omologat în anul 1975, soi precoce, cu potenţial bun de producţie (35-40 t / ha masă verde), rezistenţă bună la ger şi secetă, însă slabă la mucegaiul de zăpadă (Fusarium nivale) şi la rugini (Puccinia sp.), cultivat în amestecuri complexe pentru exploatarea prin păşunat sau mixt;

Rapsod, omologat în anul 1979, este un soi semitardiv, înspică cu 15-20 zile mai târziu decât soiul Rapid, capacitate bună de regenerare, mai rezistent la mucegaiul de zăpadă, rezistenţă scăzută la ger, valoare furajeră bună, recomandat pentru înfiinţarea de pajişti temporare, folosite mixt sau prin păşunat;

Marta, omologat în anul 1981, soi tardiv, rezistenţă bună la iernare şi rugini, producţii de peste 10 t / ha S.U., calitate bună, recomandat pentru zonele umede, în amestecuri simple sau complexe;

Mara, omologat în anul 1989, mai tardiv cu 2-3 zile decât soiul Marta, rezistenţă ridicată la boli şi la iernare, recomandat pentru păşune.

 

Zonele ecologice de cultura

Sunt larg utilizate pentru terenuri de sport, în special sporturile de iarnă în zonele cu climă temperată, din cauza rezistenţei sale şi capacitatea acesteia de a se regenera

Perene raigrasul poate sa fie productiva intr-un sezon de crestere lung, cum e acela din Marea Britanie, sa fie foarte rezistenta la boli, in special impotriva ruginei in Franta si este foarte rezistenta in conditii de iarna chiar si in Rusia.

Legislatia Uniuni Europene privind piata zaharului

UE renunta la40 de ani de protectionism, astfel ca in urmatori 4 ani pretul zaharului va scadea cu 36 de procente si nu cu 39 %. Acesta este consensul-surpriza la care au ajuns ministri agriculturii din UE, dupa ce initial au intampinat cu ostilitate compromisul propus de presedentia britanica a Uniunii. Pentru schimbarile privind controversatele reforme ale regimului zaharului ,fermierii europeni vor fi compensati pentru 64,2 % din pierderile lur si vor avea acces direct la 7,5 miliarde euro din fondurile structurale. Decizia, care vine in sprijinul recentei hotarari ale Organizatiei Mondiale a Comertului, reprezinta o lovitura pentru fermierii europeni. Desi au existat tari care s-au opus acestei intelegeri formale si nici unul dintre participantii la reuniune nu s-a declarat in totalitate multumiti, in ansamblu propunerea s-a bucurat de o larga sustinere.

Comisia Europeana pentru comert, Peter Manderson, spune ca intelegerea trimite un mesaj politic pozitiv inaintea discutiilor din cadrul OMC ce au avut loc la Heng Kong.

Nu de aceeasi parere sunt insa cei direct implicati.”Credem ca va fi dificil pentru fermierii nostri sa vanda la acest pret”, este de parere Asociatia fermierilor europeni, COPA, care crede ca dupa scaderea pretului doar cele mai competitive companii vor mai ramane pe piata.

Sefa Departamentului Granelor, Marie-Christine Riberia,spune ca fermieri au salutat accesul direct la fondurile structuralesi cererea comisiei de monitorizare a importurilor. Desi crede ca nu vor exista proteste in viitor,ea considera ca COPA va face presiuni asupra comisiei in privinta unor reguli extrem de clare de tranzitie.

Potrivit unui purtator de cuvant al unui pare producator de zahar, profiturile vor scadea. Oxfam, un ONG ce militeaza pentru un comert corect, este de parere ca acest acord ii ignora pe micii producatori de zahar din tarile aflate in curs de dezvoltare. “Comisia a pus in joc multi bani pentru ca tarile UE sa semneze acest acord, dar in acest fel abandoneaza unele dintre cele mai sarace tari”, este de parere seful Oxfarm Bruxelles Morago.

Situatia productiei de legume in sera

 Serele

Serele sunt constructii speciale din lemn si sticla, metal si sticla sau alte materiale moderne, menite sa creeze microclimat favorabil plantelor atunci cand conditiile naturale de mediu sunt diferite de cerintele diverselor specii pe care dorim sa le cultivam.

Terenul pe care se va construi sera este bine sa aiba expozitie sudica pentru a avea o iluminare naturala.

