Apicultura si conservarea biodiversitatii

Apicultura ofera, pe langa profitul generator de satisfactii de natura materiala, inegalabila satisfactie mentala si spirituals, respectiv eliberarea de strea. Mai mult decat atat, valenjele estetice ale practicarii stuparitului nu sunt si nu pot fi contestate. In afara de functia estetica a apiculturii, ea este generatoare de biodiversitate si avem asadar datoria morala de a proteja albina, pentru ca generatiile viitoare de stupari sa beneficieze de un patri-moniu nealterat. Actiunile combinate pe structuri adec-vate in apicultura trebuie sa proteteze si sa conserve mediul.

Conaumul de miere -indicator al nivelului de trai

Ca in majoritatea tarilor din zona, conaumul de miere pe cap de locuitor nu poate fi utilizat ca indicator al nivelului de trai. Acest senzor prezinta variatii, ceea ce denota, mai degraba, o apropiere de obiceiurile alimentare provinciale, care pot fi influentate de nivelurile de cultura si de civilizafle materiala.

Zone de practicare a apiculturii

S-a format in condifiile specifiee pedo-climatice si de baza melifera din zona carpato-danubiana. Climatul temperat continental de la noi din tara este caracterizat prin precipitatii relativ reduse, variatii mari de temperatura si vanturi puternice.

Din punct de vedere taxonomic, sunt unanim accep-tate pentru albina noastra, cinci zone bioapicole princi-pale (de referinta):

• Campia sudica dunareana (inclusiv Dobrogea si Delta);

• Zona colinara subcarpatica;

• Campia Vestica (inclusiv Banatul);

• Podisul Transilvaniei;

• Podisul Moldovei.

Din punct de vedere somatometric, trompa albinei are lungimea cuprinsa intre 6,02-6,64 mm, lungimea aripei anterioare 9,0-9,4 mm, indicele cubital (clase) 2,12-3,70 si indicele tarsian (procente) 54,97-58,56.

Din punct de vedere comportamental este o rasa de albine foarte blanda. Se caracterizeaza printr-un com-portament deosebit de linistit pe faguri. In timpul con-trolului familiilor, permite intervenfla omului chiar si fara folosirea fumului.

Este caracterizata prin schimbarea linistita a matcii: anecbalie = inlocuire naturala periodica a matcii. Este putin predispusa fa furtisag si are un instinct moderat de roire. In timpul roirii cladeste cca. 30-50 botci si numai in cazuri cu totul exceptional peste 100. Capacirea celu-lelor cu miere este predominant „uscata”, uneori intermediari (mixta). Prezinta predispozitie accentuata pentru blocarea cuibului cu miere, in cazul culesurilor de mare intensitate, particuiaritate biologica ce ingreunea-za intretinerea sa in stupi orizontali. Tendinta de propo-lizare este slaba.

Este o albina productiva, la familiile de albine recor-diste, in conditii excepljonale de cules, productia de miere putand atinge 50-60 kg/familie.

Pentru asigurarea unei presiuni de selectie in zonele de influenza si pentru mentinerea curata a materialului biologic ce constituie patrimoniul genetic apicol, Institute de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultura, prin pepi-nierele sale de la Bucuresti, Moara Vlasiei – llfov, Mal-daresti – Valcea, Cislau – Buzau, Poieni – lasi si Bididia – Tulcea, produce anual matci selectionate care se di-fuzeaza in teritoriu. Prolificitatea matcii poate varia in li-mitele 1600-2100 oua/24 ore.

Albina carpatina este bine adaptata conditiilor pedo-climatice in care s-a format. In prezent se aplica in tara noastra un sistem de ameliorare in rasa curata, diferentiat in functie de principalele zone climatice. Incercarile de acest gen si incrucisarile realizate cu popu-latiile locale nu au dua la efectele economice pe care s-a scontat. Poluarea albinei autohtone ar avea efecte dezastruoase, putandu-se ajunge la slabirea rezistentei la boli si daunatori. Obtinerea unor metisi nedoriti si neadaptati la condile de mediu din tara noastra pot periclita fondul apicol autohton (Apis melifera carpatica). Este recunoscuta situatia unor tari in care nu se mai poate regasi albina de bastina.

Sectorul apicol national

In Bucuresti exista, de asemenea, un Centru medical de apiterapie al Institutului, cu cabinete pe specialitati, dotate cu aparatura de control si investigatii, in care lucreaza medici si alt peraonal de specialitate, cu inalta calificare.

