Altoirea in copulatie perfectionata

Multi pomicultori se confrunta cu dificultati in a mentine perfect suprapuse cele doua suprafete de contact in timp ce leaga zona de altoire. Din acest motiv, a fost resimtita nevoia perfectionarii metodei simple de copulatie.

in cadrul metodei perfectionate, dupa efectuarea celor doua taieri principale (una pe altoi si alta pe portaltoi) se mai executa cate inca o taietura pe fiecare dintre parteneri.

Cum se procedeaza?

Tija lastarului altoi va fi prinsa cu mana stanga, iar cu dreapta se va executa o taietura aproximativ de-a lungul axului, pana la inceputul treimii superioare a taieturii principale. Taietura suplimentara a portaltoiului se executa la fel, doar ca ea se va opri, in acest caz, la inceputul treimii inferioare.

Prin copulatia perfectionata se obtine asadar nu numai o fixare mai buna a altoiului pe portaltoi, dar si o majorare a suprafetei de cambiu ce vine in contact. Legarea se face mai usor pentru ca ambele maini sunt, de’ data aceasta, libere.

Pentru nuc, in cazul altoirilqr de iarna, copulatia perfectionata s-a dovedit foarte potrivita.

Prevenirea, depistarea si combaterea bolilor la albine.

Aplicarea si respectarea legislatiei apicole presupun in primul rand prevenirea si combaterea bolilor albinelor, precum si protectia familiilor de albine impotriva in-toxicatiilor cu insectofungicide. Utilizarea abuziva a unor chimicale in agricultura (Ingrasaminte, pesticide, antibiotice a.a.) poate prejudicia calitatea produselor apicole.

Lucrarile pentru dezinfectia stupilor, utilajelor si a vetrei stupinei sunt lucrari obligatorii prevazute in legea sanitar-veterinara.

Principalele masuri biologice de prevenire a imbolnavirilor sunt acelea ce conduc la situatia ca in stupina sa existe numai familii puternice, care pe langa energia productiva au si o mare capacitate de aparare fata de boli.

Mentinerea familiilor in stare activa, asigurarea cu matci tinere si prolifice, cu provizii de hrana corespun-zatoare, contribuie – alaturi de masurile de igiena – la prevenirea apartiei sau raspandirii bolilor.

Copulatia simpla

Aceasta metoda prezinta o importanta deosebita atat pentru pepiniere cat si pentru pomicultorii individuala. Copulatia simpla se aplica iarna si primavara. Cea mai importanta conditie care trebuie indeplinita la acest tip de altoire este aceea ca atat altoiul cat si portaltoiul trebuie sa aiba grosimi foarte apropiate in zona de unire. Altoirea copulativa poate fi aplicata atat la nivelul solului cat si in coroana. In pepiniere, copulatia in apropierea solului se aplica atunci cand oculatiile nu s-au dezvoltat corect si innobilarea trebuie repetata. Copulatii in coroana sunt necesare la altoii intermediari, dar si in celelalte cazuri.

Mai ales pentru incepatori realizarea celor doua taieri (pe altoi si pe portaltoi) care sa se suprapuna perfect poate parea dificila. Se pot face insa ajustari din aproape in aproape, prin probari repetate si pana la urma procedeul devine facil.

La copulatie vor fi folositi lastari de un an si portaltoi cu aceeasi grosime. Cand se altoieste in coroane vor fi altoite mladitele de un an.

Vom urmari in continuare succesiunea miscarilor ce vor fi facute.

Dupa ce lastarul nobil a fost ales in functie de grosima portaltoiului, se taie cu ajutorul briceagului sau foarfecii de vie. Urmeaza taierea oblica in punctul optim. Pentru aceasta se apuca nuiaua cu mana stanga si se tine strans. Degetul mare va apasa intr-una pe nuia pentru a o tine nemiscata. Apoi bratul stang se va lipi de corp, dar nu si zona de mladita unde se va aplica taierea. Aceasta se va alia la o distanta de aproximativ 5 cm de corp. Mana dreapta va strange tot puternic manerul briceagului. Pentru taiere, lama briceagului va fi asezata aproape paralel cu nuiaua. Taierea trebuie sa decurga lin, nu brusc.

La inceput se vor face cateva taieri de proba pentru a vedea ce greseli s-au facut. Incepatorii trebuie sa aiba mare grija in manuirea briceagului aproape de corp. De obicei taierile facute prea repede („de frica") ies prea scurte.

Daca suprafetele care rezulta sunt ondulate si nu se pot corecta, se va repeta taierea pentru ca este foarte important sa se obtina un contact perfect intre cele doua suprafete. Cele mai reusite taieturi sunt cele care se fac „dintr-o bucata" fara remedieri ulterioare. Oricum, atat pomicultorul experimentat, cat si incepatorul vor face cateva exercitii de proba. Acestea pot fi facute si pe ramuri ale altor copaci, nu neaparat pe cele de pomi fructiferi. Inca de la aceste incercari preliminare se va observa ca o taietura e mai reusita atunci cand se foloseste toata lama briceagului in acelasi timp. Acest lucru este posibil la o taiere din lateral.

De indata ce mai multe incercari de proba consecutive sunt reusite se poate trece la taieri pe altoi si portaltoi. Inainte de aceasta mai trebuie spua un lucru foarte important: altoirea copulativa impune existenta unui mugure al altoiului care sa fie crescut pe partea opusa taieturii si sa se afle cam la mijlocul inaltimii acesteia. Acesta se mai numeste si mugure de pana. In cazul unor lastari cu tije drepte si al respectarii axului portaltoiului pentru altoi mugurele de pana se va dezvolta normal. Sunt soiuri la care tijele ramurilor au un aspect de zig-zag usor dat de asezarile alternante ale internodurilor. In aceste cazuri este recomandabil ca mugurele de pana sa se afle in treimea inferioara a inaltimii penei.

Altoiul folosit pentru copulatie la inaltimea coroanei va avea patru pana la sase muguri, iar in cazul altoirilor la inaltimea solului va avea doi sau trei muguri. Deasupra ultimului mugure de la varful altoiului se va reteza oblic.

Pe portaltoi se va executa aceeasi taietura ca cea descrisa la altoi. Trebuie spua ca la portaltoi, taierile de copulatie nereusite nu pot fi refacute de prea multe ori, mai ales la altoirile in apropierea solului. Cand cele doua taieturi sunt finalizate trebuie verificat daca suprafetele sectiunilbr se suprapun perfect si daca cele doua cambii sunt in contact strans. In cadrul acestor verificari mai pot fi aduse ajustari celor doua taieturi. Atunci cand ultima verificare nu mai indica nici un neajuna se poate trece la legare.