Pentru a favoriza scurgerea apei, inclinatia optima a terenului este de la nord la sud, iar apa freatica trebuie sa se gaseasca mai jos de 1,5-2m sau se va face drenarea solului, in cazul serelor de productie si a rasadnitelor. In cazul serelor de dimensiuni mici, pe care le construim pentru pastrarea colectiilor personale de plante si unde nu exista culturi direct pe sol, se va face pardosirea si racordarea la instalatia de canalizare pe care o avem in casa. Nu trebuie sa uitam racordarea la instalatia de apa curenta.

Constructia trebuie sa fie rezistenta dar sa contina cat mai putine elemente opace. Cel mai des intalnite sunt serele cu acoperis in doua ape, peste care soarele trece de la est la vest, asigurandu-se lumina pe tot parcursul zilei, avantaj pe care il au si serele cu acoperis in forma de cupola.

Acoperisul trebuie sa fie prevazut cu instalatie pentru umbrire sau jaluzele, pentru perioada de vara si ferestre (lufturi de coama) pentru aerisire, controlul temperaturii si umiditatii.

Aerisirea prin ferestrele laterale duce la formarea curentilor de aer, ceea ce ar dauna plantelor.

Incalzirea serei se va face de jur-imprejurul peretilor, pentru a avea un strat de aer cald si pentru a topi zapada in timpul iernii.

In privinta temperaturii in sera, vom tine seama de faptul ca exista cerinte diferite ale plantelor fata de acest factor si eventual vom compartimenta sera. Pentru a cultiva plante tropicale, temperatura nu trebuie sa scada sub 16-18 grade C, iar pentru plante cu pretentii mici fata de caldura in timpul iernii, cum sunt citricele, azaleele, cactusii, este nevoie de o temperatura de 5-6grade C. Vom tine cont de faptul ca atunci cand temperatura aerului de afara scade va trebui sa facem fata condensului care apare si care trebuie sa fie colectat pentru a nu ajunge pe frunze. Depunerile de verzeala, calcar sau rugina de pe geamuri trebuie curatate pentru a nu impiedica accesul luminii in interior.

Structura de rezistenta va fi si ea intretinuta periodic prin curatare si dupa caz vopsire.

Pentru controlul tuturor factorilor: lumina, aer, caldura, umiditate se pot folosi sisteme de control electronic care declanseaza instalatii de incalzire, aerisire, umbrire, ploaie sau ceata artificiale, de udat sau pentru administrarea ingrasamintelor si combaterea bolilor si a daunatorilor.

Sisteme de agricultura durabila

Sistemele de agricultura durabila (integrata) sunt caracterizate printr-o activitate productiva multisectoriala, productia vegetala fiind intotdeauna in relatie directa cu cea animaliera.

,,Dezvoltarea durabila reprezinta capacitatea omenirii de a asigura continuu cerintele generatiei prezente, dar fara a le compromite pe cele ale generatiilor viitoare”.

In sistemele de agricultura durabila, pentru dezvoltarea unei activitati productive intensive, cu rezultate de productie competitive sunt necesare urmatoarele masuri:

· diversitate mare a culturilor vegetale dar in acelasi timp soiuri si hibrizi cu un potential genetic ridicat si adaptati conditiilor locale; culturile perene sunt folosite, atat pentru necesitatile sectorului zootehnic, cat si pentru imbunatatirea si conservarea starii structurale a solulului; culturile de leguminoase perene (dar si anuale) sunt preferate pentru imbunatatirea bilantului azotului in sol, culturile ascunse sunt introduse, dupa recoltarea culturii principale, pentru protectia solului la suprafata impotriva factorilor naturali si antropici agresivi (ploi torentiale, vant, circulatie necontrolata pe sol); utilizare de materiale organice reziduale provenite de regula din sectorul zootehnic (de preferinta a celor solide compostate) in combinatie cu ingrasaminte minerale; se folosesc pentru asigurarea cu nutrienti a culturilor dar si pentru conservarea starii de fertilitate a solului. Dozele de ingrasaminte, ce urmeaza a fi aplicate, sunt stabilite pe baza calculelor de bilant a elementelor nutritive din sol in scopul evitarii supradozarii, mai ales in cazul azotului, atat pentru reducerea cheltuielilor de productie cat si a poluarii mediului;