Apiterapia, in prezent o ramura medicala complementari bine conturata, si-a pastrat in multe tari forma ei traditionala, populara. Existenta practicilor apiterapice este cunoscuta, confirmata si recunoscuta unanim. In Romania, apiterapia stiintifica s-a constituit incepand cu 1972 intr-o adevarata scoala, cu un bun renume pe plan mondial, avand perapective cede prin sporirea araenalului ei medicamentos bioactiv.

Apiterapia este punctul forte al sectorului de cercetare, mai ales datorita curentului naturist actual tot mai vizibil pe plan mondial. Un numar de aproape 90 de tipuri de derivate apicole se realizeaza in secpe Institutului si ale Complexului apicol, fiind distribute in toata tara prin reteaua magazinelor proprii sau in farmacii si in alte unitati- Baza de obtinere a materiilor prime si a derivatelor apicole este productia autohtona, exceptand unele cantitati de laptisor de matca si de venin.

Cele trei decenii de existenta ale Institutului (1974-2004) reprezinta, intr-o buna masura, tezaurizarea istoriei de 130 de ani, privita ca un corolar al asociatiei pro-fesionale a apicultorilor romani.

– Complexul apicol

Aceasta unitate economica de baza a Asociatiei Cres-catorilor de Albine asigura, incepand de la inaugurarea sa, in anul 1965, cu ocazia celui de al XX-lea Congres international de apicultura jubiliar al Apimondiei, de la Bucuresti, baza tehnico-materiala pentru apicultura nationals, prelucrarea produselor apicole la nivel superior, realizarea de utilaje si produse apicole. Sub aspectul conceptiei de realizare, al volumului si diversificSrii productiei, Complexul apicol reprezinta intr-adevSr un unicat mondial. Prin intermediul celor aproape 200 de magazine de specialitate aparjinand filialelor judetene ale A.C.A se desfac mSrfuri ca: unelte apicole din lemn, metal sau din mase plastice, produse cosmetice, produse alimentare concentrate, dietetice, energovitalizante cu reale proprietSti apiterapice, precum si biostimulatori si altele.

Ceara – materie prima pentru construirea cuibului

Ceara este, ca importanfa, cel de-al doilea produa principal obtinut de la albine. Ea are o valoare economica deosebita, fiind folosita la fabricarea fagurilor artificiali, in cosmetica, precum si in mai multe ramuri industriale. Pentru sporirea productiei de ceara, se introduc anual faguri artificiali la cladit, se folosesc rame claditoare si se mareste distanta dintre ramele din stup, pentru ca albinele sa alungeasca celulele. In conditiile din tara noastra, potentialul firesc al familiilor de albine in ce priveste productia de ceara si claditul fagurilor este de 0,8-1,2 kg, in medie, la fiecare familie normala de albine.

Inmultirea familiilor de albine prin roire artificiala

Roitul este o manifestare naturala instictuala prin care se realizeaza multiplicarea familiilor, deci perpetu-area speciei. Consta in formarea si desprinderea din familia de baza a unei unitati biologice noi, care poarta numele de roi.

Roiul de albine pe faguri este unitatea biologica a al-binelor, constituita pe un numar redua de faguri, si care se foloseste ca element de formare a unei noi familii de albine. Roiul de albine pe faguri este populatia care cantitativ corespunde normativelor in vigoare, are o matca cu valoare biologica, un numar de rame cu faguri claditi si rezervele de hrana necesare mentinerii si desfasurarii in condign normale a vietii albinelor. Roiul isi intemeiaza un nou cuib. Roirea artificialt trebuie privita, practic, ca o actiune de dirijare de catre apicultor a pro-cesului natural al inmultirii, in toate fazele, incepand cu dezvoltarea familiei de albine si asigurarea matcii, pana la divizarea familiei. In functie de sezon, de puterea familiilor, de scopul urmarit, s-au stabilit mai multe metode si variante de roire articiala: stolonare, divizare, mutare, roi la pachet.

Sporirea si diversificarea productiei in stupina

Intensificarea (sporirea) productiei reprezinta procesul de antrenare a factorilor naturali, biologici si economici pe fondul progresului tehnic in vederea cresterii si dezvoltarii economice.

In sena larg, diversificarea productiei este procesul asimilarii in fabricate a noi produse, al perfectionarii celor existente, al aparitiei unor noi ramuri si subramuri de productie, determinat de cerintele piefei libere in conditiile progresului tehnic si stiinfific.