Legatura de rafie sau de fire plastice se va face in spire apropiate. Ea incepe putin deasupra varfului superior si se termina cu putin sub varful inferior. In timpul legarii se va avea grija ca sa nu se miste altoiul si sa nu se fi rupt mugurele de pana. In continuare se va cerui zona de altoire si in special linia de contact. Nu intotdeauna in practica avem de-a face cu dimensiuni ideale intre lastarul altoi si portaltoi. Si in aceste cazuri se pot obtine rezultate bune daca se asigura contactul de cambiu macar pe o parte. Partea stanga sau cea dreapta vor fi alese in functie de suprafata de cambiu pe care o ofera una sau cealalta. Trebuie spua ca cele descrise sunt valabile numai pentru un altoi mai slab altoit pe un portaltoi mai viguros. Invers, succesul este aproape nul.

Deja, la scurt timp dupa altoire, cambiurile incep sa dezvolte tesut nou si concresterea incepe. Cu cat tesuturile sunt in contact mai intim, cu atat procesul de prindere este mai sigur si mai rapid.

Dupa cum evolueaza lastarul altoi se poate aprecia daca acesta s-a prina sau nu. In cazul altoilor de samantoase, semnele de prindere pot fi inselatoare. Astfel mugurii pot imboboci ca sa moara in scurt timp. Cauza a mai fost expusa: de indata ce mugurii incep sa se dezvolte nu mai are loc formarea de calus, atat de necesar in aceasta faza. O prindere reala poate fi observata de exemplu prin ruperea sau tensionarea vizibila a bandajului.

In acest stadiu bandajul trebuie indepartat cu ajutorul unui cutit ascutit fara sa fie ranita scoarta. De regula, in cazul copulatiilor cu parteneri ce au grosimi diferite, cresterea unitara dufeaza mai mult, invelisul nu va fi desfacut decat dupa ce combinatia a devenit suficient de stabila.

in cursul verii pot deveni vizibile cresteri imperfecte. Ca o consecinta a taierilor cu denivelari sau prea lungi de-a lungul lastarilor nobili sau a chituirii imperfecte a zonelor de contact, pot apare zone vizibile de tesut mort.

Acest lucru are repercursiuni serioase asupra cresterii lastarului altoi. In cazurile in care se constata ca rezultatele sunt precare se poate pune problema unei realtoiri in primavara viitoare.

Pentru aceasta se va studia posibilitatea folosirii pentru realtoire a lastarilor crescuti pe portaltoi sub locul de altoire si, deci, nu a trunchiului portaltoiului care, se presupune. a crescut mult in grosime in ultimul an. Procedeul poate fi aplicat inca din februarie si poate fi extina pe toata perioada de inactivitate a mugurilor.

In cazul altoirii tulpinilor inalte de cires, copulatia mai poate fi repetata o data in august, folosind lastari crescuti chiar in anul respectiv.

Toate metodele de altoire care urmeaza sa fie prezentate in continuare deriva din copulatia simpla expusa pana acum. Stapanind acest mod de altoire toate celelalte pot fi invatate mult mai usor.

Bolile si daunatorii albinelor

La albine se pot intalni: boli bacteriene (loca europeana si americana, paratifoza si septicemia), boli virotice (puietul in sac, paralizia albinelor, boala neagra), boli micotice (puietul varos, puietul pietrificat si mela-noza), boli parazitare (nosemoza, amibioza, acarioza, varrooza, brauloza, galerioza), boli necontagioase (puiet racit, diaree, anomalii la matci), intoxicafii de na-tura diversa, paraziti si alti daunatori.

Dintre toate bolile, varrooza este considerata astazi principalul pericol, deoarece parazitul poate ataca toate stadiile de dezvoltare ale albinei. Aparitia ei a fost semnalata pentru prima data in Romania in anul 1975. In LCD. Apicultura s-au realizat mai multe preparate pentru prevenirea si combaterea acestei boli. Mentionam ca Institutul realizeaza, de fapt, intregul necesar la scara nationala privind productia medicamentoasa pentru prevenirea si combaterea bolilor si daunatorilor la albine.

Masuri pentru exploatarea judicioasa a bazei melifere. (Organizarea si practicarea stuparitului pastoral)

Stuparitul pastoral este o metoda de sporire a pro-ductiei apicole prin deplasarea stupilor in diferite zone, in vederea valorificarii succesive a mai multor culesuri.

Pentru atingerea scopului propua – productie apicola eficienta – este necesar ca totul sa se realizeze cat mai economic. Aceasta inseamna o cantitate cat mai mare de miere-marfa si alte produse apicole si cheltuieli de tranaport cat mai reduse. Este necesar sa se urmareasca evitarea pierderilor de albine pe timpul transportului. Actiunile de polenizare dirijata cu albine la speciile vegetale entomofile pot avea impact economic pozitiv atunci cand se realizeaza pe baza de contract. In a.U.A., Canada, Australia a.a. cererea pentru polenizarea cu albine este in crestere.

Utilizarea in siguranta a pesticidelor

Multe pesticide sunt periculoase, dar toate pot fi manipulate fara vreun pericol pentru sanatatea oamenilor si animalelor prin luarea de masuri de siguranta corespunzatoare. Acestea trebuiesc intocmai respectate.
Pericolele la care sunteti supusi in cazul contactului cu un pesticid variaza in functie de modul sau de formare: solutie, gaze, praf, etc – si cu modul de administrare – spray, praf sau gaz.
Solvent sau dispersat, agentul pesticid este de multe ori daunator si poate constitui un pericol mai mare decat alte pesticide, de exemplu benzen, tetraclorura de carbon.
Unele formule de pesticide prezinta de asemenea pericol de incendiu sau explozie, in consecinta trebuie manipulate cu mare grija.
Este esential, prin urmare, sa se stabileasca pericolele specifice ale tipurilor de pesticide care urmeaza sa fie manipulate, astfel incat pot fi luate masuri de precautie.
Primul pas vital si inainte de orice este manipularea pesticidelor conform indicatiilor inscrise pe eticheta.
Nu folositi un pesticid in cazul in care ambalajul nu este etichetat in mod corespunzator cu detalii ale continutului si precautii care urmeaza sa fie luate.
Acest cod de buna practica in utilizarea pesticidelor este orientat in principal spre aplicarea pe camp de pesticide, in cazul in care experienta a demonstrat prezenta de cel mai mare pericol.
Atunci cand sunt manipulate pesticidele in situatia de laborator, masurile de precautie luate in mod obisnuit cu produse chimice toxice se aplica.