· folosirea pe scara larga a mijloacelor profilactice si biologice de protectie, limitand cat mai mult utilizarea substantelor chimice; de mare importanta in combaterea buruienilor este si capacitatea plantelor cultivate de reducere a proliferarii acestora precum si calitatea lucrarilor mecanice facute in acest scop;

· exploatare rationala si protectia pajistilor si fanetelor naturale si a zonelor supuse eroziunii printr-un pasunat in sistem controlat; furajarea animalelor trebuie sa fie in concordanta cu productivitatea rasei, iar manipularea si depozitarea reziduurilor zootehnice trebuie sa respecte anumite reguli, in scopul minimizarii poluarii. Numarul de animale trebuie sa fie corelat cu suprafata de teren agricol a fermei;

· efectuarea in perioada optima de lucrabilitate si traficabilitate (in functie de continutul de apa din sol pe adancimea de lucrare) a tuturor lucrarilor solului precum si a celor de recoltare si transport; trebuie respectate si anumite conditii cu privire la pretabilitatea solului fata de o lucrare specifica, fata de numarul de lucrari, sarcina pe osie, presiunea din pneuri, numarul de roti pentru protectia solului impotriva degradarii fizice;

· la amenajarea fermei trebuie luate in considerare, pe langa aspectele de protectia si conservarea ecosistemelor, a biodiversitatii si cele economice si sociale.

Agricultura durabila trebuie sa devina componenta principala a politicii agrare a statului.

Agricultura durabila reprezinta, pentru zonele rurale, cea mai buna perspectiva, apta sa ofere o solutie integrata pentru problemele economice, sociale si de mediu.

Optiunea pentru un sistem de agricultura durabila presupune in fapt respectarea si introducerea in activitatea agricola a masurilor precizate in Codul bunelor practici agricole.

Categoria de mere Extra

Merele din aceasta categorie trebuie sa fie de calitate superioara. Ele trebuie sa prezinte forma, calibrul si coloratia caracteristice soiului respectivsi sa aiba atasat un peduncul intact. Pulpa trebuie sa fie lipsita de orice deteriorare. Merele nu trebuie sa prezinte defecte, cu exceptia unor foarte mici alterari superficiale la nivelul epidermei, cu conditia ca acestea sa nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, pastrarea si prezentarea sa in ambalaj.

Zonarea culturilor de legume in Romania

ZONA a I-a – caracterizata prin temperaturi medii de 10-11°C, precipitatii intre 400-500 mm anual si umiditatea relativa a aerului de 30-60%.