Diversificarea, ca latura a intensificarii productiei este una din modalitatile de rentabilizare in stuparit. Promovarea intensificarii si diversificarii apiculturii se pot realiza prin cresterea nivelului de instruire a apicultorilor, dar si prin masuri coerente privind actiunile comerciale sau intervenpe publice pentru stimularea extinderii acestor deziderate (prevederi ale strategiei sectoriale).

Perspectivele apiculturii

An de an, in ultima perioada, tot mai multf tineri s-au orientat catre practicarea stuparitului, indeletnicire traditionala la romani. S-ar parea ca dupa o tranzitie buimaca, apicultura este in relansare. Strategia sectoriala in domeniul apiculturii pleaca de la studii si cercetari amanuntite privind premisele constituite dintr-un cadru organizatoric si conditii naturale favorizante. in apicultura mileniului trei din Romania, in condijiile tranzitiei de la economia centralizata la economia pietei libere, se contureaza clar trecerea de la amatorism la apicultura profesionista. imbinarea traditiei cu modernitatea se face in conditie in care sistemul de reglementari din apicultura romaneasca este in mod sistematic corelat cu cerintele integrarii in Uniunea Europeana.

Ea este practicata, in prezent, de locuitori de diverse categorii socio-profesionale si vSrate, fiind considerata un domeniu de interes national. Productia de bunuri materiale realizata in apicultura se situeaza in jurul valorii de 1-1,5% din productia zootehnicS, insa avantajele care rezulta din actiunea de polenizare dirijata a culturilor agro-pomicole cu albine sunt cu mult mai importante. intrucat stuparituI este departe de a fi atina posi-bilitStile maxime de dezvoltare, sunt stabilite unele masuri de strategie sectoriala la nivel national, structurate in concordanta cu tendintele europene si mondiale. Aplicarea consecventa si cu fermitate a acestor masuri, unele stipulate printr-o lege – Legea apiculturii, din 1998 – poate atenua, pentru sectorul apicol, conjunctura nefavorabila cauzata de cSderea economica dramatica inregistrata din 1990, pentru a se putea revigora aceasta preocupare cu importanta economics, ecologies si sociala considerabila.

Printre cele mai importante obiective ale sectorului apicol romanesc sunt mecanizarea lucrarilor de volum si modernizarea echipamentului din apicultura. Accentul se pune in prezent pe intensificarea si diversificarea productiei, cresterea septelului si a performantelor bio-logice si productive, pe asigurarea calitatfi productiei si pe armonizarea legislatiei autohtone din domeniu cu reglementarile Uniunii Europene, in vederea aderarii spe-rate in 2007. Motivatii de natura economica, in principal cresterea competitivitatii vor spori procesul de concen-trare. Strategia sectoriala si programele nationale tre-buie sa se bazeze in consecinta pe interpretari corecte de date si situatii reale, pentru a demonstra ca apicultura corespunde reglementarilor comunitare. Tranafor-marile caracteristice economiei de piata modeleaza acest sector arxootehniei incepand cu anul 1990, ele-mentele structurii sale bazale fiind in cura de definire, clarificare si obtinere a identitatii specifice.

Recoltarea mierii

Fagurii cu miere se recolteaza din stup in momentul cand aceasta este suficient de maturata, luandu-se drept criteriu practic prezenta coroanei cu miere capacita in portiunea lor superioara. Dupa indepartarea albinelor de pe rame (prin scuturare, periere, suflare sau cu izgonitori), fagurii se grupeaza dupa culoare, se descapacesc si se introduc la centrifuga. Exctractorul poate fi manual sau mecanic.

Conditionarea mierii cuprinde totalitatea procedcelor tehnice prin care se asigura purificarea, sortarea si ambalarea mierii pentru pastrarea inausirilor sale naturale.

In Romania, cea mai mare parte din producta anuala de miere-marfa se realizeaza de la culturile agricole de floarea soarelui (circa 50%). Mierea de la salcami reprezinta 25%, iar de la tei 15-20% din totalul productiei de miere obtinute. Se mai realizeaza product de miere de la rapita, pomi fructiferi, faneafa, coriandru si de la alte specii.

De-a lungul timpului, mierea noastra a obtinut la congresele si targurile internationale mai multe medalii de aur, sortimentul „miere romaneasca de salcam” situandu-se pe primul loc in lume.