Altoiri cu fragmente de lastar

Spre deosebire de oculatie, unde se foloseau mici fragmente de scoarta care continea un singur mugure si care era conditional de posibilitatea de dezlipire a scoartei portaltoiului exista si alte metode la care dezlipirea scoartei nu mai e neaparat necesara si care recomanda folosirea drept altoi a unor bucati de lastar nobil care pot avea 3-4 sau mai multi ochi.

In ceea ce priveste intervalul de timp de la recoltarea lastarilor nobili si pana la altoire s-a constatat ca acesta este mult mai mare in cazul altoirilor de iarna si de primavara decat cele de vara.

Transformarea nectarului in miere

Practicarea apiculturii are ca principala si directa motivate satisfacerea cererii pietei pentru produsele stupu-lui. Datorita valorii lor nutritive si terapeutice ridicate aceste produse au o multitudine de utilizari.

Produsul cel mai cunoscut este mierea. Suraele pri-mare (materia prima) din care albinele o produc sunt nectarul si mana.

Nectarul este sucul dulce al florilor, iar mana, sucul depua de puricii sau paduchii de plante pe alte parti ve-getale. Prelucrarea nectarului este un proces destul de complicat, care incepe cu strangerea materiei prime de catre albine si se termina odata cu capacirea celulelor din fagurii unde a fost depozitata mierea. In timpul cule-sului, albinele Strang materia prima in gusa, unde incep sa o prelucreze cu ajutorul salivei. Ajunse in stup, albinele culegatoare predau materia prima, partial prelucrata de ele in timpul culesului si al zborului, albinelor tinere, care o prelucreaza mai departe, pana la obtinerea produsului finit.

Prelucrarea nectarului, care, in final, este tranaformat in miere de catre albine, are la baza urmatoarele procese:

• tranaformarea zaharurilor ce se gasesc in nectar;

• reducerea cantitatii de apa continuta de nectar;

• imbogatirea nectarului in enzime, acizi organici, in-hibiba, acetilcolina etc.

Cea mai importanta modificare a materiei prime in timpul prelucrarii ei in miere conata in tranaformarea za-harozei din nectar, care este un dizaharid, in zaharuri mai simple (glucoza si fructoza), adica monozaharide. Aceasta tranaformare (invertire) are loc sub influenza unei enzime (ferment) numita invertaza, care se gaseste in saliva albinelor si in nectarul plantelor. Puterea de prelucrare a zaharurilor din nectar depinde de capaci-tatea de functionare a glandelor salivare si, in final, de gradul de uzura al abinelor. Cantitatea de saliva produsa de catre albine in timpul recoltarii nectarului este proportionala cu gradul de concentrare al acestuia. De asemenea, cu cat timpul folosit pentru umplerea gusei este mai indelungat, cu atat cantitatea de saliva folosita in procesul de tranaformare a nectarului colectat este mai mare si invertirea zaharozei se face in proportie mai insemnata.

Altoirea-Chip

De la inceputul anilor saptezeci se vorbea, mai ales irt Anglia si SUA, de o metoda de altoire plina de succes, care permite reusita altoirii, chiar cand nu sunt indeplinite conditiile de dezlipire a scoartei. Din experimented mai recente intreprinse la East Mailing si Long Ashton a rezultat ca acest tip de altoire poate fi aplicat cu succes nu numai in perioada de repaua vegetativ ci si in vegetatie. Se pare ca metoda Chip este folosita pentru altoirea marului in toate pepinierele din Anglia. Comparand rezultatele obtinute prin oculatie in T si T invera se pare ca metoda Chip este superioara.

Folosindu-se lastari in varsta de un an au fost obtinute rezultate bune in cam toate combinatiile la mar. Altoirea Chip se poate aplica atat iarna cat si primavara sau vara.

Inaintea altoirii, in apropierea solului, trunchiul se va curata de lastari si se va sterge cu o carpa moale. Altoiul se va amplasa la o inaltime de 10 cm (sau mai mult) deasupra solului. Dupa ce locul a fost ales, se practica o taietura oblica la 20° fata de orizontala si indreptata in jos. Taietura va avea o adancime de cel putin 3 mm. De la o inaltime de aproximativ 3 cm deasupra primeia se incepe a doua taietura.

Aceasta va fi condusa intr-un unghi ales astfel ca sfarsitul celei de-a doua taieri sa coincida ca adancime cu sfarsitul primeia. S-a obtinut astfel un lacas in lemnul portaltoiului. Tot cu doua taieri practicate pe lastarul altoi se obtine o bucata compusa din mugure. scoarta, tesut cambial si ceva lemn. care trebuie sa se aseze perfect in lacasul practicat in portaltoi. Urmeaza legarea. care pentru altoirile de primavara se face cu o banda de polietilena, lata de 1,5 cm si o lungime de 40 cm. La altoirile de vara legarea se va face cu banda elastica. La altoirile de primavara este recomandata si chituirea. Dupa aproximativ 5 saptamani bandajele trebuie desfacute.

Propolisul – farmacia stupului

Propolisul este un produa apicol primar, cu o compozitie deosebit de complexa, provenit din culegerea si prelucrarea de catre albine a unor substance rasinoase aromate, plastifiante, de pe muguri si alte parti ale plantelor, la care ele adauga secretii glandulare, ceara, resturi de la ingerarea polenului etc.

Daca ceara este considerata material de construct pentru cuibul familiei de albine, propolisul este liantul, materialul de cimentare, de finisare a fagurelui.

El este folosit de albine la etansarea crapaturilor, la lipirea sau fixarea ramelor si podisoarelor, la lustruirea peretilor stupului si ai celulelor fagurelui, la acoperirea daunatorilor. Propolisul are numeroase utilizari in apiterapia umana si veterinara.

In afara de metoda clasica de recoltare prin razuire cu dalta sau alte obiecte ascutite, se mai pot folosi unele tehnici simple de sporire a productiei de propolia. Utilizand colectorul de propolis, se pot objine eirca 300 g de la fiecare familie de albine.

Colectorul se compune din trei piese: un gratar distanjator ce se aplica peste spetezele ramelor stupului, o fesatura sau plasa din material plastic cu ochiuri de 1,5 x 1,5 mm si o panza de bumbac (panza colec-toare).

Ce este un pesticid?