Tipuri de sol: brun de stepa, cernoziom castaniu si ciocolatiu. Astfel de soluri se intalnesc in sudul tarii si in Campia de vest.Pentru cultura legumelor sunt neceare irigatiile.
ZONA a II-a – se caracterizeaza prin temperaturi medii anuale de 5-11°C, precipitatii intre 550-650 mm, umiditatea relativa a aerului de 65-70%. Tipurile de sol: cernoziom ciocolatiu si degradat, brun de padure, lacoviste, soluri de lunca, nisipuri solificate. Aceste tipuri de soluri sunt caracteristice dealurilor subcarpatice, din zona Moldovei, nordul tarii in regiunea Satu-Mare.
ZONA a III-a – se caracterizeaza prin temperaturi medii anuale de 6-8°C, precipitatii de 600-650 mm, umiditatea relativa a aerului 65-70%. Tipurile de sol variaza de la cernoziom la solurile brune de padure, slab sau mediu podzolite si soluri aluvionare. Acestea se intalnesc in podisul Transilvaniei.
La stabilirea raportului dintre speciile din fiecare zona s-a dat prioritate speciilor care asigura cel mai bine valorificarea conditiilor de mediu in conditii de eficienta economica.
Repartizarea teritoriala a principalelor culturi legumicole s-a facut tinandu-se seama de principiile generale si particulare ale fiecarei zone.
Cultura tomatelor timpurii, semitimpurii si tarzii, care reprezinta aproximativ 25% din suprafata cultivata cu legume, este amplasata in zona a I-a si a II-a. Aici se gasesc bazine consacrate orientate in directia specializarii pe diferite tipuri de culturi. Se evidentiaza bazinele: Arad, Sanicolaul Mare, Bailesti, Alexandria, Zimnicea, Vidra.
Cultura cepei este zonata in sudul tarii, o parte in Campia de Vest, dar si pe suprafete insemnate in judetul Iasi.
Cultura ardeiului se regaseste pregnant in zona a I-a si a II-a, avand aceleasi cerinte ca si tomatele.
Varza gaseste conditii favorabile de cultura in toate zonele tarii, caracterizandu-se printr-o plasticitate deosebita.Totusi cultura timpurie de varza se practica in special in sudul si in vestul tarii.
Mazarea de gradina a fost amplasata cu precadere in imprejurimil e fabricilor de con serve, dar conditii foarte bune gaseste in zona a II-a.
Fasolea de gradina este o planta mai pretentioasa din punct de vedere al conditiilor de mediu, dar se cultiva totusi in toate zonele si asigura si productii mai timpurii, dar se poate cultiva si in cultura a doua in special in sudul tarii ( realizand doua recolta pe an).
Castravetii desi sunt plante pretentioase la caldura, se cultiva in sudul tarii, dar si in podisul Transilvaniei si nordul Moldovei, datorita unei vechi traditii si a conditiilor microzonale favorabile.
Legumele radacinoase intalnesc conditii favorabile in toate zonele tarii, dar cele mai bune rezultate se obtin in Campia de vest si in centrul Transilvaniei. Datorita cerintelor de asfel de legume, cultura s-a extins si in jurul oraselor mari din sudul tarii cu rezultate economice bune.
Odata cu perfectionarea tehnologiilor de cultura a legumelor, apar noi orientari in conceptia generala privind zonarea legumiculturii.
Pe masura cresterii productiei la unitatea de suprafata si ca urmare a progresului tehnologic si stiintific, in cadrul actiunii de concentrare- profilare-specializare, se va ajunge la restrangerea ariei de cultura a legumelor. Aceasta demonstreaza ca procesul de intensivizare a legumiculturii se gaseste in stransa interdependenta cu principiile zonarii .
Este totusi imperios necesar sa se aprofundeze studierea principiilor care stau la baza zonarii, pana la nivelul fiecarei unitati de productie (asociatie, ferma privata, etc.), trecandu-se la o etapa superioara, care este microzonarea productiei.
Intr-un context general microzonarea este de fapt un subsistem al zonarii, care se usa si poata deveni un sistem in cadrul caruia se poate contura arealul unor culturi de legume, sau chiar soiuri /hibrizi pana la nivel de ferma specializata in anumite culturi.
Concentrarea productiei in cadrul zonarii creaza o serie de avantaje:
– amplasarea diferitelor culuri in zonele cele mai favorabile;
– asigura conditii pentru amenajari economice de irigat si protectia mediului, inclusiv a solului;
– mecanizarea lucrarilor;
– ferme de productie specializate pe anumite culturi, care dau cele mai bune rezultate in zona sau microzona respectiva;
– dezvoltarea de unitati specializate cum sunt cooperativele pentru valorificarea organizata si eficienta a productiei in conditii de calitate;

Ingrasaminte

Cultura plantelor legumicole din camp sau spatii protejate asigura o folosire deosebit de intensiva a terenului.
Obtinerea unor productii mari si de calitate este posibila numai la o aprovizionare corespunzatoare a plantelor cu elemente minerale si asigurarea unor relatii optime intre toti factorii de mediu. Valorificarea la un nivel corespunzator a potentialului genetic presupune cunoasterea particularitatilor nutritiei minerale ce se aplica speciilor legumicole si a rolului fiziologic pe care-l joaca fiecare macro si microelememt in parte.
Efectul macro si microelementelor asupra plantelor legumicole este foarte complex si dependent de cantitatea absorbita si raportul dintre acestea.
In primele faze de dezvoltare speciile legumicole au cerinte mai ridicate fata de elementele minerale. Acesta presupune o forte buna aprovizionare a solului, fara a pierde din vedere ca plantulele sunt sensibile la concentratia solutiei solului. De aceea trebuie sa se faca o fertilizare faziala a ingrasemintelor si ami ales a celor cu grad ridicat de solubilizare, cum sunr ingrasemintele cu azot. Produsele cu solubilizare lenta cum sunt ingrasemintele cu fosfor, pot fi administrate odata cu pregatirea de baza a solului.

Lolium perene – gazon, tehnologia de cultivare

Rotatia culturii

O cultura in rotatie cu cereale sporeste cantitatea de azot si imbunatateste structura solului.

Fertilizarea culturii

Perene raigrasul răspunde rapid la fertilizare. În anumite circumstanţe şi potasă fosfor va aduce bun răspuns în anumite domenii.
Recomandat este 3-5 kg de azot la 1000 metri2.