Rentabilitatea in apicultura intensiva

– Conditii de indeplinit:

• material biologic performant: familii de albine si matci selectionate;

• tehnologii de intretinere adecvate, inclusiv practica-rea stuparitului pastoral (presupunand studierea minutioasa a bazei melifere si masurile corespunzatoare de ameliorare a acesteia);

• intensificarea si diversificarea productiei apicole;

• prelucrarea, conditionarea, valorificarea produselor primare la nivel superior;

• mentinerea si conaolidarea starii de sanatate dura-bila a albinelor;

• instruirea si perfectionarea pregatirii profesionale a stuparilor;

• activitatea de extensie – promovarea rezultatelor cercetarii stiinpce in produce la scara nationala;

• nivelul rentabilitafii stupinei este exprimat si de beneficiul realizat prin polenizare cu albine, datorita sporurilor de recolte agropomicole si legumicole.

– Rezultate scontate:

• sporirea efectivului de albine;

• cresterea calitativa si cantitativa a productiei;

• scaderea pretului de cost al produselor apicole;

• cresterea constanta si pe termen lung a rentabilitatii productiei apicole comparativ cu tehnologiile traditionale de intretinere.

– factorii de rise se refera la:

• condipe de cules, inclusiv starea vremii;

• sanatatea animala: incident bolilor, daunatorilor si poluarii;

• accidente tehnologice;

• fluctuape prejurilor si ale altor factori de natura economica (supraproductie, inflate a.a.m.d.).

Imbunatatiri ale randamentului soiurilor

Mutantii intamplatori joaca roluri importante in influentarea randamentului soiurilor. Acesti mutanti pot tine de valorile temperaturilor ambiante si fluctuatiile acestora. de radiatiile naturale. dar pot fi provocate si artificial. Si intr-un caz si in altul va putea fi influentat cel putin un factor ereditar. Transformarea simultana a mai multor caracteristici se poate obtiune mult mai rar. De foarte multe ori transformarile obtinute prin influenta mutantilor au un caracter aproape imperceptibil. deoarece se inscriu in spectrul de variatii obtinute din alte cauze.

De aceea ele pot ramane nedescoperite mult timp. Este stiut faptul ca nu toate mutatiile sunt benefice. Asa cum pot aparea forme noi. valoroase. este posibila si formarea unora cu caracteristici negative. Mutatiile pot aparea oricand si oriunde. Ele nu au un calendar stabil si. dupa cum aratam. nici nu se manifests strident. Acesta este motivul care impune o urmarire atenta si in timp a exemplarelor de la care urmeaza a se prelua altoi. Cand se observa influente negative cauzate de mutatii, pomii respectivi vor fi exclusi din randul donatorilor de altoi. Este foarte adevarat ca delimitarea neta intre mutatie si modificare temporary este greu de facut. Numai altoirilefepetate, extinse in timp pot lamuri dilema.

Mutatiile pot cauza efecte asupra caracteristicilor morfologice (fomia, dimensiunea, coloritul fructului) si fiziologice (perioada de coacere, timp de pastrare, gust, capacitate de rodire). In majoritatea cazurilor este modificata numai o singura trasatura. Pin mutatia culorii cojii au aparut soiuri si sortimente foarte bine cunoscute: James Grieve rosu. Gravensteiner rosu, Cox Rosu. Boskoop rosu, Sahmitz-Hubsch. Williams rosu si Gellerts rosu.

Numai in cazul soiului ..Golden Delicious'” sunt cunoscute mai mult de 50 de mutatii. cu o coloratie diferita a fructului. In cadrul acestui soi, pomicultorii urmaresc sortimentele cele mai putin predispuse la ruginire (Smoothee, Elvetia, Winsberg, etc.). Si in ce priveste variatii ale dimensiunii in cadrul aceluiasi soi, se pot da numeroase exemple. Dintre modificarile fiziologice, fertilitatea conditionata mutativ are o deosebita importanta. Inca din 1935 Schanderl descria soiul „Umbra noptii”*- un soi autosteril cu muguri ascutiti. care prin mutatie a devenit un soi cu fertilitate scazuta. si la alte soiuri a fost observata o scadere a productivitatii determinate mutativ. Din fericire exista si mutatii cu actiune inversa cum ar fi soiul Golden Delicious fate de standard”. Am citat acest soi si atunci cand am discutat de obtinerea soiurilor rezistente la ruginire si aceasta este o dovade ce sustine teza conform careia pot fi modificate mutativ chiar mai multe caracteristici. Pe aceaste idee pot fi date si alte exemple. Astfel selectiile de clone Smoothee si Bellgolden au condus pe langa modificeri ale constitutiei cojii si la modificeri de crestere, respectiv de coacere. De exemplu soiul Bellgolden se coace cu 14 zile mai tarziu decat ,,standardul”.