Conform codurilor de bune practici agricole, un pesticid este considerat a fi orice fungicid, erbicid, insecticid, acaricid, rodenticid sau defoliant folosit pentru a distruge sau controla un organism nedorit.
Forma fizica apesticidelor
Aceasta forma de gaz este tipica în principal, de fumigene, de exemplu, metil bromura. Desi unele pesticide sunt în stare solida sau stare lichida, actiunea pesticidelor se datoreaza fie vaporizarii, de exemplu, 1,4-diclorbenzen, benzen, sau actiunii chimice, de exemplu, fosfura de aluminiu.
Alte pesticide ale caror actiune nu este ca un gaz produc vapori periculosi.
Lichid predominant, în actiunea pesticidelor este rezultatul lichid de contact sau ingestie de catre organismul care urmeaza sa fie controlat. Exemple tipice sunt paration, mevinphos, DEF.
Acestea pot fi, de asemenea, folosite sub forma de aerosoli, adica ceata. Unele pesticide “lichide” sunt, de fapt, o solutie de agent activ într-o adecvat de exemplu, cu solvent, 1080 în apa sau dieldrin ca o emulsionabil concentrat.
Actiunea masiva de solide este similara cu lichide; exemple tipice sunt DDT si derris praf (rotenon). Acestea pot fi aplicate ca o tdw sau în solutii. Lindan (Cammexane j, de exemplu, poate de asemenea fi folosit ca un aerosol, care produce un fum atunci când este folosit într-un distribuitor termo-reglementat).
Unele pesticide sunt primite deja pregatite ca momeli, cum ar fi de exemplu warfarina.

Oculatia cu doua placi („nicolare")

Pe langa incompatibilitatea altoi-portaltoi sunt si situatii cand un portaltoi tolereaza altoii unui anumit soi dintr-o specie si nu tolereaza altoii altui soi ai aceleiasi specii. Astfel ar fi si cazul soiului de par Conference altoit pe portaltoi gutui. De multa vreme in aceste situatii sunt folosite altoirile intermediare, dar acestea presupun timp si munca mai multa.

Nicolin (1953) propune o metoda cu adevarat ingenioasa pentru astfel de situatii. El a utilizat doua placute-altoi in loc de una. Prima este o placuta-altoi obisnuita, asa cum a fost descrisa la metoda de altoire prin oculatie, iar cea de-a doua este foarte subtire si nu confine mugur. Placuta a doua se obtine dintr-un lastar al soiului intermediar, iar prima dintr-un lastar al soiului nobil pe care vrem sa-1 obtinem.

Modul de lucru este urmatorul:

Din lastarul soiului nobil intermediar se taie o placuta cu ochi de dimensiunile descrise anterior. Aceasta nu se va folosi deci se poate arunca. Sub taietura eliptica rezultata pe

lastar se mai executa inca una in asa fel incat sa rezulte o placa groasa de 1-2 mm.

Din lastarul soiului nobil pe care il dorim se taie apoi o placuta-altoi obisnuita. Cand ambele placute sunt deja pregatite se executa taietura in T pe portaltoi, se dezlipeste scoarta, se introduce pe jumatate placa intermediara si peste ea, tot pe jumatate, placa altoi.

In continuare, ambele placute vor fi impinse simultan pana in pozitia finala. In tot acest timp se va avea mare grija ca sectorul de scoarta al placii intermediare sa nu se desprinda. Dupa ce aceste operatii sunt incheiate se va lega locul de altoire.

Supravegherea familiilor de albine pe timpul sezonului rece

Controlul condipor de iernare a familiilor de albine se face fara deschiderea stupului si in asa fel meat familia de albine sa fie deranjata cat mai putin. Controlul direct prin deschiderea stupului se face numai in cazuri exceptional, cand viata familiei de albine este ameninjata ca urmare a unor stari anormale constatate: patrunderea soarecilor in stupi, conditii proaste de ventilate, carente alimentare (provizii de hrana in faguri, disparitia matcii). Pentru cunoasterea modului de iernare a fiecarei familii se foloseste metoda auditiva: intr-o zi mai inaorita, fara a deranja stupul, apicultorul poate aplica un tub simplu de cauciuc la urdinia. In acest fel, asculta zumzetul albinelor, dandu-si seama de anomalii de genul celor enumerate mai sus.

Oculatia inelara si cu placa

Pepinierele care se aplica in mod profesionist cu obtinerea puietilor de nuc, executa altoirile in sere pentru a nu mai fi conditional de starea vremii.

Daca totusi conditiile atmosferice sunt favorabile (14 zile cu temperaturi de la 25°C la 30°C) atunci altoirea poate fi aplicata si in camp.

La nuc, altoirea prin introducerea unei placute-altoi in despicatura in forma de T, asa cum s-a descris anterior nu prezinta destula siguranta pentru ca el ipa a de cambiu este prea mica si nu confera conditii bune de prindere. Din acest

motiv a fost inventata o metoda de altoire a nucului care inlatura multe neajunsuri.

Astfel, cu ajutorul unui briceag cu doua lame, se poate taia de pe lastar fie un inel intreg de scoarta cu mugure, fie doar o fereastra de scoarta. Pe portaltoi se va crea un gol de scoarta identic ca dimensiuni cu altoiul. Este inutil sa mai insistam asupra dimensiunilor zonei de cambiu in acest caz. Altoii vor fi prealuati de pe lastari vigurosi in varsta de mai multi ani.

Mugurii dubli sau cei care au mici codite la baza nu sunt indicati. Cea mai dificila operatie de pregatire a altoiului este taierea in spatele mugurelui. Pentru aceasta briceagul va fi tinut cat se poate de lipit de lemnul lastarului. Plantarea altoilor pe portaltoi se va face cat mai repede posibil din momentul detasarii acestora de pe lastar. Utilizarea altoilor placa in locul altoilor inel a fost impusa de faptul ca de cele mai multe ori lastarii nobili sunt mai subtiri decat trunchiurile ce urmeaza a fi altoite. Aplicarea altoilor (inel sau

placa) se poate face la gatul radacinii, pe tulpina sau pe ramificatiile principale ale coroanei. chiar daca acestea au 3, 5 sau mai multi ani.

Cand se altoiesc crengile de schelet se pot aplica 1 -2 altoi pe fiecare, pornindu-se de la o distanta de 40 cm de la punctul de ramificare. La pomii de varsta medie altoii vor fi aplicati pe lemn de 3-4 ani.

In cazul coroanelor batrane ar fi necesara mai intai o intinerire, iar apoi se va altoi pe lemn de doi ani. In genere nu se planteaza mai mult de 10 altoi intr-o coroana. Legarea punctelor de altoire se face cu mijloace la indemana. Nu este necesara chituirea. Acest gen de altoiri pot fi aplicate deja din luna iunie, deci pe ochi activi. Altoirea pe ochi activ pana la inceputul lui iulie nu este aplicata decat foarte rar pentru ca lastarii sunt slabi, insuficient maturizati. De regula altoirile cu ochi activi au loc de la mijlocul lui iulie pana la mijlocul lui august. Dupa desfrunzirea din toamna, portaltoiul va fi taiat corespunzator (pana la scurte conuri).