Este mai eficient atunci cand este aplicat in parti egale : in primavera si in toamna . În unele regiuni o cerere de fosfor şi potasiu poate fi de dorit pentru a menţine calitatea. Când perene Raigrasul este aproape de tăiat (ca pe un miniteren), o dublare a rata de azot este recomandată. Un pH-ul solului de 6,5 este ideal pentru raigrasul, dar va efectua, de asemenea, într-un gamă de 5,5 la 8,5.

Samanta si semanatul

Perene raigrasul poate fi semănat pe mirişte sau terenuri ne arate sau altfel preparate fie umedclip_image002 nefavorabile sau uscat. Acesta va dezvolta rapid un sistem de radacini puternice şi va fi bun de pasunat in 90 de zile sau mai putin .

Creşterea este cea mai rapidă atunci când însămânţate în oricare toamna sau primăvara devreme. În regiunile în care iernile sunt lungi şi severe, se recomandă ca acesta să fie însămânţate în primăvară.

În cultură pură norma de semănat este de 25-30 Kg/ha.

Suprainsamantarea este metoda ideala de a mentine calitatea si productivitatea unei culturi. În primii 2-3 ani de utilizare, productia scade cu 20-25%, iar dupa 5-8 ani, o cultura poate avea pana la 50% mai putine specii.

Recoltarea si valorificarea

clip_image004Ca toate speciile de furaje, calitatea este influenţată foarte mult de etapa de maturitate.

Pentru un compromis optim între calitate şi cantitatea, perene raigrasul este tăiată în faza de boot.

Perene raigrasul este considerate o sursa foarte buna de furaje si fan deoarece are u gust bun pentru animale .
De asemenea, este util ca hrană pentru animale sălbatice.

Este rezistent la pasunatul frecvent si calcat in picioare ( deacea este utilizat ca si terenuri pentru sport)

Sisteme de agricultura

 Sistemul agricol reprezinta un ansamblu de sectoare, tehnologii, masini si agregate tehnologice, în care solul este folosit ca principala resursa de producţie pentru culturile agricole, pomicole, viticole, legumicole, floricole ca si pentru cresterea animalelor. Structura sectoarelor poate fi diferita de la o ferma la alta. În Europa, în domeniul agricol, în funcţie de tehnologiile utilizate, de nivelul lor de intensificare, specializare, de cantitatea si calitatea biomasei, de raporturile cu mediul înconjurator, etc., sunt practicate diferite sisteme de agricultura: durabila, convenţionala, biologica, organica, de precizie, extensiva.

a. Agricultura durabila (integrata): producţie intensiva de produse competitive, avand raporturi armonioase, prietenoase cu mediul înconjurator. Expresia întalnita frecvent “sisteme integrate”, semnifica utilizarea stiinţifica, armonioasa a tuturor componentelor tehnologice: pentru lucrarile solului, rotaţia culturilor, fertilizare, irigare, combaterea bolilor si daunatorilor inclusiv prin metode biologice, la cresterea animalelor, stocarea, prelucrarea si utilizarea reziduurilor rezultate din activitaţile agricole etc., pentru realizarea unor producţii ridicate si stabile în unitaţi multisectoriale (vegetale si zootehnice).

b. Agricultura convenţionala: intensiv mecanizata, cu produse competitive, dar care se bazeaza în mod deosebit pe concentrarea si specializarea producţiei. Diferitele componente ale sistemului tehnologic sunt intens aplicate. Astfel, în mod regulat afanarea solului este efectuata doar prin aratura cu întoarcerea brazdei, fiind urmata de numeroase lucrari secundare de pregatire a patului germinativ si întreţinere în perioada de vegetaţie. Se practica fertilizarea minerala cu doze mari si foarte mari, monocultura sau cel mult rotaţii scurte de doi, trei ani, tratamente chimice intensive pentru combaterea buruienilor, bolilor si daunatorilor. Acest tip de agricultura a fost larg raspandit în Romania pana în 1989. Astazi, este unanim acceptat ca acest tip de agricultura poate afecta mediul înconjurator, mai ales daca diferitele componente ale sistemului tehnologic agricol sunt aplicate fara a se lua în considerare specificul local: climat, sol, relief, condiţiile sociale si economice, care determina nivelul de vulnerabilitate sau de susceptibilitate faţa de diferitele procese de degradare chimica, biologica, fizica a mediului (Codul bunelor practici agricole-2002).

c. Agricultura biologica: mediu intensiva si astfel mai puţin agresiva în raport cu factorii de mediu, cu rezultatele (produse) agricole mai puţin competitive din punct de vedere economic pe termen scurt, dar care sunt considerate superioare din punct de vedere calitativ.