Toate aceste exemple evidentiaze cat de profitabile este verificarea minutioase a materialului de inmultire in vederea depistarii unor caracteristici imbunetetite intampletor si cat de necesare este eliminarea exemplarelor modificate negativ, in special inaintea altoirii. In acest sens este necesare o cooperare intre reprezentantii pepinierelor din pomicultura profesioniste si referatele de specialitate ale organelor statului. In Germania, ince de la mijlocul anilor cincizeci a fost demarate o actiune de obtinere a unor exemplare de pomi-mame, care se asigure obtinerea de seminte, altoi si clone care se asigure nu numai autenticitatea sortimentului, comportamentul rodirii si particularitetile calitative ci si, in special, senetatea. In aceaste actiune, specialistilor in protectia plantelor le-a revenit cea mai dificila sarcine si anume aceea de a se ocupa de bolile cauzate de virusi care erau deja extrem de raspandite.

Albina – producatoare de materii prime

O albina poate zbura zilnic mai multi kilometri (pe o raza de 2-3 km) in jurul stupului. Ea viziteaza sute de flori in perindarile ei scurte si eficiente pentru culegerea hranei (nectar si/sau polen). Colecteaza, de asemenea, apa si, uneori, rasina. Dar sa nu uitam ca asa-numitele albine cercetase hoinaresc in scopul culegerii de infor-matii care pot avea semnificatii diverse privind adapostul, orientarea, suraele nutritiv-formatoare si energetice, conditiile aimosferice, apararea a.a.

In ultimii ani, atat pe plan intern, cat si in alte tari, se constata o crestere continua a cererii de produse ale stupului. Pe langa produsul principal, mierea, de la albine se obtin: ceara, polen si pastura, laptisor de matca, propolis, venin. Un alt produa poate fi realizat din triturarea larvelor de trantor.

Imbunatatirea randamentului portaltoilor

Asa dupa cum se arata in capitolul „Portaltoi” rezultatele eforturilor depuse in obtinerea de portaltoi cu caracteristici imbunatatite sunt evidente. Inca din 1920, specialistii au fost preocupati de selectarea pomilor de cires pasaresc din samburii carora sa se obtina portaltoi echilibrati cu capacitate mare de productie. Astfel au devenit cunoscute soiurile de portaltoi „ciresul pasaresc din Harz”, cu coaja deschisa la culoare si „ciresul pasaresc din Limburg” cu originea in Olanda.

Este evident ca cercetarile in directia sporirii randamentului portaltoilor necesita observatii foarte atente pentru ca anumite amanunte – altfel importante – sunt greu de identifi-cat. Rezultatele sunt insa importante deoarece conduc la cresterea randamentului si la imbunatatirea simbiozei innobilarii.

Observandu-se faptul ca dispozitia de inradacinare este influentata nesemnificatiy de statutul virusilor, este recomandabil ca recoltarea clonelor destinate inradacinarii sa aiba loc inaintea devirusarii.

ficus

clip_image001Este originar din regiunile subtropicale şi tropicale şi, în prezent, sunt cunoscute peste 800 de specii. Ficusul creşte sub formă de arbust foarte apreciat pentru frumuseţea frunzelor de un verde închis, lucioase. Dacă primăvara şi vara, ficusul trebuie udat abundent, stropit cu apă şi pe frunze, toamna şi iarna se udă mai puţin şi, de asemenea, stropirea frunzelor făcându-se mai rar. Iarna, temperatura nu trebuie să scadă sub 10°C.

Cum se înmulţeşte ficusul?

Pregătiţi ghiveciul, un amestec de turbă cu nisip, un borcan şi un ţăruş. Cu un cuţit ascuţit sau cu un foarfece de grădină tăiaţi vârful plantei (cam 8 cm) cu tot cu frunză. Puneţi-l deoparte câteva ore. Capătul inferior al răsadului se înfige în pământul umed, pus într-un ghiveci cu un drenaj bun (un strat de 4-5 cm), până la baza frunzei. Alături bateţi ţăruşul. Frunza se înfăşoară în jurul butaşului şi al ţăruşului. Legaţi totul cu un şnur sau o sârmuliţă subţire, nu prea strâns. Acoperiţi butaşul cu un borcan. Păstraţi ghiveciul la o temperatură de 25 C. Descoperiţi butaşul în fiecare zi, câte 15 minute. Dacă pământul se usucă, udaţi-l. După 3-4 săptămâni desfaceţi frunza. Dacă din mugur se dezvoltă frunze tinere, lăsaţi planta neacoperită.