S-a constatat ca folosind portaltoi cu crestere viguroasa, lastari puternici in varsta de doi ani cu ochi sanatosi si beneficiind de temperaturi ridicate uccesele pot fi notabile.

Metode de producere, recoltare si conservare a laptisorului de matca

Laptisorul de matca – produs folosit in apiterapie -este rezultatul secretiei glandelor hipofaringiene si mandibulare ale albinelor tinere, adica intre a 7-a zi a 15-a zi a existentei lor. Aceasta secretir glandulara serveste drept hrana pentru larve in primele zile ale vietii, lor, iar pentru matca pe toata durata vietii.

Se poate produce laptisor de matca prin tranavazarea (mutarea) larvelor in cupe de botci artificiale introduse in familii orfanizate (ramase fara matca); se poate lucra, de asemenea, si in familii cu matca. Important este sa se objina cat mai multe albine doici si acestea sa fie obligate a lua imediat in crestere cat mai multe larve pe care sa le hraneasca din abundenta. Pentru productia de laptisor de matca este necesar sa se asigure regimul optim de temperatura.

Recoltarea laptisorului se face dupa inlaturarea larvei, la trei zile din momentul tranavazarii. Pentru recoltare se foloseste un aparat cu o pompa de vacuum. Dupa filtrare, laptisorul se pastreaza in frigider, pentru a nu se degrada.

Conform tehnologiei clasice, de la o familie de albine se pot objine intr-un sezon apicol cca 300 g laptisor de matca in conditii normale, mentinandu-se familia de albine in stare de permanenta activitate si prevenindu-se roitul natural.

Altoirea in ochi dormind

Acesta este cel mai vechi procedeu cunoscut si a ramas cel mai utilizat pana in zilele noastre. Altoirea in ochi dormind poate fi aplicata numai intr-o perioada de timp relativ scurta, in special in iulie si august, cand scoarta se poate desprinde usor si cand pe lastarii nobili suficient dezvoltati apar ochi vigurosi.

Perioada in care scoarta anumitor portaltoi se desprinde usor poate fi scurta, ca de exemplu la M4; la alti portaltoi poate fi mai lunga. Portaltoii cu crestere puternica in grosime (M26 sau prunul mahaleb) pot fi altoiti doar tarziu, deoarece in cazul unei altoiri timpurii altoiul poate fi impins afara de catre calus. Faptul ca termenul la care trebuie efectuata altoirea joaca un rol decisiv la altoirile prin oculatie a fost dovedit de un experiment simplu.

Astfel, Gruppe si Torabi au altoit prin oculatie ciresi la cinci date diferite: 24VII, 7VIII, 21VIII si 4IX. La primul termen formarea de calua era atat de puternica incat ochii au fost respinsi in mare majoritate; in cazul altoirilor tarzii insa au aparut cele mai mari clacari ca urmare a formarii insuficiente de calua si a unui strat necrotic rezultat din acesta. Datele de 7 si 21 august s-au dovedit cele mai potrivite pentru oculatiile la cires.

In pepiniere, dupa o experienta de decenii, este respectat urmatorul grafic pentru altoirile in oculatie:

Iulie: pruni, piersici, peri, gutui, anumite soiuri de mar.

August: cires, mar, visini pietrosi La prelevarea ochiului de pe lastar trebuie tinut cont ca, in afara de mugure, trebuie asigurat suficient tesut de cambiu, care sa asigure concresterea. Asadar, se va taia de pe lastar o placuta de scoarta care sa contina un mugure, scoarta si tesut de cambiu. Taietura trebuie practicata suficent de adanc pentru a atinge cilindrul de cambiu, dar nu atat de adanc incat sa antreneze prea mult lemn. La anumite specii sau soiuri (cais, parul „conference") ochii stau pe niste socluri lemnoase proeminente asa ca, la taiere, pe placuta este antrenat prea mult lemn. in aceste cazuri se va proceda la indepartarea cu

mare atentie a lemnului suplimentar fara insa a afecta negativ nucleul ochiului.

Experienta pozitiva obtinuta la aceste operatii a condua la extinderea metodei si in cazul celorlalti pomi fructiferi. Astfel, in prima faza se decupeaza placute cu lemn ceva mai mult decat trebuie urmand ca, dupa aceea, sa fie indepartat surplusul de lemn.

Cateva desene sunt menite sa ajute la o mai buna intelegere. Atentie mare trebuie acordata integritatii nucleului mugurelui.

Pentru prelevarea placutelor-altoi este necesar un briceag cu lama curbata inspre interior. Briccagul va fi plasat la aproximativ 1.5 cm sub ochi.

Prin rezemarea degetului mare al mainii care taie se obtine o anume siguranta. Taierea va decurge in sensul de la baza catre varful lastarului. Cand taierea a trecut cu 1.5-2 cm de ochi degetul mare al mainii care taie trebuie sa impinga placuta catre lama briceagului astfel incat taierea sa lie finalizata. Cand de pe un lastar urmeaza a fi obtinuti mai multi ochi se recomanda sa se inceapa de la varf inspre baza pentru ca finalul taierii decurge de regula mai plan decat inceputul.

Stabilitatea placutei este mai mare sub ochi astfel ca impingerea altoiului in despicatura portaltoiului devine mai sigura. Placuta altoi va fi taiata invera decat s-a expua mai sua numai daca si taietura in forma de T a portaltoiului se executa invera (T intors).

Interesant este rezultatul unui experiment facut la Long Ashton (Anglia) unde s-a practicat o taiere in forma de T rasturnat la portaltoiul M26 deoarece pomicultorii englezi erau nemultumiti de cresterea foarte diferita in cazul acestui portaltoi. Prin practicarea taierilor in T rasturnat s-au obtinut inaltimi uniforme si suficient de mari ale altoilor. In plua s-au dezvoltat mai multi lastari timpurii cu orientare orizontala.

Acest lucru este confirmat si de Meisa (1985), care, insa, afirma ca s-au obtinut cresteri ceva mai slabe.