In raport cu mediul inconjurator acest sistem este mai bine armonizat, tratamentele aplicate pentru combaterea bolilor si daunatorilor sunt de preferinţa biologice, totusi sunt acceptate si doze reduse de ingrasaminte minerale si pesticide. Pentru controlul calitaţii produselor este necesara certificarea tehnolgiilor utilizate. Produsele sunt comercializate pe o piaţa speciala.

d. Agricultura organica: se deosebeste de cea biologica prin utilizarea exclusiva a ingrasamintelor organice in doze relativ ridicate, aplicate in funcţie de specificul local, cu predilecţie in scopul fertilizarii culturilor si refacerii pe termen lung a starii structurale a solurilor, degradata prin activitaţi antropice intensive si/sau datorita unor procese naturale.

e. Agricultura extensiva cu inputuri reduse: de subzistenţa, cu o producţie slab competitiva. Poate afecta intr-o anumita masura mediul inconjurator, inclusiv calitatea biomasei, mai ales prin dezechilibre de nutriţie.

Ingrasamintele minerale si alte substanţe agrochimice (erbicide, insecto-fungicide, amendamente minerale) etc., nu sunt practic utilizate, sau aplicate doar in cantitaţi foarte mici (cu excepţia sectorului legumicol). De asemenea, hibrizii si soiurile performante nu sunt raspandiţi pe scara larga. Acest sistem este practicat si in Romania de catre producatorii individuali.

f. Agricultura de precizie: cea mai avansata forma de agricultura, care este practicata chiar si in cele mai dezvoltate ţari ale Uniunii Europene si SUA pe suprafeţe mai restranse, avand la baza cele mai moderne metode de control a starii de calitate a diferitelor resurse de mediu, aplicarea in optim a tuturor componentelor tehnologice si astfel un control riguros asupra posibililor factori care ar determina degradarea mediului ambiental.

Sistemele agricole sunt strans legate de condiţiile economice, sociale si de mediu. Soluţionarea acestora este cea mai importanta conditie pentru introducerea si promovarea agriculturii durabile (Codul bunelor practici agricole-2002).

Alegerea sistemului de agricultura este conditionata de nivelul dotarii tehnice, nivelul de cunostinte profesionale, dar si de mentalitatea, educatia in general, ca si de respectul pentru natura, pentru mediul inconjurator al tuturor celor care lucreaza in acest domeniu.

Pentru caracterizarea diferitelor sisteme de agricultura sunt utilizate criteriile urmatoare:

· cantitatea si calitatea productiei;

· costuri rezonabile de productie pentru produse competitive;

· stabilitatea productiei de la an la an, pe sectoare, ferme si terenuri agricole;

· raporturi armonioase cu principalele resurse naturale (sol, apa, fauna, flora, relief),imbunatatirea, ameliorarea si consevarea acestora pentru generatiile viitoare;

· specializarea si structura productiei agricole trebuie sa fie flexibile, adica sa posede capacitatea de a reactiona la schimbarile pietii privind cererea si oferta;

· raport echilibrat pe termen lung intre cerintele economice, ecologice si sociale.

Agricultura durabila contribuie si la rezolvarea unor probleme sociale a zonelor rurale:ocuparea fortei de munca, dezvoltarea infrastructurii, conservarea si imbogatirea patrimoniului cultural, dezvoltarea retelei de drumuri si comunicatii(Nicoleta Mateoc-Sirb,2002).

Ce trebuie sa stim despre legume

Notiunea de ,,legume,, trebuie inteleasa intr-un sens larg, reprezentand plante sau parti de plante folosite in alimentatie datorita valorii lor nutritive sau datorita particularitatilor lor dietetice deosebite.