In cadrul experimentului englezesc s-a confirmat si faptul ca pomii rodesc mai timpuriu, ceea ce pentru pomicultor nu este putin lucru. Aplicarea altoilor pe inaltimea portaltoiului nu este restrictionata. in pepiniere insa, de regula, altoirea prin oculatie se aplica la aproximativ 10 cm deasupra solului. Cazurile care se abat de la aceste norme vor fi descrise la sfarsitul acestui capitol. Atunci cand altoirea prin oculatie se aplica in apropierea solului. sunt necesare cateva lucrari pregatitoare. Cu 10-14 zile inainte de momentul altoirii se vor inlatura absolut toti lastarii crescuti in zona in care se va aplica altoirea. Lastarii laterali vor fi taiati cu un briceag ascutit sau cu foarfeca de vie cat mai aproape de locul din care au pornit. Solul de la radacina portaltoiului va fi nivelat si presat usor astfel incat pierderile de apa din capilaritate sa fie minime pentru ca. altfel. scoarta ar putea deveni mai greu de dezlipit. De asemenea in perioadele secetoase poate interveni o amanare a termenului de altoire daca se constata ca scoarta se desprinde anevoie. Din aceste motive este indicata o verificare a usurintei cu care se desprinde scoarta, verificare ce va fi facuta cu 2-3 zile inainte de data stabilita pentru inceperea altoirilor. Cu putin timp inainte de inceperea operatiilor, scoarta portaltoiului va fi curatata de pamant cu o carpa uscata si moale. Daca altoirea prin oculatie are loc la nivelul coroanei, aceasta curatire a locului de altoire nu mai este necesara.

Dupa ce aceste lucrari pregatitoare au fost incheiate se trece la aplicarea inciziei in forma de T pe scoarta portaltoiului. Pentru aceasta va fi aleasa o zona neteda a scoartei si daca este posibil pe partea opusa vantului predominant. Se va executa mai intai taietura transversala care va avea o lungime de aproximativ 1 cm si va fi perpendiculara pe axul tulpinii sau ramurei respective. Se executa apoi si o a doua taietura longitudinala, care pleaca din mijlocul primei taieturi. Lungimea acesteia va fi de aproximativ 3 cm si va fi cat se poate de perpendiculara pe prima. Cand si cea de-a doua taietura a fost executata, prin rotirea briceagului intai intr-o parte si apoi in partea opusa, se desprinde scoarta portaltoiului. Numai daca scoarta opune rezistenta la dezlipire se va interveni cu cocoasa de dezlipire aflata in varful lamei briceagului, pe partea opusa taisului. Cele doua aripi dezlipite si ridicate putin creaza o cavitate in care va fi introdusa placuta-altoi. Aceasta va fi introdusa in cavitate respectand pozitia initiala de crestere a mugurelui altoi. Altfel spus, mugurele va fi cu varful in sus, asa cum a fost de fapt pozitia sa naturala pe lSatarul nobil de pe care a fost preluat.

De regula, lungimea placutei-altoi la pomii fructiferi masoara intre 2,5 si 3,5 cm. Daca se intampla ca extremitatea superioara a placutei sa depaseasca taietura transversala a T-ului, aceasta va fi retezata exact deasupra acestei taieturi.

Trebuie tinut cont de faptul ca taietura longitudinala nu trebuie sa fie mai mare decat lungimea placii-altoi pentru ca rana se vindeca mai greu si nu se poate obtine o bunS stabilitate pentru altoi.

Mai multe experiente au demonstrat ca viteza de altoire poate spori simtitor daca un om pregateste placutele-altoi si altii le aplica pe portaltoi., Un bun profesionist poate pregati 500-600 de placute pe ora asigurand astfel materialul pentru alti doi care efectueaza altoirea propriu-zisa. Pe masura ce sunt preluati de pe lastari, altoii se vor baga intr-o galeata cu apa pana cand vor fi inmanati celor ce altoiesc. Acestia ii vor pastra in niste saculeti tapetati cu muschi umed de unde se vor servi in masura in care au nevoie. Legarea cu rafie sau cu inlocuitori

incepe din partea de sus. Degetul mare al mainii stangi va presa 1 capatul firului de rafie exact pe taietura transversala. Se infasoara de doua ori rafia, in sensul acelor de ceas, astfel incat sa prindS si cativa centimetri din capatul liber al rafiei. Se continua infasurarea in jos, ceLputin cu patru spire ocolind cu grija ochiiil si ciotul cozii de frunza. La ultima infasurare se va face I un ochi de strangere prin care se va introduce rafia. Dupa stran- I gere, rafia se taie intr-un loc potrivit. Deoarece sudura ochilor- 1 taltoi la acest gen de altoire se face destul de repede, nu este I nevoie de chituire. In cazuri cu totul speciale (atac de viermi), 1 poate deveni necesara si aceasta operatie.

Bandajele vor fi indepa rtate odata ce altoii sunt deja prinsi. Indepa rtarea se face printr-o taietura verticala pe partea opusa altoiului.

In tSrile occidentale se comercializeaza de multa vreme niste bandaje speciale din polimeri care se fixeaza cu o clemS proprie din sarmS si care se autoindeparteaza dupa un timp suficient formarii calusului. Materialul devine casant sub actiunea razelor ultraviolete. Dupa aproximativ trei saptSmani se poate face deja un control privind prinderea altoilor. Daca altoiul s-a prins, codita frunzei ar trebui sa fi i cSzut singura sau se desprinde la cea mai usoara atingere.

Daca cioturile de frunza sunt uscate, inseamna ca altoiul nu s-a prins. Daca la pregatirea placutelor-altoi nu s-au pastrat cioturi de frunze, atunci se va observa daca mugurele altoi a inceput sa se dezvolte sau s-a uscat impreuna cu placuta. In cazurile in care altoii nu s-au prina se poate repeta actiunea daca se mai dispune de altoi si daca scoarta portaltoiului se mai poate desprinde usor. Mugurii altoi prinsi vor trebui sa se dezvolte foarte puternic pana la finele perioadei de vegetatie.

Daca ingheturile vor prinde lastari „necopti" inca, acestia sunt victime sigure.

Din diferite considerente, in pepiniere oculatiile nu sunt aplicate in imediata apropiere a solului ci ceva mai sus.

Recoltarea veninului de albine

Veninul de albine este o substanja complexa, secre-tata de glande specializate din constitutia aparatului vulnerant al albinei. Veninul de albine este utilizat cu predilectie in compozti’a produselor care combat afectiunile reumatismale.

Colectorul de venin

Intr-un sezon apicol de 6 luni, in care se poate reveni de 26 ori la aceeasi familie de albine, se pot obtine 4 g venin pe familie.

Trituratul larval

S-a dovedit ca larvele de trantor folosite in trecut cu caracter intamplator ca hrana si chiar in medicina populara, constituie o noua sursa de proteine si substante biologic active, care pot fi folosite cu rezultate bune in alimentatie, apiterapie si cosmetica.

Apilarnilul este produsul rezultat din recoltarea integrala a conflnutului celulelor cu larve de trantor in a saptea zi de dezvoltare, adica la 10 zile de la depunerea oului nefecundat (inclusiv substanjele nutritive aflate in aceste celule) si care este supua unui proces de triturare (zdrobire), omogenizare si filtrare, in vederea conservarii si utilizarii.

Pentru recoltare se folosesc aparate similare cu cele pentru laptisorul de matca.

De la fiecare familie se poate obfine, intr-un sezon, circa 1 kg produa.

Metode de altoire

Cei mai multi puieti din pepiniere sunt altoiti prin oculatie. Cuvantul provine din latinescul oculua (ochi) si reprezinta o metoda de innobilare in cadrul careia sunt transplantati unui sau mai multi ochi preluati de pe lastari ai soiurilor nobile, pe portaltoi.

Metoda este economica pentru ca dintr-un lastar pot fi altoiti teoretic, atatia portaltoi cati muguri poarta acesta. In cadrul acestui tip de altoire citam:

– oculatia in ochi dormind

– oculatia in ochi crescand (activ)

– oculatia inelara si cu placi

– oculatia cu placa dubla (nicolare).

Refacerea bazei melifere

Apicultura romaneasca, sector al zootehniei in relan-sare in ultimii ani, si-a propus, intr-o strategie pe termen apropiat, unele obiective prioritare:

• cresterea numarului familiilor de albine;

• cresterea productiei de miere si produse apicole, intr-o gama cat mai diversificata, realizandu-se si disponibilitati pentru export;

• ameliorarea valorii genetice a familiilor de albine si conservarea fondului genetic national.

In anul 2007, fata de anul 2004, numarul familiilor de albine a crescut cu 5%, iar productia de miere cu 10%.

Pentru crearea conditiilor optime de aplicare a unor tehnologii modernizate, in cresterea si intretinerea albi-nelor sunt prevazute prin reglementari:

• subventionarea materialului de reproduce (familii de albine);

• sustinerea fondului genetic apicol (familii de albine de elita);

• asigurarea si valorificarea eficienta a tuturor resur-selor melifere din tara noastra, de pe cele peste 3 milioane de hectare care ofera cules de intretinere si de productie, pentru cca. 900.000 de familii de albine existente in prezent. Din aceasta suprafata, cea mai mare parte (circa 70%) este acoperita de specii forestiere, restul de 30% fiind cu plante agricole cultivate si specii spontane.

Structura bazei melifere variaza in functie de mai multi factori, fiind caracteristica zonelor geografice (campie, deal, munte, luncile raurilor, Delta etc.). Performantele productive, masurabile prin cantitati de miere si de alte produse ale stupului sunt influentate in primul rand de abundenta bazei melifere. Motivatia imbunatatirii si extinderii resuraelor melifere, in afara de conotatia ecologies, are si interferente in strategia de dezvoltare a sectorului apicol national.

Un alt aspect este cel legat de asa-numitele goluri de culea. Este cunoscut ca nu exista Jocatii” (citefte: vetre de stupina) care sa ofere cules continuu pe toata durata sezonului apicol. Culesurile principale (salcam, tei, floarea soarelui), pot fi urmate de perioade, de cateva saptamani chiar, in care a lbinele sunt lipsite de cules natural. Rezulta necesitatea completarii cu noi specii melifere in zonele si pentru perioadele deficitare.

Apicultorii care practica preponderent stuparitul pastoral cauta, pe cat posibii, sa asigure surse de cules pentru familiile de albine pe toata durata sezonului activ.

Din multitudinea de metode de imbunatatire a bazei melifere trebuie alese cele mai judicioase, adecvate scopului sau interesului major al apicultorului (productii specializate, polenizare dirijata a culturilor a.a.).

In stransa dependentt cu aceasta problematica este refacerea potenpalului nectaro-polenifer al tarii, afectat grav datorita unor disfunctionalitati manifestate dupa 1990, mai ales prin defrisari necontrolate si necorelari in actiunile de reimpadurire. Speciile silvice cu potential ridicat nectaro-polenifer (salcam, tei si altele) trebuie sa fie, intr-o mai mare masura, in atentia sectoarelor abilitate, care pot determina trecerea la fapte, in senaul maririi suprafetelor replantate cu arbori si arbusti meliferi sau a suprafetelor cu flora spontana. Unele studii ar putea fi intreprinse in ideea sporirii suraelor de producere a rasinilor naturale ca sursa de propolis a speciilor silvice. Infiintarea unor amplasamente pentru plantatii experimentale cu loturi de specii atipice: Sophora japo-nica, Evodia hupehensis, Gleditschia triacanthos, Paulownia tomentosa si altele, ar putea oferi date specifice unor zone noi de interes pentru apicultura (perioada de inflorire, durata acesteia, determinarea potentialului nectaro-polenifer etc.).

Sporirea potentialului melifer al padurilor, valorificarea eficienta a capacitatii melifere a acestora sunt obiective urmarite de silvicultori, dar mai ales de detinatorii de stupi, rezultanta sigura fiind sporirea cantitatii de pro-duse si derivate apicole.

Lastari pentru altoirile de iarna si de primavara

Pentru altoirile efectuate de iarna tarziu pana in primavara, in camp deschis, este bine sa fie alesi lastari cat mai vigurosi pentru ca acestia contin mai multe rezerve decat cei firavi. Cand perioada de pastrare pana la altoire este mai scurta se pot selecta si lastari mai putin dezvoltati, dar cand se recolteaza lastari pentru altoirile din primavara acestia vor avea neaparat vigoarea necesara. Cand se stabileste care este vigoarea optima a unui lastar, trebuie tinut seama si de celalalt aspect si anume ca din lastari prea vigurosi pot rezulla altoi care sa prezinte dificultati in ceea ce priveste contaclul cambial Intre parteneri. In orice caz s-au facut multe recomandari ca lastarii alesi trebuie sa aiba grosimea unui creion, dar in cazul lastarilor recoltati iarna pentru altoiri de primavara aceasta dimensiune poate fi depasita.

Lastarii destinati innobilarilor practicate iarna sau primavara vor fi taiati in lunile de iarna. Lucrari deosebite asupra lastarului asa cum s-a recomandat in cazul altoirilor de vara, nu mai sunt necesare deoarece frunzele au cazut. in timp ce lastarii recoltati in vara au de multe ori o consistenta semierboasa si trebuie utilizati cat mai repede, lastarii recoltati iarna pot fi pastrati luni intregi daca au fost taiati la.timp. daca sunt destul de vigurosi si daca se pastreaza in conditii optime.