Numarul deosebit de mare al speciilor , varietatilor si soiurilor de plante de legumicole constituie materia prima pentru prepararea unei game foarte variate de sortimente de preparate culinare. Majoritatea speciilor legumicole se caracterizeaza printr-un gust si aroma deosebita, specifice de la un soi la altul, ca urmare a continutului ridicat de substante minerale si organice, vitamine, uleiuri eterice, glucozizi, pigmenti, etc.
Prin ponderea pe care o ocupa in alimentatia populatiei constituie in indicator pentru aprecierea nivelului de trai, cultura legumelor avand o insemnatate economica deosebita.
Producerea esalonata a legumelor si aprovizionarea pietelor cu produse proaspete, este o problema deosebita, deoarece trebuie asigutat un sortiment variat de legume pe tot cursul anului.
De asemenea cultura legumelor constitue o sursa importanta de venituri pentru producatorii agricoli, care aplica o tehnologie corespunzatoare si care utilizeaza material biologic de calitate.

Pregatirea familiilor de albine in vederea valorificarii eficiente

Numai familiile de albine ajunse la maxima dezvoltare pot sa asigure o buna valorificare a culesurilor de nectar. O familie de albine culege mai mult nectar cu cat are mai multe participante la cules si la prelucrarea nec-tarului primit in stup. Folosirea de matci (familii) ajutatoare duce la realizarea unui numar mare de albine cu-legatoare si, implicit, la o eficienta sporita in productia de miere-marfa si in polenizarea culturilor.

Pentru a adauga corpurile de stranaura (caturile pen-tru miere) este necesar ca prin lucrarile obisnuite de revizie, stramtorare si largire a cuiburilor, sa se creeze un cadru favorabil in dezvoltarea ulterioara a familiilor de albine. Familiile de albine dintr-o stupina trebuie egali-zate in privinta puterii.

In vederea valorificarii intense a culesului de nectar, familia de albine ajutatoare se poate uni insintea culesului cu familia de albine de baza sau poate ajuta numai cu albine culegatoare, ori poate contribui la dezvoltarea familiei de baza prin cedarea periodica de puiet.

Sitele de ventilate sunt asezate deasupra corpurilor superioare ale stupilor (sub capac) pentru evitarea sufocarii albinelor ca urmare a supraincalzirii.

Irigatiile – definitie

Productia de culturi agricole, este dependenta de factori precum factori climatici, temperatura, perioada de vegetatie si valoarea, frecventa si distrbutia precipitatiilor. Omul in incercarea lui de a controla aspectul variabil al acestor factori, a descoperit ca umezeala la plante influenteaza cresterea. Aceasta putea fi reglata prin aplicarea de apa. Aceste cunostinte permit omului sa fie independent de capriciile naturii, precum precipitatii si frecventa acestora sa influenteze sa creasca culturile agricole in zonele aride si semiaride, regiunile in care conditiile de sol si de alti factori climatici sunt favorabile cresterii unui anumit tip de cultura.

Cererea de apa in sol pentru cresterea plantelor este acoperita prin irigare.
Irigatiile au fost practicate de om inca de la inceputul istoriei.

Matci selectionate

Sporirea productiei apicole nu ar fi posibila fara asigu-rarea unor matci prolifice, de inalta productivitate. Anual, apicultorii cu experienta asigura schimbarea unei jumatati din totalul numarului de matci din stupina, aceasta masura constituind garantia unui material biologic improspatat, apt sa realizeze productiile propuse. Nici un apicultor nu se poate considera desavarasit din punct de vedere profesional, daca nu stapaneste la perfectie tehnica de crestere a matcilor.

Pentru intretinerea si exploatarea rationala a familiilor de albine, in vederea sporirii productiei si rentabilitatii stupinelor, trebuie sa se lucreze numai cu matci tinere, viguroase, de mare randament biologic. Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultura, prin stape sale zonale, pune la dispoztia apicultorilor interesati matci selectionate, in cadrul Programului national de ameliorare a albinelor, program supervizat de Agenda Nationala de ameliorare a raselor din zootehnie.

Diluarea si pregatirea pesticidelor

Diluarea de concentrate si pregatirea de pulverizare a amestecurilor de pesticide ar trebui sa se faca in conditii clar specificate de catre persoane instruite in acest scop, folosind de preferinta metode no-touch in spatii deschise sau intr-o zona bine ventilata.
Respectarea stricta va fi mentinuta la furnizate de ghidare cu pesticide. Uneltele si echipamentele intermediare trebuie sa fie bine decontaminate la incheierea operatiunii.
Masurile de precautie adecvate pentru materialele de incendiu manipulate ar trebui sa fie luate.
Agitatoare permeabile, de exemplu din lemn, nu ar trebui sa fie utilizate pentru ca decontaminarea este aproape imposibila.
Imbracamintea de protectie adecvata trebuie sa fie purtata si trebuie avuta extrerma grija pentru a preveni stropirea, in special cu concentrat de pesticid. Unele ambalaje sunt periculoase pentru deoarece se deschid greu si exista intotdeauna periocolul ca atunci cand se deschide flaconul sa se verse pesticid concentrat.
Adauga concentrat la cea mai mare parte cu solvent pentru a se evita stropirea. Se toarna praf absorbant pe suprafata de apa si lasati aceasta pentru a uda si sa se stabileasca.
Exteriorul tuturor ambalajelor trebuie sa fie curatate cu grija inainte de a le returna sau depozita.

Infiintarea si organizarea stupinei.

Amplasarea stupinei pe vatra se face tinand seama de necesitatea realizarii unor scopuri bine definite: valorificarea culesurilor, polenizarea, realizarea unor produc-tii specifice (cresterea de matci, producerea de laptisor, formarea de r oiuri, iernarea). Indiferent de scopul urmarit, vatra trebuie sa asigure conditii corespunzatoare de intretinere, ca si de cules de nectar si polen, care sa permita familiilor de albine o dezvoltare normala in tot curaul sezonului activ.

Sunt mai multi factori care se urmaresc la alegerea vetrei: conditii de relief, de cules, distanta pana la dru-mul principal, sursa de apa etc.

Pe o vatra de stupina in masivele melifere pot fi amplasate cel mult 125 de familii: stupii trebuie asezati la distance convenabile, astfel meat sa nu influenjeze negativ dezvoltarea normala a familiei de albine.

Familiile de albine in cadrul fiecarei stupine se individualizeaza prin numerotare, numarul respectiv trecandu-se in carnetul de stupina pentru evidenta fiecarei familii.

Prima conditie de igiena este sa se procure pentru infiintarea de noi stupine numai material biologic (familii, roiuri sau matci) din stupine indemne de boli tranamisi-bile si care au matci de calitate, productive si rezistente la boli.

Procurarea materialului biologic necesar, precum si a stupilor si a echipamentului de lucru, se poate realiza prin filialele judetene si cercurile apicole ale Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania.

Pene-altoi ascutite la varf

Ascutirea se pune in aplicare atunci cand portaltoiul se dovedeste a fi prea puternic pentru o copulatie, dar prea slab pentru o altoire sub scoarta. Procedeul nu este mai dificil de aplicat.

Dupa cum se va vedea, portaltoii cu o asemenea vigoare sunt altoiti dupa metoda in triangulatie („picior de capra"). Procedeul acesta este insa destul de complicat si nu oricine poate reusi fara multe incercari, uneori ratate. Metoda pe care o prezentam acum poate fi socotita ca metoda inlocuitoare a altoirii „picior de capra".

Portaltoiul se reteaza orizontal in locul in care urmeaza sa fie plantat altoiul. Sub aceasta sectiune se taie plan, dar sub un anumit unghi fata de ax. Suprafata taieturi i trebuie sa fie cat mai apropiata de suprafata penei altoiului.

Dupa ce atat taietura in portaltoi, cat si cea in altoi au fost practicate, se va face o proba de potrivire. Cu aceasta ocazie se poate constata ca latimea taieturii portaltoiului, si anume in partea superioara a acesteia, este mai mare decat cea aplicata altoiului. In acest caz, altoiul trebuie plasat astfel incat taietura in scoarta acestuia sa vina in contact intim cu o parte (stanga sau dreapta) a scoartei portaltoiului aflata in jurul taieturii acestuia. Inaltimea taieturii practicate pe altoi trebuie sa fie cu cativa mm mai mare decat a celei aplicate portaltoiului. Astfel, dupa aplicarea definitiva a altoiului, taietura acestuia va depasi, in sus, cu putin, sectiunea orizontala a

portaltoiului. In aceasta zona se va forma un calua deosebit de necesar. Deoarece in mod natural legarea altoiului de portaltoi se face prin infasurarea rafiei de la dreapta catre stanga se recomanda lipirea scoartelor altoi-portaltoi pe partea stanga a operatorului. Aceasta impiedica departarea zonelor de contact in timpul legarii cu rafie. Desigur, stangacii pot reconsidera aceasta indicatie.