Intr-adevar, cu cateva saptamani inainte de desfrunzire, pomul incepe sa-si depoziteze in partea sa lemnoasa o parte din subatantele asimilate care sunt astfel transformate in rezerve. Aceasta masura a metabolismului este impusa de faptul ca doar partile lemnoase ale pomului supravietuiesc iernii. Frunzele se ofilesc si cad, de multe ori chiar inaintea primului inghet, apoi pomul intra in perioada de liniste hibernala. Aceasta este perioada cand trebuie sa aiba loc taierea lastarilor din pomii de soi nobil. Activitatea aceasta se va desiasura in zilele lipsite de inghet pentru a evita degeraturile.

Lastarii samburoaselor trebuie recoltati destul de timpuriu (noiembrie pana in decembrie). In cazul in care in perioada aceasta se instaleaza inghetul ei vor putea fi taiati si mai tarziu (pana la sfarsitul lui ianuarie), insa aceastea trebuie sa fie numai exceptii, pentru ca lastarii recoltati asa de tarziu Infloresc mai repede in depozit, si, in plus, nu pot fi excluse anumite deprecieri ale cambiului ca urmare a inghetului. Cu lastarii de cires care au fost taiati abia in martie. succesele au fost minime, iar dezvoltarea altoilor prinsi a fost de asemenea afectata.

La samantoase, lastarii pot fi taiati si in ianuarie. lata insa ca Braun (1963) face o serie de cercetari care arata ca, pentru anumite procedee de altoire, recoltarea sa nu aiba loc inainte de jumatatea lunii aprilie. Aceasta recomandare se bazeaza pe urmatoarea realitate: primavara devreme incepe circulatia sevei in tulpinile pomilor nu numai in tesuturile lemnoase longitudinale, dar si radial. In cazul depozitarii la rece, lastarii folosesc numai cantitati reduse de subatante nutritive de rezerva. Daca pe langa temperatura scazuta si umiditatea mediului este mare, atunci pierderea de apa a lastarilor este foarte mica. De fapt acest principiu este practicat de ani de zile si la conservarea fructelor. Pivnitele reci si umede sunt adaposturi foarte bune pentru lastari. Daca acestora le sunt adaptate posibilitati de reglare a temperaturii si umiditatiii atunci devin ideale. Nu trebuie omis faptul ca lastarii depozitati in incaperi frigorifice timp mai indelungat au sanse mai mari de a se usca decat cei pastrati in pivnite reci si umede.

De aceea, in cazul depozitarii in frigorifere este recomandabil ca manunchiurile de mladite astfel depozitate sa fie impachetate in pungi de folie de polietilena cu grosimea de 0.05 mm. Se va evita in totalitate depozitarea lastarilor impreuna cu fructele. Acest sfat nu este lipsit de fundament teoretic: in timpul coacerii in depozit fructele degaja subatante organice care provoaca ruperi ale scoartei lastarilor, ofiliri ale mugurilor si necroze de tesut lemnos. In cazul in care nu este disponibila o pivnita racoroasa si umeda se poate proceda si in alt mod: se alege in dosul unui adapost un loc in care se sapa o groapa adanca de 15-20 cm,; pe fundul gropii se aseaza mladitele care se acopera cu un strat de turba umeda gros de 15 cm. Cozile taiate ale lastarilor vor fi chituite. Este recomandata infasurarea lastarilor in plase de sarma pentru a evita distrugerile provocate de rozatoare.

Pastrarea in pivnite confera si avantajul esential ca evita pentru un anumit timp influentele periodicitatii asupra lastarilor (probabil din cauza descompunerii mai lente a acidului abscisinic). Astfel, in timp ce afara apar deja flori si frunze, in pivnitele reci si umede lastarii stau asa cum au fost pusi. Daca se intampla insa ca ei sa intre in vegetatie, inflorind sau infrunzind. nu mai pot fi folositi la altoire.

Inainte de depozitarea lastarilor in vederea iernarii se vor face manunchiuri de cate 20-30 bucati, care se vor eticheta cu denumirea speciei, soiului, eventual data depozitarii. In zilele de iarna mai calduroase, temeperatura in pivnite poate creste peste valorile de 5-6°C. Coborarea temperaturii se poate face prin aerisiri nocturne, cand temperatura exterioara este mult mai scazuta.

La dezvelirea in vederea utilizarii, lastarii-altoi vor trebui sa arate la fel ca atunci cand au fost recoltati.

Principalele caracteristici ale unui lastar sanatos dupa perioada de conservare sunt:

– scoarta intinsa si neteda fara rani

– muguri doar usor crescuti

– la taierile de proba tesuturile sa apara sanatoase si verzi. Ca divertisment, amintim ca multi pomicultori, dupa ce

fasoneaza altoii in vederea aplicarii lor pe portaltoi, ii lasa sa stea in apa rece cam doua ore, dupa care procesul de altoire propriu-zis poate sa inceapa. in sfarsit, se mai poate adauga ca lastarii uscati, cu scoarta zbarcita sau cand tesutul dezvelit de epiderma cu unghia este maroniu nu vor fi luati in seama in vederea folosirii la altoire. Acum se vor examina si eventualele atacuri de boli si ciuperci asupra lastarilor si se vor elimina cei afectati.

In cadrul selectarii de lastari nobili pentru oculatii la visin, va trebui tinut cont de faptul ca lastarii ce contin muguri florali trebuie exclusi. Daca sunt folositi muguri florali la altoire nu se va ajunge in anul urmator la o dezvoltare corspunzatoare. Chiar daca aceasta situatie se poate schimba prin ruperea florilor este o munca in plua si capacitatea de crestere ramane slabita.

Pentru evitarea dezvoltarii mugurilor florali se pot efectua stropiri cu acid giberelinic incepand de la mijlocul lui iunie pana la sfarsitul lui august din 14 in 14 zile.

Intretinerea diferentiata a familiilor de albine

Cresterea productivitatii stupinelor este conditional de cunoasterea si folosirea rationala a intregului complex de lucrari de intretinere diferentiata a familiilor de albine, potrivit caracteristicilor culesului si particulari-tatilor biologice ale albinelor din zonele bioapicole.

Zonarea tehnologiilor se refera la urmatoarele sisteme de intretinere si exploatare a familiilor de albine: Campia Dunarii si Dobrogea, Podisul Moldovei, Campia de Vest si Banat, Podisul Transilvaniei si dealurile subcarpatice. In vederea iernarii, pentru zonele in care iernile sunt mai blande, familiile de albine se impacheteaza usor. Aplicarea unui material termoizolant (polistiren expandat) in capacul stupului si pe pantile laterale ale cuibului, precum si aplicarea oricaror masuri care sa evite efectele daunatoare ale curentilor reci si ale umezelii excesive creeaza un microclimat favorabil pentru dezvoltarea timpurie armonioasa a cuibului.